2,305 matches
-
Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Flori albe, zile măsurate-n mărunțiș, oraș asediat de flăcări și tu... târât de umbre, în vara exilată, de zodii compromis. * Flori roșii, ore pale azvârlite-n asfințit, o turlă fără clopot și glasul stins al serii, în ochiul de lumină, se-ascunde liniștit. * Flori pline de-ntuneric, semnul interzis pe drumul către denii și tu... rămas pe gânduri în noaptea adulteră, ca ultimul proscris. Referință
ÎN ZODII RĂTĂCIND de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373190_a_374519]
-
trezire în baia dumnezeirii . M-am atins de muchia răbdării coapte la focul zilelor rotunde, sparte în pulbere de stele și măruntaie de vânt. Pășisem cu entuziasm și teamă pe scara podgoriilor interioare și fiecare lovitură de marginea drumului mă azvârlea între încătușare și zbor. M-am lovit de limită și îmi contemplu uimită aruncarea în neant. (29 august 2015) Referință Bibliografică: Limita / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1703, Anul V, 30 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright
LIMITA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372220_a_373549]
-
Ediția nr. 1703 din 30 august 2015 Toate Articolele Autorului TOTUL Tot ce am avut înalt Ție eu ți-am dăruit Nimic nu-mi fuse calculat Fiindcă te-am iubit. Tot ce-am avut mai rău Într-o parte am azvârlit, Nu mai sunt același eu, Fiindcă te-am iubit. Prin fața mea de trec zâmbind, Muze, fetișcane de liceu Nu mai sunt același eu, Fiindcă te-am iubit. Decembrie 1965 Referință Bibliografică: TOTUL / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TOTUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372231_a_373560]
-
soare văd globul aprins al trandafirului cu care alerg pe apa gândurilor. Cu fața spre munte ciocârliile tale îl văd pe EMINESCU... EVADARE Mă simt captivă în propria-mi libertate ...de aici aud nechezat de murgi alergând orgolioși prin Calea Lactee azvârlind din copite puzderii de stele până aici, unde întoarce blând eternitatea. Mă simt prizonieră într-un tărâm al timpului în care mă constrânge fiecare clipă și alerg să prind secundele cu care mă întrec și pe cele ce privesc cu
EVADAREA (POEZII) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374713_a_376042]
-
Pune laolaltă pe Sărac și pe Bogat Și, în Vasul Sfânt, și Apă, și Uscat, Fă din Veșnicia lumii iar o Clipă, Strânge Zborurile toate-ntr-o Aripă, Înglobează,-n huma de Bărbat, Femeia, De la ușa Răului și-a Binelui azvârle cheia, Stinge cu-Ntuneric ochiul de Lumină, Toarnă Nevinovăție peste Vină, Stoarce-adânc din suflete Durerea Și-ndulcește-o-n Bucuria ca și mierea, Cu un strop de Nepăsare-alină Dorul Și cu Ură-astupă-i Dragostei izvorul, Fă Mărirea vieții una cu Nimicul Și, în somnu-i
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Urâtul,Pune laolaltă pe Sărac și pe Bogatși, în Vasul Sfânt, și Apă, și Uscat,Fă din Veșnicia lumii iar o Clipă,Strânge Zborurile toate-ntr-o Aripă,Înglobează,-n huma de Bărbat, Femeia,De la ușa Răului și-a Binelui azvârle cheia,Stinge cu-Ntuneric ochiul de Lumină,Toarnă Nevinovăție peste Vină,Stoarce-adânc din suflete Durereași-ndulcește-o-n Bucuria ca și mierea,Cu un strop de Nepăsare-alină Dorulși cu Ură-astupă-i Dragostei izvorul, Fă Mărirea vieții una cu Nimiculși, în somnu-i, Pâinea să își
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
fie duse la munte, zăcăresc bolnave în curtea baciului. Cu mare speranță pădurarul o mână pe fiică-sa în ajutor. Și faptul se împlini când Natalia ajunsese la ograda necăjitului cu brațul de flori de la icoană. Alegând florile de tulpini, azvârlise câțiva pumni de petale deasupra oițelor, iar din codițe făcuse o fiertură de pus în adăpătoare. Și plecă. A doua zi, oierul îi vestea pădurarului lecuirea turmei. De-atunci taina fetei se dezvălui oamenilor din sat. Mulți se bucurară c-
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
să-ntâmpine Viața : IISUS ! SATAN, înseamnă : "adversar", al Creatorului Prea Sfânt Și al creației întregi, ce e în Cer și pe Pământ... LUCIFER a fost creat ca un Înger de Lumină Dar s-a mândrit față de TATĂL și-a fost azvârlit în tină ! DIAVOL, înseamnă că lucrează la două capete mereu Amăgind, pe cine poate, să-l rupă de DUMNEZEU... Popoarele i-au zis : DRACU' , SCARAOȚCHI, SARSAILĂ MAMONA sau MICHIDUȚĂ și alte "epitete"-n silă... Inteligent...odată nu ! când s-a
DE LA ZAHARIA PREOTUL, LA UCENICII DOMNULUI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371746_a_373075]
-
