758 matches
-
dincolo de ceea ce nu este cunoscut, neputința, frigul, Înnebunitoarele Încolăcituri și interpenetrări ale spațiului cu timpul. Este un obicei bolnăvicios, dar n-am nici o putere Împotriva lui. Poate fi comparat cu mișcarea necontrolabilă a limbii unui om suferind de insomnie care bâjbâie după un colț de măsea În bezna gurii, zdrelindu-se În timp ce face asta, și totuși perseverând. Am cunoscut oameni care după ce au atins accidental un obiect - tocul ușii, un perete - a trebuit să fie supuși unei serii sistematice și foarte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
moldovenii lui". (Legendele Moldovei) ...Da! "Era fermecat și a rămas viu ca toți viii... și chiar are să mai vină odată, ca să-i apere pe toți moldovenii lui..." Ne întrebăm, cine mai suntem? Unde am ajuns? Încotro mergem? Mereu rătăcim drumul, bâjbâim ca orbeții și nu găsim nici cărarea, pentru că... Pentru că suntem dezbinați... Pentru că nu suntem unu' pentru toți, și toți pentru unu'." Pentru că n-am avut o călăuză... Atunci, Moldova l-a avut pe Ștefan; și s-a făcut lumină... Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
când am fost uns! Mi-am jurat atunci, să fiu Domnul unui popor liber, neatârnat sau... sau să nu fiu deloc! De douăzeci de ani stăruie în mine gândul aista drag inimii mele... Visam să ard timpul rămânerii în urmă... Bâjbâim prin veacuri ca orbeții; cât era să stăm cu ochii în pământ?... Pasăre măiastră ce renaște din propria-i cenușă, aiasta am năzuit să fie Moldova... Și fără libertate nu se poate. Libertatea e ca aerul: respiri au mori. Merită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
singur... Țiți, Țiți, ce bine îmi pare că te-am regăsit... De-acum vom fi mereu împreună, nu ne vom mai despărți niciodată!” * „ - Sunt strămoșul tău de la anul o mie, tatăl tatălui tatălui etc. etc. etc. tău. M-ai evocat, bâjbâind, într-o carte, pretinzând că mă vezi printr-o lungă ochire în trecut, făcându-mi de lucru într-o ogradă țărănească. Dar eu chiar am existat, în anul o mie aveam 34 de ani, patru copii, o casă din piatră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
oră, locotenentul Neculai Trufașu m-a luat cu el să mergem prin pădure pentru ca să inspectăm posturile de pază. Deși istovit și de oboseală dar și de emoții, am mers. Nu se putea refuza. În adâncul pădurii, pe poteca pe care bâjbâiam în întuneric, am auzit un zgomot de metal care părea a fi mersul unui cal ce venea spre noi, cu un lanț legat de picior sau cu o potcoavă care clămpănea lovită și de copita calului și de pământ după cum
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
controale ginecologice forțate și care chema procuratura la fundul femeilor, chiar și atunci când procurorii dădeau semne că sunt obosiți, profesorul care preda documente de partid în loc de lecții, diriginții care dresau copii obedienți și lozincarzi, directorii care închideau curentul iarna, de bâjbâiau copiii la ore și șefii de la partid care ne spuneau că temperatura ideală în clase era de 12-14°C iarna, privind cum ieșeau degetele vinete ale copiilor din mănușile tăiate ca să poată scrie fără să degere de tot. Am dat
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
bună” care face lumină în viață chiar și în timpul nopții. Mă tem că acest mit dispare. Este considerabil mai mare decât Mitul lui Moș Crăciun, atât de iubit de copii. Este mitul pornirii în viață, fără de care un învățăcel ar bâjbâi în viață. Calculatorul și tehnica modernă destramă acest mit. E mare păcat! Un alt mit este pe cale de dispariție; a început să se piardă de curând, din timpul tranziției. Este vorba de mitul „Bătrânului Înțelept”. „Sfatul bătrânilor” a condus lumea
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
datorită agitației lui Spalaikovici, se elabora înțelegerea militară a celor trei state rivale în Turcia, și care, acceptînd să lase pentru moment deoparte certurile dintotdeauna, se uneau pentru a ataca împreună acea Turcie de la care rîvneau, fiecare, aceeași moștenire... Astfel bîjbîiam noi în întuneric în cursul acelei ierni 1911 care a fost un fel de pregătire pentru luptă, fiindcă acordul secret al celor trei țări balcanice se semna la Belgrad în februarie 1912. La această stare proastă care plutea în aer
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
