1,423 matches
-
și problematica aruncării iubirii în derizoriu, vizibilă la personajul mitologic al Dalilei din Scrisoarea V: "Alta (vrea să protesteze): Pietro, ard toată ca într-o cămașă de foc...Înțeleg ce greșeală de neiertat am săvârșit...Am făcut o întâmplare de bâlci și zvon, dintr-o taină a noastră...Iubirea noastră pe care tu o vreai, așa cum spuneai mereu, izolată în înălțime, am dat-o pradă bârfelor prostești și grosolane."248 Natură superioară, dar cazuist iremediabil, Pietro trăiește aceeași dramă eminesciană generată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
speciale. Dacă până la revoluția franceză, individul care se deosebea fizic sau psihic de marea masă a contemporanilor săi era considerat un rebut, o rușine a societății și era fie eliminat cu totul, fie expus drept o curiozitate a naturii prin bâlciuri, în virtutea ideilor de egalitate și fraternitate, societatea a început, încetul cu încetul, să realizeze că fiecărui om indiferent de zestrea sa nativă ori de accidentele care l-au lovit pe parcurs are dreptul la dezvoltare și integrare socială. Cum subiecții
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
și pentru drama reală a personajului (ex-cosmonaut) depresurizat din punct de vedere moral de conștientizarea inenarabilei micimi a vieții pe Pământ și a galaxiei noastre în comparație cu Universul infinit. La fel de lamentabilă i se pare și condiția de exponat, ulterioară revenirii în mijlocul bâlciului deșertăciunii: "De-aia fug, Stellan, de-aia! Trebuie să cobor sub ei, sub pământ, jos, în cloacă. Trebuie să se deschidă o gaură prin care să mă scurg. Deși nu de ei fug, ci de mine însumi. Trebuie să scap
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și minată, lumea atrofiată, iar umanitatea anonimizată. Poetica e acum una a refuzului, a revoltei surde, a pumnilor strânși, deși nu răzbate, în afară, decât o doză suficientă de ironie groasă ori cinism. Opțiunea conștientă, lucidă, este pentru fuga de bâlciul deșertăciunilor (un text se numește chiar foto de bâlci), abstragerea ca o formă de situare în pofida unei umanități care de ziua națională se înghesuie la fasolea cu ciolan festiv, iar în zilele obișnuite practică dacă nu violul, crima și incestul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acum una a refuzului, a revoltei surde, a pumnilor strânși, deși nu răzbate, în afară, decât o doză suficientă de ironie groasă ori cinism. Opțiunea conștientă, lucidă, este pentru fuga de bâlciul deșertăciunilor (un text se numește chiar foto de bâlci), abstragerea ca o formă de situare în pofida unei umanități care de ziua națională se înghesuie la fasolea cu ciolan festiv, iar în zilele obișnuite practică dacă nu violul, crima și incestul, măcar bătaia și sudălmile ("simfonia râsetelor/ înfundate și-a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca un decupaj viu dintr-o realitate bolnavă și are adesea o duritate menită a sancționa tocmai tarele realității noastre imediate. Lumea în care trăiește poetul e una a seducției prin kitsch, ipocrizie și superficialitate, așadar un fel de ridicol bâlci al deșertăciunilor, de care, în calitatea autoimpusă de agent secret acoperit (firește, al adevărului), el este cu totul și iremediabil dezgustat. Ideea de agresiune a mediului socio-politic în care scriitorul este condamnat să viețuiască apare pe de altă parte explicit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care comprehensiunea simbolisticii sacre este o pură utopie, de nu cumva chiar o inutilă, rizibilă pierdere de vreme. Din această perspectivă, rețin atenția, pe de o parte, lexemele care polarizează ideea unei exteriorități adormite într-o aberantă, grotescă ipostaziere a bâlciului, semn al demenței colective și al morții spiritului: "înspăimântătoare procesiuni: oameni demenți, măști agățate de dosuri de animale/ purtând bonete, pălării cu pene, lumânări./ Sălbatica feerie prin fața tronului trecea: viori, fluiere, acordeoane/ tobe și clopote răsunând absurd,/ iar arca'n
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca și în român, "anchetă universală asupra adevărului" psihologic, concret și individualizat și exprimarea "naturalului" (în jocul actorilor, detaliile punerii în scenă, a costumelor, a decorului și a accesoriilor). 173 Vodevilul este o comedie ușoară, improvizată pe străzile și la bâlciurile Parisului. Dezvoltarea vertiginoasa a vodevilului pe parcursul secolului al XVIII-lea și al XIX-lea în Franța se constituie într-un gen tip. O trăsătură esențială a vodevilului este că aceste mici "peripeții și încurcături neprevăzute din lucrare nu au menirea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cu un prieten de familie, Jock. Vechiul Tony a murit cu adevărat, în schema simbolică a lui Waugh, cel care supraviețuiește fiind eul său autentic, neobturat de măștile unei existențe ipocrite. Uneori, prozatorul dă "inițierii" semnificația parabolei istorice (istoria ca "bîlci al deșertăciunilor", un vanitas vanitatum, lumea ca spațiu al "norocului schimbător", cu succesiunea perpetuă a "măririi" și "decăderii"), precum în Black Mischief/Apocalipsa 1932 (unde Seth, împăratul unei țări ficționale, Azania, se ruinează, încercînd să-și învețe supușii noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
