4,354 matches
-
fost ucis fără milă de propriul său tată, nu atât pentru a oferi satisfacție Râului, probabil tatăl nimfei, ci pentru a restaura onoarea familiei. Singura creatură din rezervație fără casă este Strigoiul. Ziua stă pe piatra rece a fântânii, noaptea bântuie prin întreaga rezervație. E o arătare într-adevăr înspăimântătoare, îngrozitor de slab, cu pielea translucidă, cu ochii foarte mari și gelatinoși, privirea sclipitoare, fața poroasă ca o coajă de ou, complet fără pomeți. El se prezintă ca spiritul neliniștit al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu s-a putut ține de cuvânt. Să înțeleg că prietenul tău a murit din cauza asta? Tocmai asta e! Nu l-am putut găsi nici în lumea asta, nici în cea de dincolo. El nu mai există nicăieri, sau poate bântuie ca și mine între două lumi, negăsindu-și locul. Poate caută și el să înțeleagă comportamentul meu inexplicabil. Povestea Strigoiului mi-a amintit de o legendă japoneză, în care stafia unui samurai se înfățișează prietenului și tovarășului lui de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mașină și plec mai departe. Unde, nu știu... Unde văd cu ochii... Sau unde mă va duce gândul meu... Golul din piept, ce m-a chinuit toată ziua, s-a suit ireversibil în cap. Dau drumul la radio. Gândul meu bântuie aiurea. Solidar cu el, sufletul rătăcește și el fără memorie. În curbe, genunchii mei se lipesc și își râd unul altuia. Doar ei, prin atingere, regăsesc memoria genunchilor ei sau a pântecelui Hipogrifului. Electrizați într-o dulce melancolie, genunchii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
centru și se lipește de Mască. Ambele brațe laterale, uni-braț, se strâng în jurul ei. Formează un cerc. Pulovărul în trei bucăți o înconjoară ca o armonică.) Scena 2 (Intră Dora cu noul ei drăguț.) Țiitorul: Deci pe unde spuneai că bântuie triplul tău soț? N-ar fi oportun să ne întâlnim tocmai acum. Ar fi un duel inegal: trei contra unul. În plus, o apariție atât de hilară mi-ar tăia orice elan vitejesc. Dora: Rătăcește toată ziua prin parc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în camerele de energie sau de curenți din "Casa", în băile de cristal, unde te pot ciupi de cot sau atinge discret pe mâini, ele pot face operații spirituale în timp ce te afli sub cascada sacră (Cascata Sagrada), sau te pot bântui chiar când te afli liniștit în patul tău de la pousada. La o săptămână după ce vei fi suferit o operație spirituală, ele te vor vizita noaptea, unde le vei primi ceremonios în cămașa ta albă, în așternutul alb și imaculat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
l-ai claustra într-o carte, ar îmbogăți-o cu un cântec, ar lumina-o cu o singurătate, ar finaliza-o cu noi protagoniști, distruge instrumentele scrisului, ar vorbi ca o carte, taie-i limba, scoate-i ochii, te-ar bântui ideile care există și pot striga prezentul. Lipsa lor te-ar face evident creatoarea lor, pentru că dor. Atât de tare încât Autorul va exista prin tine. Așa cum, nevăzut, Dumnezeu scrie Pământul cu geografia Lui. Un circuit închis în care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să fie învățată pe de rost și purtată mai departe. Autorul, purtător al legendelor orașului, simți că cerul e altfel. Cineva l-a străpuns și vrea să ne contacteze. Bănuiala avea să-i fie în curând confirmată. Un suflu nou bântuia prin oraș. S-or fi apucat să muncească brăilenii, te pomenești! Nici vorbă. Spiritul înnăscut de afaceriști, transmis de fanarioți și evrei, îi făcu pe brăileni beneficiarii unei slujbe inedite, pe care au cizelat-o din mers, devenind în scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fatidice tulpini de santal cu sulf, amestecate în același mojar în care a pisat, bob cu bob, petală cu petală, culoare cu culoare, geamătul tuturor la un loc, strigătul bufniței de la fermele din Vădeni ca legato, zborul liliecilor din viitor, bântuind trecutul, prezentul spațiului în care ondula dragostea dintre Gustav și Any. Plastica melosului simfonic fiind înnobilată cu germinarea semințelor în curcubeul muzical. La partea a II-a, Allegro, Hugo s-a poticnit puțin pentru că tocmai fusese bruiat în timpul creației de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care hrănea substanța romanului Soarele Negru. Nu luă în seamă încă o umbră care se simțea tot mai îndărătnică în calea sa. Cu greu se trezi din teoremă, consfințind până la urmă că aceea care-i aținea calea era o femeie. Bântuia printre foșnete, speriată și umilă. Cum toate animalele au dublul feminizat, Nilă o lua sub protecție și o numi... Nilă! Și poate din acest motiv Nilă deveni volubil. El, care făcea apologia tăcerii ca atribut al înțelepciunii și al cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
