1,792 matches
-
și anume: a) funcția cognitivă, instructiv educativă și culturală, care formează pe “homo cogitans” (omul care gândește); b) funcția praxiologică, de muncă și aplicare a cunoștințelor În practică, care formează pe ”homo faber” (omul care muncește și creează); c) funcția axiologică, de valorizare, de evaluare, care formează pe “homo estimans” (omul care apreciază, valorizează). Sistem de notare. Concepție pedagogică privitoare la evaluarea și exprimarea prin numere (codificarea) și calificative a randamentului școlar. Sistemul factorilor educativi, ansamblul forțelor educative angajate În procesul
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
integrarea corectă Într-un ansamblu conceptual metodologic cu funcție orientativă. 3. Procese suport În activitatea instructiv educativă Obiectivele educaționale sunt o categorie pedagogică fundamentală; această caracteristică este susținută de funcțiile (de proiectare, de anticipare, de dirijare-orientare, de organizare și control, axiologică) proprii acestui tip de finalitate educațională. Elaborarea corectă a obiectivelor educaționale este crucială În planificarea oricărui eveniment de instruire, necesitatea acesteia fiind condiționată de faptul că obiectivele: devin un standard de certificare În majoritatea statelor; oferă un fundament pentru selectarea
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
O., dezvăluind straturile succesive ale biografiei și operei scriitorului cu aplicația și minuția unui orfevru, transformă monografia într-un adevărat dosar, o mină impresionantă de date și documente puse la dispoziția viitorilor cercetători, singurii chemați, spune O., să formuleze judecăți axiologice. De altfel, criticul își subintitulează studiul, reluat și îmbogățit în ediții succesive, Dosar al vieții și al operei. Analiza operei istratiene se constituie într-un demers critic circular, care, pornind de la comentariul de sorginte structuralistă - concretizat în identificarea de „structuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
-se doar pe producția lor de după 1948, fie conferind greutate, majoritatea, de nu chiar toți, dimensiunii paraliterare a operei, în speță politicului, vădind uneori înverșunări justițiare, inflamări extraestetice, apropiidu-se însă, când o fac, cu o oarecare timiditate sau chiar rigiditate axiologică de lăuntrul intim al acesteia. Nici aceia dintre ei care se dedică perioadei de până în 1948, nici cei ce-o revendică întru cercetare pe cea următoare, nu par să țină prea mult seama de această generație tampon, de "biologia ei
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Eseuri etnologice (1986), Etnoestetica (1998), Cazul Mărie sau Despre frumos în cultura orală (2001). Sunt programatice pentru el reformularea definițiilor culturii tradiționale, detașarea netă de practicile studiilor tematiste, conținutiste, de abordarea cantitativă, descriptivistă, de tehnicismul mărunt, cercetătorul alegând examinarea calitativă, axiologică a creației populare, convins, spre deosebire de teoreticienii utilitarismului creației folclorice, că în spațiul oralității frumosul este evident, că în mediile tradiționale au existat inși înzestrați, care și-au performat creațiile pentru delectarea artistică, că aceștia au avut o conștiință estetică explicită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
aplică teoria artei la literatura orală, iar în Prolegomene la o estetică a folclorului schițează o teorie a valorilor și a frumosului, în Etnoestetica încearcă apropierea problematicii esteticii literaturii orale de „modelul unei discipline de-sine-stătătoare”. Secțiunile cărții tratează despre cadre axiologice, capodopera folclorică, categorii ale etnoesteticii, poetica folclorului, forme ale imaginarului și ale creației. Miorița, scrie U., trebuie examinată nu de pe pozițiile direcției etnografice, nu insistându-se asupra credințelor superstițioase (obiceiuri la înmormântare), ci ca text, analizat cu tehnici elaborate; de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
fundalul pânzei La famille du peintre care ar fi rămas, în viziunea perspectivei lineare, prezență virtualizantă, capătă un supliment de importanță și devine un actor sintactic aproape de aceeași importanță cu Marguerite și jucătorii de șah. Pentru întărirea ideii de egalizare axiologică prin prăbușirea actorilor antropomorfi și promovarea choseității, este citat din nou Matisse: „În tablourile mele nici un aspect nu este mai important decât altul”. Beyaert pune astfel în evidență precarizarea figurii ca particularitate fundamentală a creației lui Matisse. În accepția ei
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
L’égalisation des valeurs, o nuanțare. Suspendarea reperajelor iconice, sugerată prin unele figuri carențate, devine mai evidentă prin asocierea cu figurile seriale și de ornament. Autoarea observă că tablourile lui Matisse creează privitorului impresia accentuată a pierderii reperelor topologice și axiologice. În acest vertige al receptării, actorii antropomorfi din La famille du peintre sunt favorizați de manifestarea constant monocromatică, actanților li se distribuie același grad de prezență, cantitățile și calitățile cromatice sunt aproximativ aceleași și faptele tensive au aproape aceeași intensitate
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