binevoitor cu ea, cu familia ei, cum îl ajută la matematică pe puturosul de fiu-său ș.c.l. Deci asta era! Făcea pe meditatorul? I se urâse cu studiul! Ce? Avea obligații neștiute față de gazdă?! Și câte întrebări n-azvârlise retoric atunci! Altădată, era de-acum student teolog, fusese mai-mai să-l pocnească peste față, fiindcă i se păruse că Artemie zăbovise exagerat în beci unde îl trimisese chiar el să ia rachiu pentru masă. Pusese voia bună a băiatului
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
și când, la ore fixe, Să sune țignalul, Să mă vaiet cu prefixe C-am luat personalul. Să apară controlorul, Biletul să-mi ceară, Eu să fac pe călătorul Adormit în gară. Și atuncea, indignat, Să tragă semnalul, Să m-azvârle maniat, Să urc singur dealul. Să mă lase într-o gară, Fără sine sau peron, Lâng-o granița precară Într-un biet șopron. Și acolo să-mi desfac Traista cu mâncare, Am acolo un colac Lâng-o lumânare. Referință Bibliografica: FĂRĂ SINE
FĂRĂ ȘINE SAU PERON de DORA PASCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369281_a_370610]
-
face, orice-am drege legea, pentru noi, e lege pentru ei? fărădelege că suntem popor bastard noi suntem mereu de vină și plătim năravul lor când de piele ne jupoaie lupul prefăcut în oaie dar noi așteptăm smeriți să ne-azvârle ce le cade printre ghearele hulpave ori prin strunga dintre dinți ca la niște proști cuminți niște frunze de sarmale și vreo câteva oscioare iar noi tragem la căruță ei se trag pe bulevard și sărim din lac în puț
CU OIȘTEA-N GARD de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374199_a_375528]
-
au băut prea mult și că nu-și mai aduceau aminte ce au făcut, însă șoferul, slujitorii lui Budge, apoi Budge contestă existența evenimentelor. Autorul încearcă totuși să dea o explicație evenimentelor: „pentru a nu fi tulburat, Bose ne-a azvârlit, prin puterile lui oculte, într-un alt «spațiu» și în alt «timp»; ne-a proiectat, cu alte cuvinte, în episodul care avusese loc cu vreo sută cinzeci de ani în urmă, în apropierea Seramporului, și am devenit, aproximativ, martorii asasinării
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
civilizațiilor -, și ar fi putut semna aceste rânduri ale unui alt "profet al trecutului", Walter Benjamin: Ceea ce noi percepem ca pe un lanț de întâmplări, este pentru el o singură catastrofă care îngrămădește neîncetat dărâmături peste dărâmături și i le azvârle la picioare. Îngerul ar vrea să rămână, să-i învie pe morți și să refacă ce a fost distrus. Dar dinspre Rai se iscă o furtună și vântul îi bate în aripi atât de puternic, încât nu le mai poate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
El sau eu? Măria ta, zise cu hotărâre micul prinț. Întocmai. Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea, spuse mai departe regele. Autoritatea se bizuie, înainte de orice, pe rațiune. Dacă-i poruncești poporului tău să se azvârle în mare, el se va răzvrăti. Am dreptul de a cere supunere, pentru că poruncile mele sunt înțelepte. Și asfințitul meu de soare? îi aminti micul prinț care, atunci când punea o întrebare, nu uita niciodată de ea. Vei avea și-un
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
și grapa cea de aur191 cu greu drum își croiesc prin cîmpuri 15 De sînge închegat; sămînță cea nemuritoare pentru măcel este hrănita. Taurii lui Lúvah, foc respirînd, mugesc pe pajiști care ard În jurul groaznicului Orc, a' cărui crunte mădulare azvîrlă roșu fum și foc, De care Urizen nu se apropié, ci se-așeză pe-o stîncă Și cărțile își rîndui în juru-i, cu Pizma și tristețe gîndindu-se la Orc. 20 Urlînd și hăcuindu-și peșterile-ntunecate zăcea cumplitul Demon 192
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bucur. Eu singur, în supremă suferință, Nerăsplătit întreaga-mi bucurie-o dărui lui Luváh și Valei. 180 Atuncea Pleacă, O viitor întunecat! Te voi zvîrli din aste Ceruri ale creierului meu, și nici nu voi la viitor să mai privesc. Azvîrl departe viitorul, si spatele-mi întorc peste neantul Pe care l-am facut; căci iată! viitorul este în clipa asta! Orc să se mistuie, Tharmas să se mînie, Urthona-ntunecatul să-și dea 185 Puterea toată lui Los și Enitharmon, si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiii săi trudiți Pe paturi se-odihnesc; beau, cîntă, văd vîlvătăile Lui Orc; cu bucurie văd recolta omenească răsărind. Și un răstimp în dulce tihna și-l petrec, pînă se coace recolta întreaga. Și Iată, că Luna secerișului, Ahania își azvîrli veșmintele-i de moarte; 345 Le-nfășură cu grijă, în tăcere, si mădularele-i care se luminau Se îmbăiară-n șipotul cel limpede al stîncii; apoi din peștera-i întunecoasa Ieși-n divină măreție. Urizen se ridicắ de pe scaunul său
