1,671 matches
-
prin toate fibrele ființei sale metafore de o frumusețe rară, atipică. Eram o scoarță de trunchi, aerul tău de lemn mă respira la prima oră. Poeta se desprinde, parcă, din lumea aceasta mercantilă, dură, lipsită de emotivitate spre a se avânta cu toate aripile dorului în zborul iubirii fără limită temporală sau spațială. Zborul perfect al inimilor începuse să zidească o scară între două lumi. Sau în căutarea acelui timp care să îi ofere îmbrățișarea de care are nevoie orice femeie
POVESTE DE TOAMNĂ, DE SUFLET ȘI DE DOR de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375624_a_376953]
-
fiu ce Tu dorești să fiu! Să fiu o aripă în zbor Trecând de-al timpului hotar... Cu îngeri să mă-nalț, ușor, Să Te slăvesc...să Te ador Uitând al vieții gust amar! Să fiu măiastra ciocârlie Să mă avânt spre cer cântând... Să las viața mea pustie Și griji...și lacrime o mie La pieptul Tău să mă ascund! Să fiu parfumul unei flori Cu albul florilor de crin... Să mă topesc de-adânci fiori Când mă atingi adeseori
OMAGIU DIVIN 5 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371848_a_373177]
-
mai bine prin slovă și Cuvânt! Dacă-aș avea în suflet o harfă, Ți-aș cânta Acele imnuri sfinte ce îngerii Îți cântă Dar sunt afon și-atunci e însăși viața mea Un cântec de iubire care spre cer se-avântă! Unde-aș putea să mă ascund? Unde-aș putea să mă ascund Isuse Când Ți-am greșit și iar Te întristezi? La capătul pământului de-aș merge Tu ești acolo și din nou mă vezi! Unde-aș putea de Chipu
OMAGIU DIVIN 5 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371848_a_373177]
-
că aveau aripioare pastelate, iar cercurile și liniile întortocheate îi făceau uimitor de frumoși. Și zburau încoace și încolo, apoi se odihneau pe câte o floare, care gemea de plăcere sub greutatea lor de doar câteva grame, și-apoi se avântau iarăși în zborul lor încâlcit, înălțându-se spre soarele fierbinte, câte doi sau mai mulți, în hârjoană de copii. - Câtă puritate! Ce splendoare! se minunară din nou omizile, convinse că întinsul câmp de la poalele dealului e însuși Raiul. Băgară de
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
dansau nepăsătoare peste câmpul înmiresmat. Și zi de zi, omizile priviră îngerii și bătură mii de mătănii în fața lor. Numai că totul se întrerupse într-o după-amiază călduroasă când omizile, surprinse, văzură că le crescuseră aripi. Pline de emoție se avântară în zbor peste coroana părului sălbatic. Făcură câteva rotocoale, apoi, înainte de a-l părăsi pentru totdeauna, privind înapoi, cu nostalgia celui care-și părăsește casa, văzură că omizile cele tinere, rămase în părul sălbatic, căzuseră în genunchi închinându-li-se
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
în fragmentat cuvânt, neîncăpător de întregirea sorții, sub riscul de cădere în tăceri, să-ngrop sub frunze vara sângelui din gând. Nu pot să pun lumina sub obroc, să calc pe nuferi fără milă și sfială, să biciuiesc cu necinstit avânt pământul gata de rodire fie ploaie, fie vânt. Nu pot să tai din carnea sufletului de la poalele nevoii, neobosita, rotitoarea dăruire, să fiu călăul ce ucide bucuria, când toate florile se pleacă voii. Nu pot să-nfig cuțitul crud în
RĂSPUNS de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372492_a_373821]
-
sub un tavan care îl obligă să-și scoată încărcătura din spate. Ieși din acea gâtuitură a stâncilor și începu să urce pe poteca pietroasă într-un loc mai larg. Întâlni din nou un râu subteran, poate același, care se avânta în adâncuri pe o mare piatră, plată și înclinată amenințător spre direcția de curgere. Plafonul era în acest punct foarte coborât și obliga pe cel care dorea să treacă, să meargă aplecat, aproape în genunchi. La capătul de jos al
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
IX. COPLEȘIT, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012. Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele unui pericol mental alunecă pe serpentine filiforme tăceri în
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
mai rabzi mânios te desprinzi din acea zbatere anacronică. Și tu nu mă suferi. Citește mai mult Într-un cer de purpurăîn râpa înghețată un balans furibundîși strecoară acordul în recunoașteri.Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi,tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie,revine mai greu întortochind dilemele Suferința parcurge căi neștiuteprintr-un procedeu plin de ignoranță încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise.Ochii... algele unui pericol mentalalunecă pe serpentine filiforme tăceri în oceanul de păcură