relație cu „progresul tehnic și social”. Împlinind o semnificativă unitate între istoria filosofiei și comentariul privitor la arta modernă, Morfologia artei moderne (1973) va conduce demersul spre o analiză a funcției formei, în care vor interveni și implicații de factură axiologică. Consecvent cu ideile formulate anterior, M. va acorda o mare importanță psihologiei artistului și, în același timp, capacității acestuia de a descoperi și de a exprima sensurile comportamentului uman. Cu studiile de morfologie s-a impus ca unul dintre cei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288197_a_289526]
-
a) comunității în cadrul căreia se instituie și circulă prin comunicare. Astfel, elementele cunoașterii se fixează în gîndire prin această apreciere, iar conținutul limbii, alcătuit din ideile de exprimat și din structurarea lor, include și el aprecierea respectivă, adică această latură axiologică a culturii. Din altă perspectivă, dacă este ansamblul aspectelor intelectuale, cultura cuprinde în principiu și limba, fiindcă aceasta este în primul rînd o construcție mentală, intelectuală, formată și dezvoltată o dată cu laturile individuale și sociale ale conștiinței celor care o utilizează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
laborioasă intensă, desfășurată la nivelul conștiinței, problemele nerezolvate sunt transferate inconștientului care continuă activitatea combinatorie, transmițând permanent conștiinței, prin conexiune inversă, scheme-soluții. Conștiința îndeplinește funcția unei instanțe care validează multilateral soluția adevarată, falsă, certă, incertă, conșistentă, inconștentă, etc., sub raport axiologic (valoare, nonvaloare); de eficiență (eficientă, neeficientă); din punct de vedere etic (bună, rea); ca finalitate (dacă soluția concordă sau nu cu scopul urmărit), etc. Procesul de elaborare nu se încheie cu soluția, ci abia începe cu ea. Soluția trebuie încadrată
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
în mai multe maniere, ferindu-se de un singur lucru: acela că povestirea să devină o formă de prezentare a sinelui, în sens goffmanian. Este, într-o anumită ipostază, un prilej de reflecție socială, dar cu mijloacele cognitive sau chiar axiologice pe care le avea în acel moment la îndemână actorul social, actantul acelor vremuri. Avem mai degrabă un fals tratat de istorie orală deoarece aici autorii reușesc un lucru genial: subiectul acestui demers este unul colectiv - individul care povestește nu
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
în mai multe maniere, ferindu-se de un singur lucru: acela că povestirea să devină o formă de prezentare a sinelui, în sens goffmanian. Este, într-o anumită ipostază, un prilej de reflecție socială, dar cu mijloacele cognitive sau chiar axiologice pe care le avea în acel moment la îndemână actorul social, actantul acelor vremuri... Avem mai degrabă un fals tratat de istorie orală deoarece aici autorii reușesc un lucru genial: subiectul acestui demers este unul colectiv - individul care povestește nu
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
propriilor calități și pe asumarea răspunderii privind valorificarea ei. După P. Popescu-Neveanu (1978), vocația implică o sinteză coerentă de forțe instrumentale și valori sociale, o interacțiune optimă între aptitudinile pentru ceva și atitudinile față de același obiect în cadrul unei înalte conștiințe axiologice și în baza unei viguroase tendințe de autodepășire. VOJTA (nume propriu) - Metodă utilizată în tratamentul sechelelor motoare ale encefalopatiilor infantile. K. Vojta, neuropsihiatru pediatric de origine cehă, este cunoscut pentru modul în care a aplicat tratamentul sechelelor motoare ale encefalopatiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
facultate) și au început să mă preocupe analizele referitoare la statutul intelectualului public în plan social. Ideologic vorbind, cred că sunt, politic, economic și cultural vorbind, un liberal moderat. Respect, ca opțiune, conservatorismul, dar nu mă regăsesc în rigiditatea cantonării axiologice prin permanentă raportare la "tradiție". Pe de altă parte, nu pot cauționa mental și politic radicalismele, deși există contexte în care atitudinea mea se manifestă "revoluționar". Cât privește oamenii care au devenit puncte de cezură în evoluția mea umană și
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
vedere cum ne raportăm la sintagmă. Oricum nu pot exista decât trei dimensiuni relevante: biologică, psihologică și socială. Cea biologică nu poate reprezenta decât fundalul, foarte important, însă numai ca punct de plecare. Cea socială este determinantă, prin construcția cadrelor axiologice și acționale, dar cea psihologică mi se pare cea mai importantă. Opțiunea pentru cea din urmă se explică prin aceea că refuzul plierii pe modelul dominant (cu necesitate receptat ca oprimant) este soluția, oricât de dificil ar fi sau aparent
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
programul modernist pe sincronizarea cu veacul lor (căci, mai ales pe fundalul războiului, tocmai de spiritul acestui veac vor ei să se despartă), și nici pe restaurarea unui clasicism doctrinar, exclusiv și exclusivist, ci pe recunoașterea și restaurarea unor modele axiologice, topite într-o sinteză personală. Acest modernism sui-generis, îndreptat cu fața spre trecut (unul exemplar), individualizează C. L. de la S. Este marca originalității sale doctrinare, în care selecțiile valorice nu se mai fac neapărat „în spiritul veacului”, ci pe o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
