794 matches
-
de plante, cărora independența energetică le-a dat mereu tentația luxului de a experimenta; animalele, În general heterotrofele, de nevoie mai zgârcite, au excelat Însă În diversificarea necesară exploatării oricărei surse de energie chimică disponibilă. Deci, mă lasă astăzi să “bârfesc” În voie plantele. Să reluăm leit-motivul, rolul de după moarte al frunzei. Demult, când au apărut, primele plante pluricelulare au Încercat mărirea suprafeței expuse la Soare. Iar unele, precum mușchii, dar și altele, fosile, s’au Înzestrat astfel cu ceva ce
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
transformi, le convertești în mecanisme de funcționare a textului. Devoalându-le în scris, șantajezi realitatea, îi arăți că o stăpânești, o ai la mână, i-ai ghicit cartea tehnică și o poți dezintegra la orice oră. Dumnezeu. Că tot l-am bârfit. Să vă spun un secret. Când eram în liceu, eram satanist. Ziceam că. Îmi băteam joc de colegii mei mai evlavioși sau de cei care dădeau la Teologie, pentru că la mine în clasă erau destui dintr-ăștia. Luam numele Domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Și asta întărea bănuielile lui Cârnatu că îi era frică să nu-l deconspirăm cumva. Sau făcea asta dintr-un acces de nonconformism și, neavând antrenament la așa ceva, fiind obișnuit să facă frumos sluj, devenea kitsch. Io nu credeam ce bârfea Cârnatu, iar pe Șăfu îl consideram aproape un tip valabil. Fără bâză. Vorbesc de potențialități. De fapt, despre oricine, dacă-l cunoști mai bine, ajungi să crezi că e un om acolo și el. Că poți fi prieten cu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
asupra unui meșteșug la ei. Și, de aici, orgoliul că nu pot fi deposedați de acest meșteșug. Nu le poate fi confiscat. Ăștia, spre deosebire muncitorii din uzină, chiar făceau ceva. Dar nici unul dintre ei nu muncea pentru profit. Povesteau, bârfeau cu clienții. Funcționarea gheretei avea la bază un principiu narativ. Chiar nu știu să vă explic mai bine de atât. Înainte lucrasem la Miorița, o altă dezamăgire a mea, v-am spus că viața mea e o succesiune de dezamăgiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
firmă, colegii ei. Așa se numesc. Idioți care n-au nici un merit, doar că încuviințează ce zice șeful. Sau copii de parlamentari, de baștani. Angajați aici ca să nu se plicitisească. Miruna e singura care a intrat fără pile. Deși toți bârfesc despre relația ei cu șeful cel libidinos. Că s-a culcat cu el. Așa prevedea contractul. Dar, pur și simplu, așa e ea, mai caldă, mai prietenoasă. Și de asta gesturile ei pot fi interpretate greșit. N-are prea multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bârfă mai ofertantă. Țața Anicuța nu era deloc străină de amploarea pe care o luase ecoul cărții mele. Era ceea ce îi spunea și numele, o țață. Ceea ce m-a deranjat întotdeauna la o țață nu e neapărat faptul că te bârfește, că vorbește despre tine. Că-ți pune în cârcă fapte de a căror existență nu ai cunoștință. Nu asta e enervant. În fond, în acest fel ea chiar îndeplinește un rol bine venit într-o comunitate. Pune în circulație mesaje
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
spun tatălui lor: „Sărut mâna, tată!“... Nu cum erau băieții și fetele prietenului meu Emanoil Bucuța de la Ideea Europeană, poet, romancier, eseist și om de cultură, care le Închina versurile lui suave când erau Încă mititei, ca [ei] să-l bârfească când ajungeau ingineri și medici, iar tatăl lor bolnav și doborât de necazuri, și nici să [nu] asiste măcar la comemo rările pioase din fiecare an; sau ca băiatul meu, care-mi nesoco tește scrisul de astăzi fiindcă „nu produce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un ajun de Crăciun, privind amân doi la vitrinele cu păpuși și jucării, cu care i-am Încărcat brațele lungi și i-am veselit ochii de peruzea. „Păpușă de vitrină“ ea În săși, cum Îi spuneau, crezând că mi-o bârfesc, cucoanele mele austere sau neglijate. Curând, am Însoțit-o ca un dulău credincios prin restaurantele cu lume aleasă sau prin cârciumile suculente și discrete; sau stând amândoi alăturea În DKW-ul decapotabil, cu părul ei și al meu fluturând pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care era căsătorit cu o româncă de dincolo de Dunăre. Tatăl lui murise beat și de aceea el era un abstinent. Bucuța a murit terorizat de ruși. Era un cast. Se laudă femeile care susțin că i-au fost amante - sau bârfesc.