3,148 matches
-
nu ne pare rău! Ne pierdem tinerețea pe nimicuri auguste Obercăind într-o direcție dată, Unii aleargă după metafore, alții după fuste În care nu locuiește nimeni, niciodată. Dintre stele doar mintea ta luminează, Tot întunericul e sub fruntea lui, Bârna din ochiul tău nu contează, Numai paiul din ochiul aproapelui. ....................................................... Nimeni nu se mai uită înapoi Privind cu mânie nescrisă înainte Și aerul e tot mai murdar între noi În goana aceasta printre cuvinte... Referință Bibliografică: Și aerul e tot
ŞI AERUL E TOT MAI MURDAR ÎNTRE NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361779_a_363108]
-
soră pari mai bogat, Un clocot de sânge e mai cald între frați; Strămoși, bunici și părinți par adunați Și trăiește în noi o zare de sat. Anotimp imaterial Credibilă s-a întors iarna cuminte Iară vom cădea de pe îngusta bârnă, Dezechilibrați pe pasul înainte, Viața noastră de un fir de păr atârnă. Vinovați de inocență infantilă, Semănăm mai mult cu sclavii de alcool. Între oameni și prostie-i o idilă, Și ne păstrăm indiferența în formol. Pasivă țara mea, ce
CONVULSII INTERIOARE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361931_a_363260]
-
curățire generală de tot ce întină ideea de puritate, lumină și zbor. Să caute numai adevărul și dreptatea. Să nu mai lase deoparte mila și iubirea. Să nu mai arate cu degetul la paiul din ochiul fratelui, fără să vadă bârna din ochii lui. Să nu mai învețe războiul. Și atunci Îl va reîntâlni pe Dumnezeu. Și numai iubindu-L pe Dumnezeu, pentru că toți suntem copiii Lui, va reînvăța să-și iubească semenii și, să nu mai pornească nici un fel de
O CAFEA BUNĂ, CAP.13 de ION UNTARU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361901_a_363230]
-
Moisei își începe istoria undeva în negura veacurilor, ca veche sihăstrie. Datele istorice s-au amestecat cu mitul, legenda lipindu-se mai ușor de suflet. Un anume Părinte Iosif este cel care a ridicat la Moisei o biserică. Pe o bârnă din peretele sudic al vechiului așezământ stă scris: „Această biserică nouă au ridicat-o călugărul Iosif în anul Domnului 1599“. Ceea ce înseamnă că mai înainte de aceasta a mai existat una. Vicisitudinile istoriei nu au afectat-o, căci duhul protector al
MĂNĂSTIREA MOISEI – MARAMUREŞ – VATRĂ DE SPIRITUALITATE ŞI SIHĂSTRIE AUTENTICĂ, VEGHEATĂ DE DUHUL BĂTRÂNILOR CUVIOŞI ŞI AL PĂRINŢILOR BISERICII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 952 din 09 august 20 [Corola-blog/BlogPost/364969_a_366298]
-
de curând de către proprietarul C. Mareș, pe moșia cu același nume și se stabileau la frontieră, la trecătoare. La Vlădenii vechi, unde fusese târg, mai înainte de Mihăileni, există și astăzi biserica Sf. Gheorghe, construită de C. Mareș, din lemn și bârne, formând un totul încheiat de jos până cu bolțile de sus, cu inscripție la ușa bisericii săpate în lemn: „Această biserică s-a făcut în zilele Prea Sf. Mitropolit Calimah Gavril la 1785, luna 8, meșter Ierodiacon N. Chirilă”. * Din
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
cădea prima zăpadă, cei care aveau oi mai puține le coborau în sat și le iernau în grădinile din spatele caselor; cei cu mai multe, se îngrijeau și le iernau tot în acele locuri, unde-și făcuseră colibe și grajduri de bârne, chiar căsoaie și saivane unii, pentru a-și feri oile noaptea de lighioane și, unde, evident, aduceau fân din alte locuri de coasă sau livezi pentru hrana oilor și a măgarilor. Primăvara, după ce da colțu’ ierbii, cei care-și iernaseră
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
pășesc ușor, ca o pisică. Eram cu picioarele goale. Stăteam în echilibru, cu mâinile amândouă desfăcute asemenea actriței din filmul „Titanic”, Kate Winslet. Sau, dacă mă gândesc mai bine, parcă aș fi fost o balerină sau o gimnastă pe o bârnă, ca și cum m-aș fi pregătit pentru executarea unui exercițiu. Sau, poate, chiar o acrobată care mergea pe sârmă, la un spectacol de circ. Știu că pentru aceștia mersul pe sârmă înseamnă viață. Pentru mine ce-o fi însemnând acest mers
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
pășesc ușor, ca o pisică. Eram cu picioarele goale. Stăteam în echilibru, cu mâinile amândouă desfăcute asemenea actriței din filmul „Titanic”, Kate Winslet. Sau, dacă mă gândesc mai bine, parcă aș fi fost o balerină sau o gimnastă pe o bârnă, ca și cum m-aș fi pregătit pentru executarea unui exercițiu. Sau, poate, chiar o acrobată care mergea pe sârmă, la un spectacol de circ. Știu că pentru aceștia mersul pe sârmă înseamnă viață. Pentru mine ce-o fi însemnând acest mers
