874 matches
-
Înghițit de picioarele fotoliului. Aveam impresia că Înțeleg ce simte un dependent de droguri, așa că mi-am mișcat din nou buzele: Miyashita are impresia că Înțelege ce simte un dependent de droguri, Însă cuvintele se Încăpățânau să nu se facă auzite. În momentul acela, nu știu pentru a câta oară, mi-am simțit propriul eu disipându-se. Era o senzație stranie. Ca și cum eu Însumi dispărusem, dar Îmi păstrasem facultățile senzoriale. Probabil că așa ceva simți În lumea de după moarte. În orice caz, simpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mi-era continuu la faptul că trăim sub o crustă de sticlă datorită căreia nu auzim ceea ce trebuie să auzim. Vroiam să-i oblig pe cei din jurul meu să audă. Să le strig: "Nebunilor, nemernicilor, nu vă prefaceți că nu auziți. Întoarceți-vă și întrebați-o pe femeia care țipă: "Ce vrei, femeie?" Sau porunciți-i: "Încetează!" Luați-o de mână și dați-o afară. Scuturați-o de umeri: "Femeie nebună, ce te-a apucat, de ce faci gălăgie aici?" Sau orice
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
părințele, lasă-l să isprăvească măcar ce-a început; să mai văd și eu odată Sfântul Soare și toate bunătățile lumii acesteia... NIȚĂ: Ai prins la glas, babă Fira? Ba să-și strângă catrafusele și s-o ia la drum... Auzit-ai sau ba, cuvioase? SISOE: Adevăr grăiesc ție, popo: pentru inima ta tireană, nu vei avea parte de bucuria și de lumina cea lină a Raiului! NIȚĂ: Mă mai și ameninți? Las' c-avem noi ac de cojocul tău! Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care ne este oferit tocmai pentru ca să alegem. Suferința copiilor este pâinea noastră amară, dar fără această pâine sufletul nostru ar pieri de foame spirituală. Aici zgomotele și mișcările înăbușite care însoțeau în general pauzele părintelui Paneloux începeau să se facă auzite când, fără veste, predicatorul a reluat, cu putere, având aerul de a întreba în locul auditorilor săi, care e, la urma urmelor, comportarea necesară. Îi era teamă că se va rosti cuvântul înfricoșător numit fatalism. Ei bine, n-o să dea îndărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
discuție. Și nici În Lars nu avea prea multă Încredere. Nu era unul care să se ducă imediat la poliție, după ce ar fi auzit despre ce e vorba, Însă, Într-o sîmbătă, Îmbătîndu-se, ar fi putut să trăncănească despre cele auzite, În stînga și-n dreapta, o noapte. Cine l-ar fi luat În seamă? S ar fi putut să ia aminte cineva, Însă Thomas și-a zis că prea multe precauții vor Îngreuna totul Încă de la Început. Au intrat În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cărora Paparrigópulos nu le-a făcut niciun rău, injustiția lor notorie poate fi însă limpede pusă în evidență prin simplul fapt că Paparrigópulos n-a dat încă nimic la lumină și toți cei care-l mușcă pe la spate vorbesc din auzite și doar ca să nu tacă. Nu se poate, în fine, scrie despre acest erudit singular decât cu măsură și seninătate și fără cabotinisme rimanești de niciun fel. La acest om, vreau să zic la acest erudit, așadar, s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și mi-o zis că-s handicapat!” „Nii, tovarășu’, tanti aia are ochelari. Di ce are ochelari tovarășu’?” „Tovarășu’ seamănă cu Gullit!” „Tovarășu’, Bolboacă o zis că sunteți Gullit...” „Când ne dați pufarine, tovarășu’?” „Nu vă dau, vă cumpărați voi!” „Auziți, băă, tovarășu’ ne lasă să ne cumpărăm noi, să mor eu!” „Uraaa, tovarășu’ ne lasă să ne cumpărăm noi!” „Eu nu cred!” „Du-te băă și întreabă-l” „Ne lăsați, tovarășu’?” „Vă las.” „Auziți, băă, că ne lasă tovarășu’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nu vă dau, vă cumpărați voi!” „Auziți, băă, tovarășu’ ne lasă să ne cumpărăm noi, să mor eu!” „Uraaa, tovarășu’ ne lasă să ne cumpărăm noi!” „Eu nu cred!” „Du-te băă și întreabă-l” „Ne lăsați, tovarășu’?” „Vă las.” „Auziți, băă, că ne lasă tovarășu’ să ne cumpărăm singuri pufarine!” „Haida-ți, tovarășu’, să mergem să ne cumpărăm pufarine, tovarășu’...” „Da’ eu n-am bani, tovarășu’... Tovarășu’, tovarășu’...” Oamenii se uitau la noi, se uitau la mine, clătinau din cap, treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