totodată, este un tablou complet al literaturii române sub comunism, cu toate manifestările sale estetice. În spatele „panourilor” ideologice se poate desluși lesne efortul de a promova adevăratele valori și de a forța limitele ideologicului în folosul autenticității și al viabilității axiologice. Semnificativ în acest sens este un articol al lui Sorin Titel, Contemporaneitate și spirit polemic, articol ce propune o infuzie de incisivitate și spirit critic în conținutul mesajului artistic, repudiind tendințele moralizatoare, care nu fac decât să slăbească vigoarea estetică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
studiu cuprins În Planul de Învățământ al școlilor speciale - aria curriculară - „Om și societate", Începând din clasa a V a este un obiect Îndrăgit de elevi și mai mult de băieți În general. Explicația În istorie este cauzală, funcțională și axiologică. Fenomenele istorice se Înlănțuie Între ele pe o perioadă mai mare formând un proces istoric, al cărui lanț cauzal trebuie explicat elevilor urmărind realizarea obiectivelor propuse. Stabilirea volumului de cunoștințe necesar a fi asimilat de elevi se face În funcție de două
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Emilia Dabija () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93548]
-
culturale ale sexualității reprezintă o „expansiune erotică” a energiei psihosexuale, care poate fi comparată, prin înrudirea sa, cu „elanul vital”. Ea reprezintă o „replică stilistică” a manifestărilor psihofiziologice și psihosexuale, o sublimare prin care sexualitatea dobândește noi dimensiuni și semnificații axiologice. Capitolul 33 RUȘINE SI VINOVĂȚIE. Bunul-simț și decența Comportamentul sexual reprezintă sfera celui mai „modelat” sector al conduitelor umane. Această „modelare” s-a produs în decursul istoriei umanității, printr-un lung și complex proces de „interdicții” care au urmărit reprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
în discursul echilibrat al unei înțelegeri care vine însă prea târziu. Nimic despre Hamlet (1995; Premiul Uniunii Scriitorilor) aduce în scenă „realitatea lichidă” a perioadei de tranziție de după 1989, în care democrația și libertatea individuală, lipsite de susținerea unui sistem axiologic pe măsură, transformă societatea românească într-o pastă tulbure și amorfă, ai cărei reprezentanți - un grup de dramaturgi invitați să scrie un scenariu radiofonic la inițiativa BBC-ului - ajung la conștiința dureroasă a propriei inutilități, sterilități și incapacități de adaptare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285246_a_286575]
-
organizare a elevilor (Dumitriu Gh., Dumitriu, C., 2003, p. 3) - funcțiile procesului de învățământ: - instructive - de comunicare a valorilor și produselor culturale, științifice în situații adecvate de predare-învățare; - formative - de pregătire pentru integrarea continuă în viața socială, profesională, de dezvoltare axiologică (Călin, M., 1995, pp. 19-23) - structură (Ionescu, M., Radu, I., 2001, pp. 32-34): - agenții acțiunii: cadre didactice, elevi; - finalitățile: ideal educațional, scopuri, obiective educaționale; - conținuturile prevăzute în planuri de învățământ, programe și manuale școlare; - metodele și mijloacele; - planificarea și organizarea
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
sexualității; 11. Somnul; 12. Moartea/decesul. După Carr și Higginson (2001), calitatea vieții este determinată de: 1. Gradul în care speranțele și ambițiile proprii se realizează în viața cotidiană; 2. Percepția poziției în viață a persoanei, în contextul cultural și axiologic în care trăiește și în raport cu scopurile, aspirațiile, standardele și preocupările proprii; 3. Evaluarea stării proprii de sănătate, prin raportare la un model ideal ; 4. Lucrurile ce sunt considerate importante în viața persoanelor. Instrumente pentru evaluarea calității vieții Numeroși cercetători s-
Prelegeri academice by PAUL BOTEZ () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92376]
-
Poetici clasice și moderne (2000) reunește eseuri și studii publicate în presa anilor ’80: discursuri de critică și teorie literară bazate pe elementele poeticilor clasice, aristotelice sau poststructuraliste, având toate ca punct de convergență ceea ce autorul numește „cap de serie axiologică”, indeterminatul „frumos”, categorie supremă a idealului și a valorii. Textele în care se analizează metodele școlii formale ruse și ale comparatismului lui D. Caracostea sunt pledoarii pentru actualitatea unor mai vechi concepte, pornindu-se de la întemeierea lor științifică. Un studiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
au în vedere prozele lui Soljenițân, Vasili Grossman și Cinghiz Aitmatov. Volumul Dostoievski: Quo vadis homo? (2000), subintitulat Sensul existenței și criza civilizației, vine în prelungirea studiilor și cursurilor universitare ale autorului. O secțiune importantă este ocupată de descrierea sistemului axiologic al lui Dostoievski: valorile ontologice ale iubirii active și ale nevoii de ideal (probleme legate de existența cosmică, istorică și umană, de transcendent), valorile etice ale credinței, considerate de romancier nu teologal, ci filosofic (normele morale - conștiința, fericirea, binele), valorile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]