bucății muzicale. Muzica este înțeleasă de naratorul blecherian nu ca manifestare artistică stihială, expresie tumultoasă a sinelui profund, ca în estetica romantică, ci ca o formă lucidă de transmutare a semnelor de pe portativ, în domeniul perceptibilului, în realitatea exterioară. Și bâlciul este o partitură muzicală camuflată în ambalaj țipător: "Spectacolul lui amplu se umfla ca o simfonie, de la preludiul panoramelor izolate, ce soseau cu mult înaintea tuturor și indicau tonul general al bâlciului, ca notele răzlețe și prelungi ce anunță la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
portativ, în domeniul perceptibilului, în realitatea exterioară. Și bâlciul este o partitură muzicală camuflată în ambalaj țipător: "Spectacolul lui amplu se umfla ca o simfonie, de la preludiul panoramelor izolate, ce soseau cu mult înaintea tuturor și indicau tonul general al bâlciului, ca notele răzlețe și prelungi ce anunță la începutul bucății de concert tema întregii compoziții, și până la finalul grandios, plesnind de urlete, pocnete și fanfare, în ziua temeiului" (p. 174). Ca "simfonie" cu un preludiu ce indică tonul și tema
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
începutul bucății de concert tema întregii compoziții, și până la finalul grandios, plesnind de urlete, pocnete și fanfare, în ziua temeiului" (p. 174). Ca "simfonie" cu un preludiu ce indică tonul și tema "compoziției", cu un crescendo și un grand finale, bâlciul are toate datele pentru a fi considerat el însuși o metaforă a interpretării. Și într-adevăr, bâlciul interpretează lumea întreagă, rezumându-i artificialitatea, prin sumedenia de obiecte și ființe fundamental false, care joacă un rol în mod lamentabil, denunțându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în ziua temeiului" (p. 174). Ca "simfonie" cu un preludiu ce indică tonul și tema "compoziției", cu un crescendo și un grand finale, bâlciul are toate datele pentru a fi considerat el însuși o metaforă a interpretării. Și într-adevăr, bâlciul interpretează lumea întreagă, rezumându-i artificialitatea, prin sumedenia de obiecte și ființe fundamental false, care joacă un rol în mod lamentabil, denunțându-i astfel falsitatea. Tot în bâlci se găsește panopticumul, compendiu virtual al artificiului existenței, de o ostentație care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a fi considerat el însuși o metaforă a interpretării. Și într-adevăr, bâlciul interpretează lumea întreagă, rezumându-i artificialitatea, prin sumedenia de obiecte și ființe fundamental false, care joacă un rol în mod lamentabil, denunțându-i astfel falsitatea. Tot în bâlci se găsește panopticumul, compendiu virtual al artificiului existenței, de o ostentație care îl tulbură pe erou, și tot în bâlci apare și o apoteoză a falsității în înmormântarea de carnaval a copilului circarilor în fața unui decor fotografic strident. Metaforele muzicale
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sumedenia de obiecte și ființe fundamental false, care joacă un rol în mod lamentabil, denunțându-i astfel falsitatea. Tot în bâlci se găsește panopticumul, compendiu virtual al artificiului existenței, de o ostentație care îl tulbură pe erou, și tot în bâlci apare și o apoteoză a falsității în înmormântarea de carnaval a copilului circarilor în fața unui decor fotografic strident. Metaforele muzicale descriu constituirea sensului prin imagini ale toarcerii sau limpezirii unei coerențe dintr-o învălmășeală informă care o precede. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
constituirea sensului prin imagini ale toarcerii sau limpezirii unei coerențe dintr-o învălmășeală informă care o precede. În cazul primei imagini, partitura muzicală servește drept instrument al interpretării, catalizator ce face posibilă transformarea haosului în ordine. În al doilea caz, bâlciul rezumă, în chip parodic, nonsensul lumii întregi, făcând ca neînțelesul să fie expus și explicitat ca neînțeles. Muzica interpretează rafinând, dând un sens coerent unei experiențe haotice. Ea este în primul rând o realizare a inteligenței, și abia după aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