oră, locotenentul Neculai Trufașu m-a luat cu el să mergem prin pădure pentru ca să inspectăm posturile de pază. Deși istovit și de oboseală dar și de emoții, am mers. Nu se putea refuza. în adâncul pădurii, pe poteca pe care bâjbâiam în întuneric, am auzit un zgomot de metal care părea a fi mersul unui cal ce venea spre noi, cu un lanț legat de picior sau cu o potcoavă care clămpănea lovită și de copita calului și de pământ după cum
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
referitoare la viața povestitorului, ca semn că am trecut și noi prin lumea asta și că am iubit pe oamenii acestor pământuri. Ușor de zis, greu de făcut!! Nici unul din noi nu cunoaște Îndeajuns de bine Fălticeniul pentru a nu „bâjbâi” săptămâni prin el, și În acest caz fiind păscuți de primejdia de a greși. Așa se face, că te rugăm să ne jertfești câteva ceasuri din timpul matale, și așa destul de sufocat de treburi și preocupări, și să ne faci
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
puneți în gardă? Au fugit atâția securiști, de ce nu luați informații de la ei ca să-i ajutați pe tineri să se ferească, să se apere? Știți că se moare de frică, de foame, de frig iarna, că oamenii rezistă cum pot, bâjbâind în întuneric la propriu și la figurat? Știți că suntem amenințați cu darea afară din slujbe cel puțin de două ori pe an? E bine să le arăți șoarecilor pisica, nu-i așa? Cuvântul libertate la noi și-a pierdut
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
m-ar fi lovit ceva. Mă simțeam neputincios ca un pește înfășurat în plastic și zvârlit în congelator. Am avut o clipă senzația că se scurge toată vlaga din mine. Ar fi putut să mă avertizeze că închidea ușa. Am bâjbâit după întrerupătorul lanternei. Când l-am apăsat, o dâră dreaptă de lumină gălbuie a frânt puțin întunericul. Am îndreptat-o mai întâi spre picioare, iar apoi am luminat spațiul din jurul lor. Mă aflam pe o platformă din beton de cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
plac lucrurile care vin de la sine. Le prefer pe cele care mă copleșesc... dure... nu normale. — Cred că ai stat prea mult în preajma unei persoane în vârstă. Un geniu aspru. În lume nu există numai așa ceva. Majoritatea oamenilor sunt obișnuiți. Bâjbâie pe întuneric. Ca mine, de exemplu. — Tu nu ești un om obișnuit. Ți-am mai spus. Am făcut un efort deosebit ca să-mi scot obsesiile sexuale din minte. Erecția nu-și avea nici un sens în bezna aceea din subteran. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ai tot ce dorești acolo, și în același timp nimic. Îți poți imagina o astfel de lume? mă întrebă Profesorul. — Nu pot. Dar conștiința ta a creat-o. Nimeni n-ar fi putut face asta în locul tău. Alții ar fi bâjbâit la nesfârșit într-un haos de nedescris. Tu ești cu totul altfel. Ești tipul de om potrivit pentru eternitate. — Când o să aibă loc mutarea? întrebă fata. Profesorul s-a uitat la ceas. M-am uitat și eu. Șase și douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spațiul activ subiectiv al unui univers (Afrim e printre foarte puținii regizori capabili să imagineze lumi organice, fragile, hiperemotive și translucide) care glisează ca o roată de bicicletă udă între luciditate și pierderea oricărui reper. Afrim e regizorul însinguraților care bâjbâie după pielea caldă, după corpul vibrant al celor de lângă ei, care ating din disperarea vulnerabilă de a fi atinși. O obsesivitate termic-carnală unește definitiv personajele până la arderea afectelor, până la consumul senzitiv total. Corpogenia fragilă e link-ul celor pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
se uite în pămînt." * Semnătura lui Miron Kiropol pe un text aprinde totdeauna pentru Cronicar semnalul de atenție. În acest număr, într-o pagina intitulată Povestea deviaționistului (ÎI), este evocat Valeriu Cristea. Desigur, poetul de la Chartres nu scrie memorii convenționale. Bîjbîind printr-un teritoriu oniric, vesperal, el întîlnește un ciudat personaj ce i se pare cunoscut: "Atît de straniul cetățean (al cui?) întîlnit în Dumnezeu știe ce dimensiune, a focului, a aerului, a apei, a pămîntului, își ridică față veselă din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
general mai slab) decât este; sau, pur și simplu, mai nerod decât tine. Biserica a înțeles - dacă nu a presimțit - dușmanul de moarte ce ar putea fi pentru ea (devenind din ce în ce mai puternic) știința și, îndeosebi, doctrinele, oricât de mult ar bâjbâi încă, ale transformismului și evoluției. Științele acestea nu se adresează numai viitorului, ci și trecutului. Ce s-a schimbat deja, poate să se mai schimbe, și, în mod reciproc: dacă omul este în stare să schimbe ceva în viitor, el