organele de ordine... descind la fața locului. Îndeamnă la liniștirea spiritelor și se retrag.“ Auzi, dom’ doctor, «îndeamnă». De parcă... ce să mai vorbim. Auziți, ascultați mai departe. „Devastarea apartamentului continuă. Lucrătorii miliției revin, apelează din nou la liniște, se retrag.“ Auziți, „apelează“... „Reprezentanții ordinii revin pentru a treia și ultima oară. Banda părăsește terenul abia când se plictisește, când obosește.“ Vocea se oprise, într-adevăr, dar ascultătorul nu reacționă. Parcă somnola. Nu, nu somnola. — Am impresia că avem un musafir, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înregistra ceva. Cancer, cancer dermatologic, așa scrie aici, tovarăși. Lângă sprânceană, un mic semn roșietic, ca o eczemă. Trebuie detectat în fază incipientă! Altfel, e fatal, fatal, pe cinci generații... se auzi, de sub foile cosmopolite, vocea cunoscută. Pe cinci generații, auziți. Une fatalité, auziți, une catastrophe. Titi Măndița se încruntă și își scărpină, plictisit, sprânceana. Se afla deja pe scaunul de lângă șef, sorbi din cafea. Scoase pixul de sub reverul sacoului, se pregăti să facă liste de urgențe, înainte de incepe balamucul zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cancer dermatologic, așa scrie aici, tovarăși. Lângă sprânceană, un mic semn roșietic, ca o eczemă. Trebuie detectat în fază incipientă! Altfel, e fatal, fatal, pe cinci generații... se auzi, de sub foile cosmopolite, vocea cunoscută. Pe cinci generații, auziți. Une fatalité, auziți, une catastrophe. Titi Măndița se încruntă și își scărpină, plictisit, sprânceana. Se afla deja pe scaunul de lângă șef, sorbi din cafea. Scoase pixul de sub reverul sacoului, se pregăti să facă liste de urgențe, înainte de incepe balamucul zilnic. Da, amantissime, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altfel, protestez, domnule fost pârcălab de Galați! Îmi aduceți o ofensă personală afirmând aceste lucruri despre mine! Nu tolerez acest comportament! ALEGĂTORUL 1: S-a dus vremea domnilor autoritari, de când cu războiul civil din Anglia! MIHAIL STURDZA (supărat de cele auzite): Cum îndrăznești, domnule, să jignești un fost domn al Moldovei! Vezi că pun să te aresteze! (Apoi, către gardieni) Dați-l afară pe acest instigator! CAIMACAMUL 1: (către gardieni) Să iasă afară! GARDIENII: (doi gardieni îl conduc afară, pe ușă
Sceneta "Alegerea lui Vod? Cuza" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83570_a_84895]
-
mania scrisului. Așternea zelos pe hârtie fel și fel de notații, amintiri din copilărie, evocări ale politicienilor cunoscuți, relatări despre anii de detenție (cu sublinierea omeniei de care dăduseră dovadă toți, de la oamenii partidului și până la ultimul gardian), nota cele auzite pe stradă și, mai ales, cele discutate la săptămânalele lor întâlniri. Zeci și zeci de dosare adunase Goncea cu hârtiile lui Obănceanu, pe care de cele mai multe ori nici nu le mai preda mai sus. Le folosea doar la sintezele trimestriale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
strig, dar vocea mea e atât de fermă încât Davey se ridică, șocat. Nu pot, deoarece nu sunt lăsată s-o fac. La două săptămâni după ce ne-am despărțit, de câte ori încercam să vorbesc despre el, toți vă prefăceați că nu auziți. Nu mi-a fost de folos. Că trebuie să-mi văd de ale mele... bla... bla... bla. Dacă ar fi murit, mi-ați fi permis să-l pomenesc și asta m-ar fi ajutat. Toți se așteptau să-l uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în „boxa acuzaților”, nu mi-am putut înnăbuși râsul. - Poftim comportament! Ce-ai găsit de râs tovarășe Bălineanu? - Păi mă gândeam câți din colegii mei vor fi de acord cu comportamentul meu anarhic ... La remarca mea s-au mai făcut auzite câteva râsete înfundate. - Tovarăși, nu văd ce ați găsit de râs. Vă rog să fiți cu capul pe pământ și cu picioarele pe umeri! Discutăm o problemă de maximă seriozitate! De data aceasta râsetele nu au mai putut fi la fel de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
împlinesc opt ani de când n-am făcut baie! Nici n-am apucat să izbucnim în râs că în spatele nostru se auzi brusc un zgomot de sticlă spartă, care ne făcu să întoarcem involuntar capul. Cel cu sticla, șocat de cele auzite, o scăpase pur și simplu din mână! Ne-am dat seama că dacă ne punea naiba să râdem, probabil că în doar câteva minute riscam să nu mai aveam cu ce ajunge pe jos la Iași! Așa că am tăcut toți