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
iminența unui răspuns mai dificil ci pur și simplu de prezența lui Lary. Parcă femininul din ea nu se simte în siguranță. Lary, prin toată comportarea sa, și în special prin răspunsurile prompte atrage. Cu un aer aparent degajat se avântă în apărare: - Ce ar fi să amânăm pe mâine discuția pe acest subiect. Crezi că este ușor să știi ce vrei? - Ce vrei să spui ? La mine “ce-i în gușă și-n căpușă”. De asta coordonez lumea în care
UN JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372853_a_374182]
-
fată. Îi strânse totuși mâna întinsă, doar pentru a-i vedea reacția când se murdărea cu praful rămas pe degetele lui de pe furajul uscat. Ea nici nu clipi. Respiră fără efort aerul încărcat cu miros de balegă proaspătă și se avântă de-a lungul șirului de animale, mângâind câte un exemplar pe frunte. Ochii verzui îi străluceau că luminați de o bucurie lăuntrică. Interesant. - Ne-ați spus să folosim baia din vestiar, se întoarse la un moment dat spre el, nu
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului VISCOL LA MARE Doar vântul tăios în rafale Mai vâjâie-n crengile goale, În trombe se-nvârte ninsoarea Și huruie, huruie marea. Răzleți pescăruși se avântă Și fulgii în aer frământă, Copiii privesc de la geamuri Cum saltă căluții în hamuri. Salcâmii îmbracă dantele Lucrate din firave stele, Iar casele sunt mai frumoase Gătite-n sumanele groase. Departe, în zarea cețoasă, Apare pe marea sticloasă, De parcă norocu-și
VISCOL LA MARE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371063_a_372392]
-
e o șoaptă de dor picurată în urechile ascultătorilor. Un fulger iute, lovește. Te doboară, te aruncă în valurile agitate. Apa te acoperă, îți umple gura, astupă ochii. Suflarea te părăsește.Prea devreme. Faci un ultim efort, o zvâcnire. Te avânți în sus. Ieși din adâncuri, sorbi cu nesaț aerul curat al liniștii ce te cuprinde ca un abur. O altă lume se înfățișează. Culorile sunt curate, purificate în soarele alb cu raze calde dar mângâietoare. Făpturi în straie imaculate te
INIŢIATUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371198_a_372527]
-
oameni care conduc afaceri de succes. Nu-i regăsim însă în politică. La fel ca și în celelalte țări unde trăiesc mari comunități de români, aceștia fie nu sunt interesați de politică, fie nu au destul curaj de a se avânta pe acest teren. Ce proiecte de viitor aveți? Să termin romanul „Insula Șerpei”, să călătoresc, să vizitez cât pot locurile de interes turistic din zona Asia Pacific, să continui cu traducerea în limba engleză a romanelor apărute deja și, pe cât
CONSUL LA AMBASADA ROMANIEI DIN CANBERRA de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344937_a_346266]
-
molcom, aproape de picioarele mele , îndemnându-mă spre locul acela tainic învăluit în ceață dimineții irizata pe margini de întâile raze ale soarelui . De acolo răzbate mirosul tulburător al florilor, apoi deslușesc pufăitul unui motor și ghicesc silueta albă a remorcherului avântându-se că o lebădă uriașă pe oglindă apoi incendiată de soare , în timp ce sirenă sună prelung . Trag adânc aer în piept, înfiorat că mă simt iar în largul meu, aici acasă, leagănul copilăriei mele Ada Kaleh. Relatările domnuluiInginer Constantin Bărbulescu, Călan
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
privirea pe Ștefan aflat în fața sa, apoi și-o coborî în farfuria cu mâncare. Orchestra își vedea de programul obișnuit. Ca de obicei la ora douăzeci și unu invită oaspeții la dans, cu toate că și până atunci au existat perechi care s-au avântat pe ring. Cei doi bărbați se priviră în fugă unul pe celălalt, apoi Ștefan îi făcu un semn discret lui Valentin s-o invite la dans pe Gloria. Acest gest nu-i scăpă vigilentei fete care și-a propus să
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
talia trecută prin inelul sufletesc al artistei, sunt cântece care nu marginile corpului caută ci adâncurile lui sufletești! Totul este adorabil într-un spectacol cu Dida Drăgan! E artista care nu stăvilește privirile spectatorilor într-o singură parte, ci le avântă în libertate asupra a tot: mișcarea scenică a artistei, frumusețea artistei în lupta câștigată cu orice-ar încerca să o schimbe, vocea formidabilă, melodia, textul cântecelor...! Chiar și șlagărele de altădată ale cântăreței Dida Drăgan sunt neîntoarceri în timpul lansării lor
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