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
toată ziua legat cu un lanț pe o sârmă întinsă de la un capăt la altul al locului cultivat cu porumbi. Înspre Valea Viei avea o colibă unde se adă- postea de ploaie, iar în partea cealaltă era un grajd de bârne unde, la fel, se adăpostea când vremea era rea. Noaptea era lăsat liber, nu pleca de capul lui, fiindcă era cineva tot timpul cu el acolo, de cele mai multe ori - taică-meu, cum, am mai spus. Cei care păzeam porumbii, făceam
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
cădea prima zăpadă, cei care aveau oi mai puține le coborau în sat și le iernau în grădinile din spatele caselor; cei cu mai multe, se îngrijeau și le iernau tot în acele locuri, unde-și făcuseră colibe și grajduri de bârne, chiar căsoaie și saivane unii, pentru a-și feri oile noaptea de lighioane și, unde, evident, aduceau fân din alte locuri de coasă sau livezi pentru hrana oilor și a măgarilor. Primăvara, după ce da colțu’ ierbii, cei care-și iernaseră
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
spune, și ai lui s-au hotărât să scape de „belea”. Atunci, tot așa, s-au dus toți trei la „polog”, de astă dată, adică la strâns fânul, în Gruiul Pleșciorii, un loc în pantă, unde aveau un grajd din bârne; altădată, acolo, bunicii lui Marian din partea tatălui își țineau oile iarna. Luându-se cu treaba, la un moment dat Mărian și Oara au constatat că băiatul dispăruse, nu mai era pe nicăieri în jurul lor. Imediat, amândoi bunicii au început să
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
în liniște cu amazoanele sale. Bătrânul negustor nu se lăsă rugat mult și o conduse într-o cameră frumos amenajată, chiar pe puntea corabiei, care oferea un spațiu primitor și confortabil. Pe jos erau întinse multe piei și blănuri, iar bârnele de sus erau scobite cu atenție, lăsând lumina și aerul să pătrundă în intimitatea încăperii. Aela chemă toate amazoanele. Climene apăru la braț cu Celeno, avea un aer de neîncredere nefiresc pentru ea. Talestri o privi cu nervozitate și începu
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
Avionul tău de seară, Este de bombardament Este ora cinci și zece: M-am uitat la termostat Fierbințeala lumii trece Dintr-un stat într-un alt stat Nici un lucru nu atârnă Până la pământ degeaba Când te-nhami să cari o bârnă, Nu mai cochetezi cu graba Nu mai da cu cai în mine Când asculți muzici de Bach, Calul de bătaie ține Cât remiza la un șah Nici un cal, nici altă piesă Nu vor fi căluți de mare Adâncimea e, prințesă
DATI-MI NUMAI UN COMPAS de ION UNTARU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365679_a_367008]
-
pășesc ușor, ca o pisică. Eram cu picioarele goale. Stăteam în echilibru, cu mâinile amândouă desfăcute asemenea actriței din filmul „Titanic”, Kate Winslet. Sau, dacă mă gândesc mai bine, parcă aș fi fost o balerină sau o gimnastă pe o bârnă, ca și cum m-aș fi pregătit pentru executarea unui exercițiu. Sau, poate, chiar o acrobată care mergea pe sârmă, la un spectacol de circ. Știu că pentru aceștia mersul pe sârmă înseamnă viață. Pentru mine ce-o fi însemnând acest mers
UN VIS CU ZÂMBÂC de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366145_a_367474]
-
fi însemnând acest mers pe bucata de lemn îngustă? Scăpam de dușmanii care mă încolțiseră? Spre ce mă îndreptam? Sub bucata de lemn poate fi o apă sau pământ. Oare ce este mai periculos: apa sau pământul? Dacă cazi de pe bârnă, s-ar putea să te accidentezi sau să mori dacă te lovești foarte grav. Dacă se întâmplă să cazi în apă și nu știi să înoți, riști să te îneci. Mori. Sigur, că în amândouă cazurile gândeam subiectiv. În vis
UN VIS CU ZÂMBÂC de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366145_a_367474]
-
Glasu' ți-l ascuți în fiere Și pătrunde până-n os, Oarbă-ți este-a ta privire, Ochiul tău e mincinos! Plâns-ai tu de mușcătura Fraților de-același fel? Iar acum din vârf de culme, Te comporți ca un mișel! Bârna ce în ochi te-nțeapă Ți-a orbit sufletul tău, Te crezi prințul de la curte, Dar cerșești un rol în hău! Te trezește dar' făptură, Zvârle rolul eremit! Că nu ești decât un vierme, Ce scobești pe cel rănit! imagine
PAIUL DIN OCHI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366247_a_367576]
-
