1,639 matches
-
și se plimbau pe câmpuri, prin păduri și peste tot unde soarele strălucea aducând culoare și bucurie. Iată că într-o zi, Garofița îl așteptă chiar lângă râul care ieșea de sub pământ. - Aș vrea să cunosc și eu împărăția ta! Azur se codi o vreme, apoi cedă rugăminților fetei. O duse de-a lungul râului până în peștera minunată în care trăia alături de mama lui. Văzând-o pe fată, împărăteasa se lumină la față. Era atât de asemănătoare cu fiul ei! Ochi
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
Pământului! Le povesti despre boala grea a stăpânului său, despre ura celor doi prinți, despre dorința lor de a stăpâni împărăția adâncurilor și despre pericolul în care se afla nu numai împăratul ci și împărăția și chiar prințul întâi născut. Azur ascultă cu mare atenție tot ce avea de spus oșteanul și hotărî să plece cu el la căpătâiul împăratului. - Poate că e o capcană, sări bursucul, împăratul este cunoscut pentru vicleșugurile lui! - Poate îi pare rău după primul său fiu
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
de spus oșteanul și hotărî să plece cu el la căpătâiul împăratului. - Poate că e o capcană, sări bursucul, împăratul este cunoscut pentru vicleșugurile lui! - Poate îi pare rău după primul său fiu, zise Garofița, care aflase toată povestea de la Azur în timpul plimbărilor lor. - Că e capcană sau nu, zise prințul, eu trebuie să îl văd pe tata măcar și o singură dată. - Vin și eu cu tine, hotărî Garofița. - Și eu, zise împărăteasa. Se pregătiră deci cu toții de drum. În
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
galeria eliberată, lăsându-i în urmă pe cei doi apărători. Nu mai era mult până să ajungă la palat când calea le fu tăiată de cei doi prinți ai adâncurilor. - Deci tu ești Urâtul Pământului! Zise primul apropiindu-se de Azur cu sabia ridicată. Văd că ești o pocitanie, râse, cine te-ar urma pe tine din această împărăție? Întâiul născut al Împăratului Adâncurilor nu așteptă ca fratele său să lovească și, așa cum îl învățase bursucul, se aruncă cu picioarele în
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
agăță picioarele fratelui său, iar când acesta căzu pe spate îi luă sabia. Al doilea frate nu se opri la povești și sări de îndată să se lupte cu Urâtul Pământului, cu câte un buzdugan în fiecare mână. Ei, dar Azur era și rapid și puternic și înțelept. Nu făcu acest al doilea prinț nici trei pași că se și trezi pe burtă alături de celălalt frate, lovit în spate de bumerangul în care transformase Urâtul Pământului sabia fratelui său. Așa intră
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
Prințesa Florilor. În urma lui, începură să se adune din ce în ce mai mulți supuși, care, auzind vestea sosirii primului născut al împăratului, erau curioși să vadă cui avea să-i lase acesta frâiele Împărăției Adâncurilor. - Ai venit, suspină împăratul când îl văzu pe Azur înaintând spre patul său de suferință. Tăcu apoi dând cu ochii de prima lui împărăteasă. - Am venit și trebuia să o fac mai demult. Nu termină bine de zis aceste vorbe că îl și luă pe împărat în brațe, îl
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
mai demult. Nu termină bine de zis aceste vorbe că îl și luă pe împărat în brațe, îl scoase din palat și îl purtă prin galerii cunoscute numai de el până la Râul Adâncului. Înainte ca tatăl său să se împotrivească, Azur întră cu el în apă și se lăsară purtați de curenți până la suprafață. Soarele și mirosul florilor îl însănătoșiră pe loc pe împărat. Privindu-și fiul la lumina strălucitoare a zilei, stăpânului adâncurilor i se păru că niciodată nu mai
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
peștera Râului Adâncului unde o întâlnea pe prima lui împărăteasă și, împreună cu ea, se lăsau purtați la suprafață pentru a se bucura de soare, de flori și de nepoții care se zbenguiau năzdrăvani prin preajma Palatului Florilor unde locuia de-acum Azur, Urâtul Pământului, Prințul Adâncurilor și Împăratul Florilor. În Râul Adâncurilor am înotat, povestea aceasta am aflat și n-am să vă mai spun decât că nimeni nu este cu adevărat urât. Referință Bibliografică: URÂTUL PĂMÂNTULUI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului MELANCOLIE MINIERĂ Când stau la suprafață Mă cuprinde dorul, Căci din adâncuri Iar mă cheamă Discret perforatorul. Dar toate dimprejur Natură, Soare, Apă, Sub cerul de azur Din priviri îmi scapă. Aici sub razele de soare Mă simt destul de bine Dar totuși dorul minei, Nu-l complectează nimeni. 1963 Referință Bibliografică: MELANCOLIE MINIERĂ / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1765, Anul V, 31 octombrie 2015