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Florile lui Beula, în egoista-i tihna rece Frăția părăsind-o și dragostea Universală, în egoistă huma 630 Înfășurîndu-și áripile caste ale minții, căutînd întunecoasele unghere Scoase 328 din rădăcinile Științei; apoi cuprinși în jur De muri de Aur îl azvîrlim că pe-o sămînță în Pămînt Pîn' ce trecut-au vremi și spații peste el; așa cum se cuvine, în fiecare dimineață Mergem să-l vedem, acoperind c-un Val sămînță cea nemuritoare; 635 Cu ferestrui din nemilosul cer noi îl
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
blakeană este defrînata Babilonului, " Misterul, Babilonul cel Mare" ("Mystery, Babylon the Great") (cf. Milton, 40, 17), biserica falsă a lumii acesteia (fundamentata în "Religia Naturii"), care îl pune pe cruce pe Hristos, fiind potrivnica lui Ierusalim, pe care o și azvîrlă în temnița (Vala, VIII, 402-405). Rahab este mamă Tirței, si cu această ea formează dualismul desfrînare-înfrînare: Tirța este puritana/pudica, simbolul înfrînării, cea care pune limite fizice trupului uman. Tirța cu Surorile ei întocmesc țesuturile trupului material: creează, limitînd, formă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu-nverșunare,/ Au Împroșcat văzduhul cu sânge și scântei,/ Și toată-această larmă, cu zăngănit de fiare/ E-un joc al tinereții și-al patimilor ei.// ...Atâția frați de-ai noștri În acest iad căzură!/ Hai, cruntă amazoană, să ne-azvârlim și noi,/ Ducând În veșnicie aprinsa noastră ură...”. La o primă vedere pare ciudat cum, Începând cu Baudelaire și Barbey, modernii fascinați de amazoane sunt, În majoritate, fervenți ai dandysmului. Vom Înțelege Însă În curând de ce anume pentru dandy, misogini
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dar exercitând o influență poate egală -, cine ar mai fi crezut În forța bătrânei moralități anglicane? Ei bine, ea nu mai exista! Dar acea sclifoseală ipocrită, de neclintit, veșnică a mai Învins o dată. Drăgălașa fantezie nu are decât să-și azvârle sângele cu esență de trandafiri până la cer. Ea va muri din cauza naturii Îndârjite a acestui popor cu o Înrădăcinare de neîmblânzit, a absenței acelor mari scriitori care electrizează imaginația și o transmit cu toate Îndrăznelile 1 și, În fine, a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unui ritual mult comentat, deși nu figurează În Coran. Este vorba de a trece, timp de trei zile, prin apropierea a trei pietre, considerate sacre În preislam, situate În Mina, localitate Între Arafat și Mecca, ș...ț și de a azvârli trei pietricele În direcția fiecăreia din ele ș...ț Aceste pietre erau considerate În preislam divinități. Pelerinii politeiști aruncau un număr anume de pietricele În direcția lor, În semn de venerație (A. Guellouz, 1996, pp. 317-319). Aceste călătorii către locașuri
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
poarte anumite podoabe, ca Însemne ale rangului lor, și era interzis ca un om obișnuit să-i privească de sus. Malinowski povestește că a văzut cum toți oamenii dintr-un sat săreau de pe verandele caselor lor, ca și cum ar fi fost azvârliți de un uragan, la auzul strigătului care anunța sosirea unui șef important. Puterea supremă a unui șef trobriandez consta În capacitatea de a-și juca bine rolul de „mare distribuitor”, care, la rândul lui, depindea de legăturile tradiționale de rudenie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rău orfanilor sunt arși de un foc de gheață; cei care n-au respectat postul Încearcă zadarnic să apuce frumoasele fructe de pe crengile copacilor, adaptare evidentă a chinului lui Tantal; cei care n-au vrut să creadă În Cristos sunt azvârliți Într-o prăpastie fără fund, de unde se ridică un fum negru și o duhoare insuportabilă. (G. Minois, 1991, p. 83) Miturile eroicetc "Miturile eroice" Diferența dintre eroi și divinitățile supreme este un construct specific mai degrabă sistemelor mitologice indo-europene. Aici
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
deuxième vers " Ziua trăiesc împrăștiat cu furtună. " (littéralement : Pendant le jour, je vis dissipé avec l'orage. ") et trouve en langue cible un équivalent poétique " Le jour, l'orage dirige mă vie, mă fortune. " Cette décision nous semble inspirée. Spini azvârl de pe țărm în lac, cu ei în cercuri mă desfac. (Heraclit lângă lac) (Blaga, 2010 : 113) De la rive je lance dans le lac des épines et avec elles, en cercles je me dissémine. (Héraclite près du lac) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 141
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]