se-ndrepta spre Dealul Viilor), Bușica l-a rugat s-o lase la „palatul” ei din Strâmba și după aceea se poate duce la cârciumă să petreacă. Așa își alinta bătrâna căsuța ei „palatul meu” , o clădire înaltă, construită din bârne de stejar și acoperită cu șiță, care arăta destul de frumoasă, fiind recunosacută de departe după pridvorul plin de mușcate multuicolore, tot timpul anului. Doftoroaia, care nu muncise niciodată la câmp, iubea florile ca pe ochii din cap și făcuse aceeași
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
loc de popas în mijlocul ei. Am parcat tuktukul în curtea unui localnic iar câinele acestuia ne-a însoțit o parte de drum, ca și cum ar fi vrut să se asigure că nu ne rătăcim. Imediat ce am trecut un mic podeț de bârne am dat de o mică plantație de ceai, unde două femei recoltau frunzele verzi. Mi-au permis să le fotografiez fără să îmi ceară bani, ba ne-a și salutat prietenoase cu mâna. La Cascadă, lume multă: tineri de diferite
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
cortina, ca pentru a arunca o ultimă privirea asupra scenei. O zări, se înclină și o salută galant. Diana aplecă ușor bărbia, cu elegantă, răspunzând salutului, după care coborî privirea spre programul pe care încă îl ținea între degete. Theodor Bârnă. Ah, ungur! Se trezi socotind barierele în minte: vârstă, etnie, imagine și câte or mai exista nedescoperite. Actorul făcu câțiva pași pe scenă, oprindu-se în fața ei. Diana se felicită în gând pentru opțiunea vestimentară din acea seară. Știa că
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
chiar mai tanar? Își petrecu noaptea gândind. Nu un plan de afaceri că de obicei, nu o nouă strategie de marketing și nu clauzele unui contract extern, ci gândindu-se la actorul brunet, cârlionțat și plin de viață, la Theodor Bârnă. Sări o saptămână peste plăcerea teatrului, în ideea de a-si liniști gândurile, de a dilua impresia puternică desenată în sufletul și mintea ei de actor și de a-și sedimenta părerile, după care, nu putu rezista unei piese în
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
de a-si liniști gândurile, de a dilua impresia puternică desenată în sufletul și mintea ei de actor și de a-și sedimenta părerile, după care, nu putu rezista unei piese în premieră din a cărei distribuție făcea parte și Bârnă. Își cumpără o bluză nouă și un nou sacou, desi dulapul gemea de haine. Brusc, isi dădu seama că se trezea femeia adormita din ea. O simțea pulsând, măi vie că niciodată și asta începea să o sperie într-un
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
era bună, nu, excepțională, în afacerile cu instrumentele muzicale. Acum i s-ar fi potrivit mai bine, poate, “doamna de plastilină”. Chiar așa? Era o femeie matură, ce naiba! Cu toate îmbărbătările pe care și le adresase înainte de spectacol, vederea lui Bârnă în jocul efervescent al personajului sau, o făcu să-i tremure mâinile și să simtă acut nevoia unei guri de apă. O, Doamne! Doar nu era în pragul de a se îndrăgosti! Pe bune! Nu există dragoste la prima vedere
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
de apă. O, Doamne! Doar nu era în pragul de a se îndrăgosti! Pe bune! Nu există dragoste la prima vedere și, de fapt, dragostea nici nu există. Poate că era numai plăcerea vederii unui chip frumos, sau poate că Bârnă își juca atât de bine personajul că ea era pur și simplu fascinată. Oricum ar fi fost, nu-și putu lua privirea de la el, iar jocul celorlalți nu mai există. La final, isi dădu seama că, pur și simplu nu
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
Oricum ar fi fost, nu-și putu lua privirea de la el, iar jocul celorlalți nu mai există. La final, isi dădu seama că, pur și simplu nu reușise să urmărească piesă în măsura în care o făcea în mod obișnuit înainte de apariția lui Bârnă. Sală se goli repede și la sfârșitul acestei piese. Diana mai stătea în fotoliul ei, cu privirile fixate pe decorurile rămase în fundalul scenei. Trebuia să se ridice și să plece, dar nu o lăsau picioarele. Zări câțiva actori adunând
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
Îl văzuse și pe Cristea, la un moment dat pe scenă. Din păcate, acum nu putea să-i analizeze prestația cum o făcea de regulă când se întâlneau. Salută cu un zâmbet mic în colțul buzelor. Cristea era însoțit de Bârnă și de doamna Marinca. Zâmbeau cu toții. - Sperăm să te pot ruga să ne iei și pe noi cu mașina, draga vecină! Bineînțeles, daca nu ai alte planuri și nu apreciezi asta ca pe o obrăznicie din partea mea! - Se poate, Doru
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]