accidentul n-a făcut decît să închidă definitiv un drum care oricum ajunsese într-un impas, actrița ieșise deja din luminile rampei și, pentru a continua totuși să rețină atenția, se transformase într-un monstru, un soi de atracție de bîlci de lux. Ce a putut-o face, totuși, pe această femeie creditată cu un IQ demn de premiul Nobel să se agațe cu atîta disperare de un tărîm al iluziilor, forțînd-și destinul și aruncîndu-se vijelios pe panta blestemului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
prin echinox ne-ncingem la agapă. te plimbi cu gravitația-n copite și zbori pe vereticală doar un metru. poetul zilei nu se compromite nici dacă soarbe ceaiuri de salpetru. umblă-n algebră diferențiale. prin ecuații icșii-s fitiliștii ce-n bâlciurile noastre epocale și mai emană droguri, de-a marxsiștii. scrie-n ziar de azi coincidența constă în a-nțelege, sau nu prea de ce nu se produce confluiența; prieteni... se anunță vreme grea VIS NEBUN în epoca de piatră - doar atât
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
nu mai tulbur îngerii din ape sperând că într-o fugă de-a-napoia la vârsta mea nu se deschid latrape. și n-am crezut și-am preferat vendeta. eram pe semne ultimul meu fiu și nu vroiam să las prin bâlciul vieții statui ecvestre pentru mai târziu. cântau prin aer păsări de-ntuneric și n-ai crezut și ai aprins făclia. tot cerul s-a deschis și-n Luna nudă se pieptăna cu zori - Sfânta Maria. parcă-ncepeau măceluri mondiale. prin
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
Abia când toată lumea se dă la o parte din jurul lui omul se poate îndepărta. Miracolul este rapid trecut cu vederea de mulțime; singur, naratorul găsește misterul suficient de interesant pentru a se lansa în urmărirea ciudatului personaj. La ieșirea din bâlci, pe câmpul de la marginea orășelului, se sădesc primele semințe ale tenebrosului: "Așa cum îl bătea soarele din spate, trupul i se lungea pe pământ departe de tot, printr-o umbră care închipuia un om de proporții fantastice". Curajos, naratorul intră în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
trupul meu nu mai are nici o virtute materială și se plimbă prin lume ca o umbră, în vreme ce ceea ce pare doar pata lui e plină de viață". Naratorul adoptă un aer foarte relaxat în raport cu această relatare terifiantă, care explică misterul din bâlci. Cei doi se despart prieteni și se reîntâlnesc abia peste câțiva ani, naratorul declarând că are impresia unei promenade în compania unei fantome 67. Finalul emană o teroare suficient de rafinată: ajuns în preajma unui șantier de construcții, cuplul descoperă că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
adevărata infantilitate este peste tot, în special la acei adulți care merg acolo să se joace de-a copilul, hrănindu-se cu iluziile legate de propria infantilitate 210". Disneyland este o reprezentare modernă, mult mai evoluată decât agora antică, decât bâlciul medieval și celebrul carnaval ca modalități de distracție populară. Dar, spre deosebire de Disneyland, spectacolele comice din cadrul carnavalului își găseau un corespondent în realitatea pe care o subminau sau o desacralizau în mod conștient. În studiul său Rabelais și lumea sa, Mihail
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
al XIX-lea și al XX-lea. Încep astfel să aibă loc legături și schimburi de tot felul, între nord și sud, între vest și est, de-a lungul coastelor Mediteranei, ale Oceanului, ale Mării Nordului. În secolul al XII-lea, Bîlciurile din Champagne au constituit un punct de cotitură în ceea ce privește schimburile între țările mediteraneene și țările din zona de nord-vest. Genova, Pisa și Veneția reprezintă, alături de delta Escaut-Meuse-Rhin, polii noilor dezvoltări economice. În secolul al XIII-lea, bancherii italieni se instalează
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
reprezintă, alături de delta Escaut-Meuse-Rhin, polii noilor dezvoltări economice. În secolul al XIII-lea, bancherii italieni se instalează la Londra, Paris, Bruges sau Madrid. Creșterea economică este uneori afectată, fiind sortită dispariției sau regreselor. Astfel, Războiul de 100 de Ani distruge Bîlciurile din Champagne, însă în secolul al XIV-lea apare și se dezvoltă Hansa teutonică. Republicile italiene înfloresc în quattrocento, la fel ca și orașele libere. Apar în același timp statele monarhice, care au tendința atît de a supune orașele libere
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fierbinte” zona a comerțului cu produse agricole și animale era oborul de cereale - situată între strada Ocolul Vitelor și malul drept al Bistriței. În această locație erau organizate atât târgurile săptămânale (tradiționalul târg din fiecare zi de joi) cât și bâlciurile anuale (iarmaroacele) - din anul 1863 și până în 1933 în oraș au fost organizate dou) iarmaroace (29 iuniecare dura 10 zileși 29 augustcare dura 15 zile); începând cu anul 1933, tot aici, s-au mai desfășurat și iarmaroacele din zilele de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]