curent 1855. Când au aflat că vin din Brăila, m-au tratat ca pe un oaspete ales, bucurându-se nespus că le vizitez Capitala deja înfrățită cu Orașul Nostru de pe vremea lui Ilarie Voronca și Panait Istrati, care aveau să bântuie în viitor prin orașul-lumină, evaluând în operele lor omul ca posesor al măreței sale nimicnicii, exprimată prin fapte înălțătoare care conferă aure de Zei unor destine lăsate la voia întâmplării, vor explora umil viața, mulțumiți că există, fără a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
firimituri ale festinului. Se eschivă și de tentativele mele de a-l mângâia pe spatele lat. Animalului ăstuia nu-i plăceau străinii. Sorbind din cafea, am apucat aparatul telefonic din bucătărie și am format 06. Nu corespundea melodiei care-mi bântuise noaptea. Apăsai pe 01, care corespunse. Ar fi putut fi și 04 ori 07, dar Olaf precizase că suna la Paris. Doar dacă nu cumva mințise, desigur. Nu era decât zece și jumătate. Mi-aș continua cercetările ceva mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
chip, proiectele cele mai nobile își atrag mereu fulgere. Convins de-acum de vocația mea, am cumpărat mai multe opere de Guns. Vor fi primele achiziții ale Fondului Olaf-Sildur de artă contemporană. p. 167 Noua mea viață consta în a bântui galeriile din Stockholm în căutarea talentelor. Achiziționam tot ce mă emoționa, oricare ar fi fost prețul. Curând, în apartamentul de la hotel nu mai aveau loc atâtea tablouri și statui, fără a mai vorbi de stilul hotelului Vasa care era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
idee cam cum stăteau lucrurile în cazul lui Petrică, fustangiul. Sîc, sîc, să le plîngi de milă nu alta, zice Roja, privind la becul care abia mai pîlpîie, la mesele slinoase, acum că sîntem doar noi, parcă nu mă mai bîntuie gîndul că ar fi existat un trădător care a dat totul peste cap. Să știți că bătrînul Valter l-a pricopsit cu urîtania aia, că era din familie bună, că așa și pe dincolo, numai tîmpenii, că frumusețea e trecătoare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi prea tîrziu. Îți vine să-ți smulgi părul din cap de ciudă cînd te gîndești la ghinionul că tocmai tu ai dat peste un individ ca Milițică. De ce tocmai tu? De ce nu altcineva? Astea sînt întrebări care o să te bîntuie toată viața, cărora îți va fi imposibil să le găsești vreodată răspunsul. — Avem un trădător printre noi, zice Roja privind la afișul îngălbenit cu Cina cea de Taină, prins strîmb cu patru cuișoare în perete deasupra patului improvizat într-un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am călătorit o vreme cu clasa întîi, unde nu ți se servesc fripturi obișnuite cu vin spumos, ci fileuri și șampanie din aceea scumpă. Mă și vedeam trăind pe picior mare toată viața. Curînd însă, trecutul a început să mă bîntuie, luînd forma facturilor, preavizelor, dobînzilor în continuă creștere și a ratelor de tot felul. Ca om de afaceri onest, reușeam întotdeauna să fac rost de bani din noi împrumuturi pentru a le plăti pe cele vechi. Făceam manevre de regrupare
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
negru pe ceva galben cacacios / gs: am inteles. Sa-mi spui ce parere ai de coperta mea! / sd: dar PORN maaare și gros“ etc. Titlul volumului, Spam, este adecvat pentru astfel de texte. Un Nichita Stanescu de nerecunoscut O stafie bântuie literatura română de azi: paradoxismul. Pretins curent literar, inventat de pretinși scriitori, paradoxismul este luat în serios numai de cei care nu înțeleg literatura. Dar ei sunt mulți... Printre adepții paradoxismului se numără și Ion Pachia Tatomirescu, autor al volumului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de visare apăsătoare, pe care doar o toamnă tîrzie o poate provoca prin ochii lui Bogdan Bîrleanu sau Constantin Tofan... Mașina se leagănă vioi, urmărind fidel drumul improvizat. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de legende cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și turme de mistreți uciși. Luna noiembrie lîncezește într-o căldurică nici prea, prea, nici foarte, foarte și de asta profită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui Bachus, era pe punctul de a se înțelege cu partea vătămată. Trebuie împușcat Cezar, susține și polițistul și partea vătămată. Deja am făcut-o, suspină Vasile. De atunci MacKena se trezește noaptea pe la ora două și aude: Hau, hau-uuuu. Bîntuie, fantomă, nu mă sperii! Se uită pe geam și în poarta lui sta majestuos Cezar. Îl privește prin geam și urlă: Hau, hau-uuuu. Mă bîntuie Cezar noaptea, se plînge lui Vasile MacKena, rezemat de poartă. Și pe mine. Mă mustră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
suspină Vasile. De atunci MacKena se trezește noaptea pe la ora două și aude: Hau, hau-uuuu. Bîntuie, fantomă, nu mă sperii! Se uită pe geam și în poarta lui sta majestuos Cezar. Îl privește prin geam și urlă: Hau, hau-uuuu. Mă bîntuie Cezar noaptea, se plînge lui Vasile MacKena, rezemat de poartă. Și pe mine. Mă mustră că nu l-am lăsat să-și termine treaba. Hau, hau-uuuu, se aude foarte clar Cezar. Nu l-ai... Nu. Atunci lasă-l în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
poartă. Și pe mine. Mă mustră că nu l-am lăsat să-și termine treaba. Hau, hau-uuuu, se aude foarte clar Cezar. Nu l-ai... Nu. Atunci lasă-l în pace, a luptat cinstit. De atunci, MacKena nu mai este bîntuit de Cezar. N-a văzut raiul Cerul devenise lăptos și stelele încercau să se remarce prin strălucirea cu care ne obișnuiseră. Cele mai palide însă și-au luat rămas bun de la pămînteni și s-au pierdut în alburia cerului, pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de asfalt, de canalizare? Nu, domnule Juncu! Voi fi cel care va prelua necazurile dumneavoastră și le va rezolva. Vă rugăm mult, dom' Juncu. În afară de asta, unii n-au apă curentă, iluminatul este ca vai de el și cîinii vagabonzi bîntuie peste tot. Da, domnule Juncu. Ne promiteți? Voi ridica problema în Parlament, voi face presiune asupra autorităților locale. Oamenii se adunau și păreau interesați de discuție. La un moment dat, apare un om știrb și cam prost îmbrăcat. Prostiți oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era ciudă că visa că face dragoste cu cîte un bărbat care făcuse un popas la fîntînă. Regreta a doua zi cînd constata că trupul său își făcuse de cap prin vis și se închina ca să alunge diavolul care o bîntuia uneori noaptea. Era duminică, se întorsese de la biserică și pierdea timpul fără un scop anume prin curte. Ceva părea că-i lipsește și de multe ori intra în casă după acel ceva și cînd să caute, își dădea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dianei și vigilența fetei scădea văzînd cu ochii. Total neexperimentat, Raul a crezut că va escalada "turnul" frumoasei Diana fără nici o patalama la mînă. A fost surprins să constate vehemența cu care fata l-a îmbrîncit din stratosfera prin care bîntuia călare pe fantezie. Asta nu cade la meșteșug fără documentul de acces, i-a spus tatăl băiatului, mare crai de curte veche. Dar tată... Nu mai lungi burlăcia. O vrei sau nu o vrei? Știu eu? O cam vreau, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
matale? Te-ai rătăcit? Nu cred. Turiștii în octombrie nu prea dau pe-aici. Sigur, te-au aruncat niște derbedei din vreo mașină, altfel nu ajungeai la noi. Ai văzut luminile, ai auzit clopotele și ai coborât către sfânta mănăstire. Bântuie lupii ca-n noaptea de Sfânt Andrei prin munți. Mare minune că ai ajuns viu! Da, părinte, m-am urcat la ocazie, voiam să ajung la Cluj. Am pierdut trenul, mi-au luat banii, hainele, geanta. Mulțumesc lui Dumnezeu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
adânc, Petre. Arhimandritul vorbește despre prototipul cerului nimic mai fals, Dumnezeu a pozat modelul unui singur om. Suferința nu se dizolvă privind peste umărul altuia. Fii nefericit pentru tine, chiar dacă arlechinii schitului mimează durerea crucii altora. Genia, casă să fiu bântuită de necurăție, mă voi nărui într-o noapte fără să țin cont de smiorcăiala ferestrelor, chiar dacă în ele a mai rămas vreo dâră de cer; fântână otrăvită de buze spurcate, prăvăli-voi pietre peste mine, indiferent că luna tremură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]