MELANCOLIE MINIERĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374874_a_376203]
-
dimineții faur, Pictase de sub zare ridicat. Și le schimba-n culori halucinante, Prinos din luminoasa-i dărnicie, Le savuram ca frumuseți dopante Și fur din a memoriei galerie. Le-ascund în gând și le închid sub pleoape, Un cer de-azur și-un curcubeu de nori, Rezervă pentru vremile mioape, Când cețuri vor ascunde-ai zilei zori. *** Ciclul "Toamna" Volumul "Surori metrese timpului" [foto "furată" de la Laura M.] Referință Bibliografică: Splendide tușe / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SPLENDIDE TUŞE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374926_a_376255]
-
planează un sentiment nostalgic: „preocupați să redresăm himere“, “temniță-i al nostru trup”, „pulberi de tăceri”, „fiorul unui plânset stins”, „sigla-nsingurării“, „bagaje de speranțe sfărâmate“. Natura este, nu rareori, personificată: „valsează norii“, “luna-ndurerată”, “ceru-ngândurat”, „o zi își deapănă azurul”, „toamna amorțită“. Alteori e surprinsă metaforic: „pădurile de ploi”, “smârcurile toamnei”, “horă de stele”, “bolta sângerie”, “castele de zăpadă”, “cerul stors de lacrimi”. Expresivitatea poemelor este asigurată de stilul metaforico-simbolic. „Suspectă de iubire“, poeta pledează dramatic pentru acest suprem sentiment
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
mi-ai zis,/ Cu glas timid și indecis,/ Ce-ți spun acum să nu te doară./ Dar am visat același vis/ Azi-noapte, pentru-a treia oară.// Murisem. Și-n văzduhul pur/ Al celor care nu există,/ Pluteam: un fluture de-azur,/ Fără esență și contur./ Nici pomeneală să fiu tristă,/ Să simt regret, teroare vină,/ Disarmonie, armonii.../ Nimic din toate-acestea. Ci/ o fericire genuină./ N-am întâlnit nici morți, nici vii,/ Nici timp, nici spațiu, noapte, zi.../ Zburam, cu aripi străvezii
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
Literatura > Beletristica > FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ Autor: Ionel Cârstea Publicat în: Ediția nr. 2052 din 13 august 2016 Toate Articolele Autorului Era într-o dimineață de joi, afară soarele se ridicase de câteva sulițe , nici un nor nu umbrea azurul curat al cerului, frunzele uriașei sălcii pletoase, care trona, cu imensa-i coroană, jumătate din gardul curții, rămăseseră inerte. Căldura toridă își anunța venirea, deja era zăpușeală, totul încremenise așteptând văpaia ce avea să vină. Mă pregăteam, să merg la
FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373959_a_375288]
-
cu sentimentele iubirii și ajungi acolo unde fiorii dragostei te cheamă. Îți apar, mereu, mari întrebări pe oceanul vieții și noi coordonate implicit apar; iubito, tu vii cu vii cu farmecele tale și uriașul har, ca Soarele pe cer și azurul dimineții. Referință Bibliografică: TRECÂND PRIN VIAȚĂ / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2301, Anul VII, 19 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 George Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TRECÂND PRIN VIAŢĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375323_a_376652]
-
26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Inocența secerișului În ochiul treaz seceră îngeri, Unduie-n valuri, ziuă și noapte, Arome din visul prunciei, Glasul Maicii leagănă șoapte. Treieră holde gândul senin, Spice cad dintr-o Copilărie, Răsar în lanuri crâmpeie de-azur Cu-nsângerări de nevinovăție. Pârguie iar sensul luminii În pupila răscoaptă, fierbinte, Dorul iubirii de Mamă și Fiu Mai seamănă-n mine, cuminte... Referință Bibliografică: Inocența secerișului / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2034, Anul VI, 26 iulie 2016
INOCENŢA SECERIŞULUI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375364_a_376693]
-
de-al nostru mistic dor, când vom așterne în carte rânduri ,rânduri... Nu vom uita poveștile frumoase și nescrise, ce ne-au durut până la lacrimi, când le-am trăit, când am deschis capcana porților albastre, doar cheia inimii scăldată în azur, a potrivit. Ne vom aminti în vreme , cu drag legenda, unei Muze pribege, prea aspru pedepsită, fiindcă a înecat în valuri de cerneală, versul, sfidând morala din cuvinte fiind în dragoste orbită. Vor curge slove pe portativ cu note amare
AMURG PUSTIU de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375409_a_376738]
-
exiști dare eu sunt aici captivă într-o imagine a iubirii stăpână peste morgane cu umbra-n asfințire răstorn o ultimă sclipire de albastru peste ea pasărea albă pasărea pasăre suflet să n-o inspire pământul mai simte încă amețeala azurului prin aripi cu amintiri frământate atâta de puțin a mai rămas din zare Referință Bibliografică: Stăpână peste morgane / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2233, Anul VII, 10 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Agafia Drăgan : Toate