“ Așa o fi fost? Eugenia Beldie, fata Olgăi, susține că Emanoil Bucuța avea o amantă pe strada Spiridon Iorceanu! Despre Beldie, Emanoil Bucuța a scris În Grai românesc și În Boabe de grâu. Nonagenarul Octav Onicescu a continuat: „Prietenia dintre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ci la Chimie sau la Matematică. Nu că nu te place nimeni. Știu eu, dar nu ți le spun, vreo trei care-s topite după tine, însă rămân așa, topite, decât să se uite după ele tot amfiteatrul. Dacă te bârfește o colegă, mai merge, dar dacă te bârfesc o sută, te-au desființat. Pricepi?“. Chiriță Ion pricepea, și prima fată de la Chimie pe care a invitat-o la o cofetărie i-a devenit, la terminarea facultății, soție. Câtă dreptate avusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu te place nimeni. Știu eu, dar nu ți le spun, vreo trei care-s topite după tine, însă rămân așa, topite, decât să se uite după ele tot amfiteatrul. Dacă te bârfește o colegă, mai merge, dar dacă te bârfesc o sută, te-au desființat. Pricepi?“. Chiriță Ion pricepea, și prima fată de la Chimie pe care a invitat-o la o cofetărie i-a devenit, la terminarea facultății, soție. Câtă dreptate avusese Camelia! Chiriță Ion o aștepta pe Cosmescu Ionela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
rușine, zâmbea tâmp și își căuta fâstâcită de lucru, ascunzând roșeața din obraji în vreo hârtie de-a ei, pe care o găsea brusc prin buzunare. „Tovarășa asta ingineră e o comoară“, ziceau muncitoarele, „mare păcat că e fată bătrână...“, bârfeau în pauza de masă leorcăind supa adusă la borcan. „Eu sunt mulțumită“, o auzea pe Tanța. „Timpul trece, leafa merge. Și mai și pică ceva, de-oi putea să fac și parastasul ăla de Sfânta Maria, vreo douăj’ de bucăți
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mare distanță. Aici se petreceau și lucrurile de rușine, în care fetițele și băiețeii își contemplau reciproc, într-un troc foarte simplu, genitalele dezvelite din chiloței. Imediat în fața blocului se adunau femeile, mai ales vara, ca să tricoteze, să croșeteze, să bârfească, să împletească „șnur“, să coase goblen și să ne supravegheze pe noi, copiii, care ocupam partea dintre bloc și stradă, „parcul“, unde ne „dădeam pe bară“ sau „pe huțuțuie“ și unde ne luptam ocazional pentru supremația câte unei zone, cam
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
După cum e de așteptat, acest fapt l-a marcat pe Dănuț toată viața. Nu s-a căsătorit, nu a avut copii și a rămas un individ retras și neîmplinit pe care vecinii din blocul de garsoniere în care locuia îl bîrfeau mai tot timpul, socotindu-l un om ciudat. Sora lui, în schimb, Mirabela și găinile, toate și-au găsit un loc în viață, iar păianjenii s-au îngrășat în continuare din ce în ce mai mult. Chestiunea numelor Este evident faptul că Dănuț sînt
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de situația aceasta, și care sublinia, cu o enervare stăpânită, strania tăcere a poetului. Vlahuță releva impresia produsă de campania lui Lazu; făcea, pe cât mi-aduc aminte, unele observații despre toate lucrurile aceste și termina cam așa: "toată lumea vorbește, toată lumea bârfește; poetul singur tace. Fericită natură!". Mai târziu lucrurile aceste au trecut. Cu ele, au trecut și aprehenziunea și tristețea noastră. Am înțeles curând de altfel că, în artă, sursa de inspirație n-are decât un rol secundar și că ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la capătul opus al scenei, acolo suntem grupați toți, ca la Premiile UCIN... Până și Chirilov, care trebuie să prezinte un premiu (cel pentru ziarul Cotidianul, ridicat de Ioan T. Morar), este printre noi. Dar e mai bine așa : putem bârfi în voie, nu ne-aude și nu ne vede nimeni ! Premiile în sine (votate în secret de cei 300 și ceva de profesioniști activi) sunt previzibile ; cu două excepții : cel pentru documentar (care se duce, neașteptat, la Hobița, coloana și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