Despre Dumnezeu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15560_a_16885]
-
tocmi pe cineva să-l "rezolve", va avea ce mînca. S-a înserat. Să fi fost deja 5. M-am gîndit o secundă că am scăpat și frecam liniștită maioneza pentru musafiri. Bătăi în poartă. A sosit curcanul! Mai mult bîjbîind prin întuneric, scot pasărea din sac, o leg, o plătesc. "Apropo, tu ai curte. Am venit și cu al meu să-l tai la tine. Pe balconul meu operațiunea e mai dificilă." Deși am găsit o toporișcă și o bucată
Curcanul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15609_a_16934]
-
I-or fi picat pe jos. El nu e din ăia care umblă prin buzunarele altora, te rog să nu mă jignești dacă vrei să merg cu tine, te-aș ruga foarte mult să fii atent cum vorbești și marchizul bîjbîia încurcat scuze, nu vrusese să-l jignească, departe de el gîndul, dar fără chei... Le pierduse, desigur, urîtă treabă și tocmai acum. Își frîngea mîinile deznădăjduit. Nu mai avea mult pînă să plîngă, iar Ierusalim îl liniștea, lasă, lasă, hai
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
în întreaga țară și dincolo de granițele ei. Visul său s-a spulberat într-una din serile în care a cântat, rugat de prieteni, la restaurantul "Răcaru". Student pe atunci la Conservator a dat o veritabilă lecție de muzică pianistului care bâjbâia armoniile, șoptindu-i acompaniamentul corect. Cristian și-a făcut debutul în muzica ușoară purtând în suflet, ca un talisman, amintirea lui Alferd Pagony, a cărui voce o ascultase pe plăci de patefon. Însă după cum se destăinuia Cristian într-una din
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
marcat un gen aparte, substratul național unguresc al ritmurilor imprimând delicatelor melodii vieneze un fel de coloratură exotică. Richard Specht scria în presa vieneză: “Muzica sa este proaspătă și plăcută, viguroasă prin inventivitate melodică naturală și maturitate deplină. În timp ce alții bâjbâie și experimentează, el stă pe tărâmul bogat al muzicii populare și de fiecare dată își atinge ținta."
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
a fost foarte critic la adresa lui Browning, care "...fără nicio îndoială este lipsit de competența, influența și judecata care sunt rezultatul unei experiențe de comandă corespunzătoare... Statul lui major era superficial... A devenit din ce în ce mai evident ... motivul pentru care unitățile britanice au bâjbâit...” Operațiunea Market Garden a început cu succese pe toată linia. Toate trupele au fost lansate pe timpul zilei pentru a asigura o mai mare precizei a aterizărilor, și aproape toate trupele au ajuns în zonele de aterizare desemnate fără incidente. În
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
este deseori doar în limba japoneză. Cu toate că multe butoane au pictograme care fac folosirea facilă, deseori butonul pentru tragerea apei este marcat doar cu kanji, ceea ce face ca cei care nu pot citi japoneza să aibă probleme cu trasul apei, bâjbâind și apâsănd pe butoane la întâmplare. De aceea aceste toalete pot fi considerate a fi avansate din punct de vedere tehnologic, dar totodată sunt greu de folosit pentru majoritatea străinilor. Modelele mai noi au toate și scriere braille lângă butoane
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Naratorul afirmă despre Ligeia că îl conducea ca pe un copil care privea la ea cu încredere. La moartea ei, el este „un copil bâjbâind în întuneric” cu o „perversitate de copil”. S-a sugerat că, în ciuda acestei dependențe de ea, naratorul are o dorință simultană de a o uita (făcându-l poate să fie în imposibilitatea de a o iubi pe Rowena). Aceasta dorință
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
spatele drept, cu o figură palidă și cărnoasă, avea picioare uimitor de mici și o mână pe care, când o strângeai, părea lipsită de oase, flască, de parcă ar fi fost stânjenită de inevitabila povară. Vocea îi era tremurătoare, părea să bâjbâie după cuvinte și să ceară voie a le rosti”, își amintea Canto despre Borges în cartea ei de memorii. Cu prilejul unei alte reuniuni în casa lui Bioy, Borges s-a oferit să o însoțească. Ei s-au plimbat, au
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]