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pod, se Îndreptă către tindă și către scara podului când fu uimit de mătușă-sa Aneta care după necazul de acum doi ani, râdea pentru prima oară. Curios, băiatul se strecură sfios În spatele ușii interdeschise și se cutremură de cele auzite: Chiar așa, doamnî Lizî?! Chiar așa, domnișoară Anette! Și te rog să nu-mi mai spui Lizî, ne cunoaștem de multă vreme și doresc să fim prietene, chiar ai nevoie de o prietenă bună cunoscătoare, așa cum sunt eu, iar ca
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu ochii minții catastrofa ce avea să urmeze după această Întâmplare nefericită. M-am ridicat din bancă, spășită, cu capul plecat În pământ, am luat-o de mână pe sora mea și am pornit spre casă. Eram consternată de cele auzite. Nu puteam să cred că mi se Întâmplă mie așa ceva. Din acel moment l-am considerat pe dumnezeu dușmanul meu de moarte. A fost doar o „expresie” Într-un loc nepotrivit. N-am vrut să fac rău nimănui. Nici măcar nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-mi că am rămas la mintea unui copil de grădiniță. Mă uitam În ochii ei albaștri, ascultând-o cu mare atenție. Dar eu sunt un copil!. Nu vreau să renunț prea curând la copilărie! Eram tot mai mirată de cele auzite și nu-mi vedea să cred că mai există și astfel de rarități, În aceste vremuri tulburi, haotice și pline de primejdii, la orice pas. Blondă, cu părul Împletit Într-o coadă, ochi albaștri verzi, o floare În păr, o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tot felul de lucruri. Sunt psihiatrul lui. ― Ce? spune Sophie, care habar n-are ce să facă mai departe. ― Ei bine, să știi, continuă Diana, aplecându-se în față și coborându-și vocea, că după problema de anul trecut cu auzitul vocilor și tendințele schizofrenice, l-am văzut pe Ben de trei ori pe săptămână. Nu ți-a spus? ― Da, dacă stau bine să mă gândesc, chiar mi-a spus asta, dar știți cât de secretos e el. ― Absolut, acceptă Diana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe Boris acolo. Norocul ne surâde din nou, îi spusese el de cum dăduse cu ochii de omul său de încredere. Îi povesti apoi pe nerăsuflate cele aflate de el de la minerii din zonă. Boris nu se arătase impresionat de cele auzite, dar în entuziasmul ce-l cuprinsese pe șeful său, acesta nu-l băgă în seamă. Înțelegi? spuse Vlad, plimbându-se agitat prin birou. În sfârșit, ne putem ocupa de ceva serios. Din asta putem scoate o avere. Nu știu ce să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce seamănă asta? Și dă-i amândouă râs, vorba ceea, ca Aurica când își vede păsărica. Da’ ce-aveți, dragă? sare învățătoarea la care nu mișca nimeni în oră. Colega n-are de lucru și se apucă să-i spună, Auziți, tovarășa, ce-a spus Zina... Draga mea (parcă o auzi pe tovarășa coborându-și misterios tonul), să vii la școală cu mama și cu tata, altfel nu mai ai ce să cauți în școală! Cum Zina n-avea nici mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe fiecare în parte îi cunoșteam oarecum deja de mult. Pe unul l-am plimbat în scaunul lui cu rotile prin grădină, altul m-a vindecat odată când am căzut moartea cu ochii, pe al treilea îl știam doar din auzite, dar nici pe ceilalți nu-i cunoșteam mai bine. Iar Engelhard nu a avut niciodată secrete față de mine, așadar cum de am crezut eu că atunci când se întâlneau ei uneori era vorba de cine știe ce altceva decât de cazinorărie? Așadar, Engelhard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-l suporta nimeni. Preotul pentru că dădea bani la biserică, Amália pentru că știa totul despre alde ăștia, țăranii pentru că nu cumpăra slănina lor râncezită, partenerii lui de afaceri pentru că nu trăiau pe spinarea lui, apoi polițaiul pentru că afla întotdeauna doar din auzite când era prădat, fiind că nu-i scria niciodată reclamații ca lumea. În ziua aceea am văzut prima oară un om îndrăgostit. Iosif și Fratele său m-a luat de braț: — Hai să-i lăsăm pe bătrânii ăștia - mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se descoperă motivul prieteniei, și se simt frustrați caracterizând în fel și chip pe acei care observă modul lor de a fi. Am stat și ascultat cuminte la cuvintele omului care trăia într-o izolare totală, rămânând mut la cele auzite, pe care mi le spunea ca citite dintr-o carte. Acel moment din acea zi m-a făcut să simt pentru omul acela un respect pentru ceea ce îl frământa, pentru ceea ce știa, pentru ceea ce mi-a spus. După ce am trecut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]