mai întorc” Orice vis are tendința de a se transforma în realitate. Zborul a fost unul dintre cele mai arzătoare și îndrăznețe visuri pe care le-a avut omul, încă de la începuturile sale. Această năzuință a omului de a se avânta spre înalt, spre necunoscut, și-a găsit, de-a lungul existenței omenirii, o vie reflectare în mituri și legende. Cel mai reprezentativ rămâne, totuși, acela al lui Icar, simbol al eroismului și jertfelor omului pentru înfăptuirea zborului. Astăzi, acest simbol
ESCADRILA DIN CERURI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347312_a_348641]
-
care mă ridic. Submarin de-i demnitatea, o aștept la mal de ani: Se va răspândi în lume, izbăvindu-ne de dușmani. Rușinându-se de valuri, se izbește largu-n mine: Simt Atlanticul cum stoarce din statura mea ruine. Zâmbet-mândru se avântă și se smulge din adânc: Stă mulțimea între zile până soarta îmi mănânc. Până ce ajung la omul despre care trece-o veste Că mi-i sprijin, că mi-i cântec... Dar îmi e numai poveste... De viață De viață lungă
PE TREPTELE GUVERNULUI de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347374_a_348703]
-
-nchipuit de încet Și intră în rana care ne desparte ... Cerul ochilor tăi Am consumat bine cerul ochilor tăi, N-ai să mă supui, ia aminte, acum Pătrunsă-ntre-acești umeri grei De scrum și de parfum. Invidia cu unghii ascunse se-avântă Și zgârâie lumina într-atât: Fața icoanei e calmă și sfântă - Mintea îi țâșnește pe gât. Soarta mea, în ce joc te avânți? Mi-e viața un singur minut... Nici într-o cursă să nu mi-o ațâți - Nici în
PE TREPTELE GUVERNULUI de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347374_a_348703]
-
supui, ia aminte, acum Pătrunsă-ntre-acești umeri grei De scrum și de parfum. Invidia cu unghii ascunse se-avântă Și zgârâie lumina într-atât: Fața icoanei e calmă și sfântă - Mintea îi țâșnește pe gât. Soarta mea, în ce joc te avânți? Mi-e viața un singur minut... Nici într-o cursă să nu mi-o ațâți - Nici în viitor, nici în trecut. Am consumat tot cerul ochilor tăi, Am deschis văpăile mâhnirii... Fapta singură înaintează întâi Apoi își altoiesc spinii în
PE TREPTELE GUVERNULUI de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347374_a_348703]
-
1272 din 25 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Iubirea mea are ochi verzi E dulce,caldă,inocentă E tandră și inteligentă, Dar nicidecum nu e perfectă! Iubirea mea e ... ce vreau eu. Cred c-o zăresc pentru o clipă, M-avânt în ea avid,în pripă, Dar n-a fost ea,vai,ce risipă! Iubirea mea este prea bună În dăruirea-i de femeie Însă a sufletului cheie Nu vrea nicicum,nicicând să-mi deie. Iubirea mea este trufașă, O ... „rara
IUBIREA MEA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347433_a_348762]
-
cu sine și cu aproapele. Cunoașterea vieții, a faptelor și ctitoriilor cărturărești ale Sfântului Ștefan cel Mare - Domn și Ocrotitor al Moldovei Străbune, înseamnă pentru credincios lucrarea la care este chemat fiecare dintre noi în vremurile de acum. România se avântă pe drumul integrării europene. Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă o mare oportunitate pentru români și pentru Biserica neamului nostru de a mărturisi Europei despre valorile inestimabile pe care Ortodoxia le poartă de milenii, Sfântul Ștefan cel Mare și moștenirea pe
DREPTMĂRITORUL VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT AL ÎNTREGII MOLDOVE ŞI FOLOSUL, PARTICIPAREA SAU IMPACTUL CREŞTINILOR ORTODOCŞI ROMÂNI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1278 din [Corola-blog/BlogPost/347411_a_348740]
-
Iată și răspunsul la întrebarea Dumitale atât de frumos curioasă. Eu am fost de una singură pe câmpul de luptă toată viața... dar nu pentru că aș fi dorit să fiu singură. Ci pentru că foarte puțini au avut curajul să se avânte... Și încă ceva: sunt bucuroasă că nu am recurs la avocat niciodată în viață - propriile fapte m-au apărat. Reporter: Doamnă Renata Verejanu, îngăduie-mi să citez autograful acad. Mihai Cimpoi din Dicționarul Enciclopedic. Mihai Eminescu: „poetei Renata Verejanu, înzestrată
UN MARE POET ŞI ATÂT DE CUMINTE... de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347380_a_348709]
-
s-oglindesc în stele ca în niște grale Mă curăț cu ironie, de sentimente grele; Căci nu mă iubește de aceea alerg Pe cărări știute numai de mine... Spre poteci umede de smoală și chin Unde Sufletu-mi fântână se avântă C-un scop dincolo de umana-mi natură Sper să dau chip frumos duhori mele rancede și grele, Care mă molipsește? Duhuri necutate? Speranțe deșarte ori poate amoruri întruchipate? Din spuma lui Venus-Însuflețitoarea Artele devin perle cromate, ce-odată purtau suflarea
S-A DUS AMORUL... de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347467_a_348796]