E ceva care te privește... E ceva în legătură cu Livia? o întreb. Da, îmi răspunde prompt. Doamnă, regret, dar nu mă interesează! Livia e o fată frumoasă și, într-un oraș de provincie, ca Valea Brândușelor, e imposibil să nu fie bîrfită. Într-un oraș de provincie, îmi replică doamna Pascu, se știe totul. Nu mă interesează! Dealtfel nu pot să cred prea multe din cele ce mi-ați spune. Știu că majoritatea e bîrfă. Cum vrei, Mihai. Noi te-așteptăm. Mormăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai mult cu ea. — Dar ea nu e zâna lui cea bună! i-am răspuns eu. E, mai degrabă, maștera cea rea! — Becky, e mama lui bună, mi-a zis Annabel, cu reproș. După care a schimbat subiectul. N-ar bârfi-o pe Elinor nici s-o pici cu ceară, nu e genul ei. Annabel e o sfântă. — Ce păcat că nu s-au văzut aproape deloc când Luke era mic! zice mami. Ce poveste tristă. Coboară glasul, deși Luke nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
figuri și e gata să cheltuiască oricât, domnișoara Becky Bloomwood! O fixez îngrozită. — Alicia, habar n-am avut, crede-mă... — Nunta mea e la pământ. N-am putut să fac rost de altă firmă care să preia organizarea. M-a bârfit în tot orașul. Se pare că toți mă consideră „dificilă“. Auzi, „dificilă!“ Firma de catering nu îmi mai răspunde la telefon, rochia e prea scurtă, cei de la florărie sunt niște idioți... Îmi pare foarte rău, zic neajutorată. Crede-mă, habar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu primul secretar. Au fost de față 15 scriitori, cu brevet sau fără brevet (la filială îs 9 membri). Au răbufnit și s-au mușcat între ei, scriitorii, desigur. Rolul de cîine-lup l-a jucat D. Costea care, află, mă bîrfește pe toate drumurile. Nu-mi pot imagina cum poate exista într-un individ atîta răutate! „Amicii” de la Cronica iar au început cu rugăminți pe lîngă mine: să colaborez, „să fim prieteni” (C. ștefanache), „să dau orice” (Al. Andriescu) etc. Se
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
la punct). Eu iert multe, dar nu-i voi ierta lui infidelitatea, nerecunoștința pentru cîte [lucruri] de bine i-am făcut (pentru familia lui mi-am pus în joc însăși cariera mea didactică), invidia de care este animat (m-a bîrfit grav de tot pînă și la unii studenți), crizele bolnăvicioase de grandomanie, mania lui deformatoare, spiritul de intrigant etc., etc. L-am tolerat mult prea mult cu gîndul că el, care se crede cel mai inteligent și mai cult dintre
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aici am fost rănit atât de profund de unii cărora le-am făcut numai bine, încât era să-mi pierd credința. Am întâlnit în biserică și oameni sfinți, sinceri și de încredere, dar tot aici am fost discriminat, mințit și bârfit pe la spate. În biserică am găsit prietenii adevărate, bazate pe fidelitate, dar tot aici am avut, de multe ori, parte de sărutul lui Iuda. În biserică L-am întâlnit pe Dumnezeu, am gustat prezența Sa care mi-a adus viață
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
De-a lungul experienței mele, am descoperit că cele mai problematice biserici sunt cele care nu ies în misiune. Când stăm în biserică și nu facem nimic pentru ceilalți, vom ajunge să ne certăm unii cu alții și să ne bârfim între noi. Acestea sunt lucruri care dezbină!” Bunul Dumnezeu să ne ajute fiecăruia dintre noi ca să ne descoperim talanții cu care ne-a înzestrat Dumnezeu și să facem totul pentru a câștiga tot mai multe suflete pentru Hristos, spre Slava
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
erau cadrele în PC treceam stațiile de telegrafie pe radiofonie și prindeam Europa liberă, dar la orele acelea, noaptea, prindeam mai mult muzică. M. M.: Mai erau unii și mai comentau. S. B.: Nu circula bârfa? M. M.: Se mai bârfea, se mai discuta, dar, vedeți dumneavoastră, eu îmi amintesc că atunci apăruse un banc despre Ceaușescu, unul din bancurile bune despre el. Cică a fost o consfătuire la Moscova cu toți șefii de state din țările socialiste, și la sfârșit
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
apărut fata cea mică. Acest lucru a zguduit din temelii întreaga familie. Fata cea mare în loc să se ocupe de propria viață a fost brusc pusă în situația de a-și crește sora ca pe propriul copil. Poate că mulți vecini bârfeau că a făcut ea copilul, băieții o ocoleau din cauza asta și astfel a renunțat la propria viață, năpustiindu-se cu toată pasiunea pe care sufletul ei tânăr o avea, asupra unei copile care a devenit scopul unic al vieții. Aproape că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]