STĂPÂNĂ PESTE MORGANE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375484_a_376813]
-
Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Iată! vine-ntreaga țară ca un tunet, ca un val, neputând să-ndure iară legi în boluri de cristal. Ca o mare ce-și adună valu-n pântecu-i de-azur ochii noștri rid făcură tot strângând amaru-n șnur. Mulți viteji puseră cârma peste noi și mândra țară se jucau de-a ,, scapă turma,, făcând totul să dispară. Țipau codrii-n fierăstraie înflorind prin țări străine iarba firu-n două-și taie
SCRISOARE CĂTRE ROMÂNIA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375505_a_376834]
-
nr. 2034 din 26 iulie 2016. Inocența secerișului În ochiul treaz seceră îngeri, Unduie-n valuri, ziuă și noapte, Arome din visul prunciei, Glasul Maicii leagănă șoapte. Treieră holde gândul senin, Spice cad dintr-o Copilărie, Răsar în lanuri crâmpeie de-azur Cu-nsângerări de nevinovăție. Pârguie iar sensul luminii În pupila răscoaptă, fierbinte, Dorul iubirii de Mamă și Fiu Mai seamănă-n mine, cuminte... Citește mai mult Inocența secerișuluiîn ochiul treaz seceră îngeri,Unduie-n valuri, ziuă și noapte,Arome din visul prunciei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
A suferit pentru evrei, care spre Cer s-au răzvrătit Rugându-se la DUMNEZEU, 5 Plângeri a zămislit... Iubind mult pe-al său popor, i-a dat Nădejde-n disperare Că dincolo de penitență, va fi o restaurare ! HANANIA, fiul lui Azur : "IAHVE e îndurător !" Demascat de Ieremia, că-i Prooroc-înșelător... ȘEMAIA Nehalemitul : "IAHVE aude, auzit !" Proorocind ca de la DOMNUL, pe popor mult l-a mințit... GHEDALIA, fiu lu' Ahicam : "IAHVE-I mare !" (în popor) Chiar ucis de Ismael, Cuvântu-l dă
DE LA IOV LA MALEAHI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371785_a_373114]
-
aurore nelumești se strâng culori din soare E-atâta calm în infinit și-atâta-nfiorare! Pe cerul că un șevalet cad umbrele-n rutină, Melanj de roșu și oranj răsfiră-n jur lumină, De tusele de indigo se dezvelește zarea Și un azur nehotărât își scutură culoarea. La tâmpla cerului se prind nuanțe virtuale, Culori ieșite din tipar se pierd în lumi duale, Lumini din ceruri se rotesc și-ncearcă să aprindă Lumină sufletului meu, în ochii mei, oglindă. Referință Bibliografica: Pe cerul
PE CERUL CA UN ȘEVALET de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372081_a_373410]
-
ăla lacrimogen, iubire și suferință .cu mare căutare la suflete sensibile. „ Jenny ” este soția unui milionar american care are destule afaceri necurate,și bineînțeles amante. Este dezamăgită să afle lucruri urâte despre bărbat și pleacă în vacanță pe Coasta de Azur ca să-și găsească liniștea.Doar că aici își întâlnește sufletul pereche. Imaginația lui Micky deja o ia înainte, și-l poartă în zbor, direct în brațele catifelate ale superbei blonde. - Tu ești „taximetristul” care o transportă de la aeroport, îl readuce
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
prea înalt.Frunzele lui aveau un rost:Să umbrească trupuri ostenite de vis.... VI. CULORI, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 2037 din 29 iulie 2016. de ce timpul meu și-a creionat un zbor alb? de ce aripile pline de azur ale vieții, se unduiesc în neant? de ce secundă se așează, timidă și caldă, pe mâna mea? de ce eu mă simt ocrotita, doar de glasul îngerilor în albastru? de ce arunc și acum, primăverile în suflet? de ce aștept zâmbetul picatat în galben
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
de ce aștept zâmbetul picatat în galben, să se risipească? de ce eu adorm gândindu-mă la stele? de ce? de ce palmele întinse mă cheamă? iarăși, de ce? Citește mai mult de ce timpul meu și-a creionat un zbor alb?de ce aripile pline de azur ale vieții,se unduiesc în neant?de ce secundă se așează,timidă și caldă, pe mâna mea?de ce eu mă simt ocrotita,doar de glasul îngerilor în albastru?de ce arunc și acum, primăverile în suflet?de ce aștept zâmbetul picatat în galben
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
culori. Plec grăbita pe străzile vieții mele. Surâd timid timpului pe care il tiu de braț. Admir cu nesaț frunzele despletite ale copacilor, Sunt o trecătoare stinghera plină de îndrăzneli rotunde, Ce răspunde la fiecare surâs. Îmi despletesc părul în azurul toamnei, Vreau să fur din visteria ei, Tot ce-i dulce și ușor amărui. Îmi deschid brațele Cu ele cuprind orice frunză, Care cade în delir. În treacăt i-am întins mâna toamnei, Iar ea mi-a sărutat ușor și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]