KorAP: Find »[drukola/base=bâtă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...54 >

1,332 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

lor, chemarea mea de ucigaș nu mă ajuta la nimic. N-aveam nici măcar unde să mă ascund pe malul acela de pământ, Înconjurat din toate părțile de apă. Cei din trunchiul cel mai mare cufundară În apă un fel de bâte late și se apropiară de mine. Balta clipoci gros, iar ei scoaseră un fel de behăit și, În clipa aceea, de sub luciul apei se ridicară alții și alții. - Tată din cer, am spus În gând, fără să reușesc să tac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și se apucă de bulumacul care plutea greoi. - Krog e fricos? Întrebă el. Fugar prăpădit, mi-am spus și am strigat la el cu vorbe din cele ce păreau a purcede de la Tatăl din cer. - Krog e toiagul meu și bâta mea, Enkim, netrebnicule! Slujește-l cum se cuvine! Amărâtul luă pe loc o gură de apă. Se Înecă și Începu să se uite În sus, nevenindu-i să creadă că-l auzea pe Tatăl cum Îi vorbește. - Mișcă, nemernicule, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
se afunda Într-un crâng de copaci pitici, răsuciți, cu scoarță zgrunțuroasă și frunze mărunte. - Pe aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la fugă spre crâng. - Moru trebuia să-ți zică să iei cu tine măcar bâtă. - Sunt toiagul și bâta Tatălui, am rostit În minte cu vorbele cele grele meșteșugite de Vindecătorul meu din munți, dar Enkim nu păru convins de asta, iar vrăjmașii nici atât: se repezeau pe urmele noastre din toate părțile. Auzirăm din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
crâng de copaci pitici, răsuciți, cu scoarță zgrunțuroasă și frunze mărunte. - Pe aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la fugă spre crâng. - Moru trebuia să-ți zică să iei cu tine măcar bâtă. - Sunt toiagul și bâta Tatălui, am rostit În minte cu vorbele cele grele meșteșugite de Vindecătorul meu din munți, dar Enkim nu păru convins de asta, iar vrăjmașii nici atât: se repezeau pe urmele noastre din toate părțile. Auzirăm din nou șuierul acela - părea el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ca și el. Îți venea să crezi că veniseră să se bucure de răcoarea apei. Stătură În loc și mă priviră, cu capetele acoperite de țestele de cerb, Împăunați cu coarnele bătrâne și noduroase, neclintiți. Eram trimisul Tatălui. Eram toiagul și bâta lui. Sulița lui și, poate, chiar el. Nu se făcea să mai fug, precum un vânător de rând. Așa că, m-am apucat să-i număr, cu glasul adânc al minții mele, astfel Încât să mă audă: - Unu, doi, trei, patru, cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ca atunci, În apa cea mare! Hai, Krog! Of, of, Tată! N-am să fiu țanțoș și n-o să spun tocmai acum că nu mă Încred În tine. Hai, Tată, ajută-l pe toiagul tău, dă-i putere lui Krog, bâta ta, fă-l să ducă la capăt călătoria, și dă-i și tovarăși buni de drum, până la sfârșit! - Ai să vezi, râse Enkim la Runa. Ai să vezi cât o să ne fie ușor, dacă-i zice Krog Tatălui cele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să spună doar așa cum dorea el, lucrul... Oh, nu, nu, nu - nu asta mă interesează, mi-am spus atunci. Nici vorbăria celor strânși la sfat nu mă interesa. Indiferent ce vor hotărî Minos și ai săi, eu rămâneam toiagul Tatălui, bâta și piatra lui; eu eram fratele de sânge al lui Moru, iar Moru era fiul Psarei, nepot al Milei și scoborâtor din Tatăl din Cer. Eu eram cel căruia i se topea sufletul când Își amintea de Siloa. Eu ucisesem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Krog Îi spune. E mai mare decât orice alt om care a mers pe pământ și Îl Însoțesc pâlcuri-pâlcuri de femei și de bărbați, care Îl apără și Îi ridică sate oriunde se Întâmplă să Înnopteze. El e toiagul și bâta Tatălui din Cer și e os din osul lui și a plecat În lume ca să ne pună pe toți să vorbim. Krog știe multe cuvinte dar e mut, surd și orb. Cu toate astea, orice netrebnic Îi aude spusa, căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
altul care o luă de-a Îndaratelea, proptindu-se de crengile de struf ale casei Înainte să le rupă și se se prăbușească printre ele. - Vedeți de Nunatuk, am strigat dar, chiar atunci, unul dintre uriași ridică deasupra capului o bâtă cu măciulia mare cât un pepene - avea s-o abată peste țeasta meu și atunci, rămas bun preacinstite oaspete ale meu, Krog, după cum mi-ar fi urat Gupal. Dar, o săgeată Îi străpunse uriașului fruntea, trântindu-l pe spate ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
totul, din cauza cuvintelor. Crezi că merită? - Să dau lupta asta grea pentru cuvinte? - Nu. Să câștigi cu orice preț, Îmi răspunse el, zâmbind. Puteam s-o ținem așa ore În șir dar, pentru asta au rămas pe lume sulițe, topoare, bâte și arcuri. Ar fi trebuit să-mi iau rămas bun de la Logon, după frumoasele obiceiuri ale lui Gupal, dar n-am făcut-o. Când am simțit cum mi se pune nodul În gât, m-am răsucit pe călcâie și l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și, cu asta Începea povestea mea pentru cea mai mare luptă de sânge care se dăduse vreodată. Simțeam deja cum sângele Începe să ne alerge În vine. Picioarele vroiau s-o ia din loc, mâinile ni se Încleștau pe sulițe, bâte, topoare și arcuri, inimile ne zgâlțâiau din creștet până În tălpi, iar ochii Începeau să vadă tot parcă, până și cel mai mărunt fir de iarbă clătinat de vânt Între sute și mii de alte fire pe care le vedeam deodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ierburile la pământ - Poate mor, poate scap! mai strigară câte unii când ne amestecarăm cu vrăjmașii. În față mi se arătă un blond spătos, cu capul Învelit În plete și barbă. Era din neamurile de pădurari de la Miazănoapte - răsucea o bâtă uriașă și, rostogolindu-și ochii cu furie, dădu să-mi zboare capul de pe umeri. M-am aplecat, ca atunci când se repede mistrețul furios peste tine și i-am repezit sulița micuță a lui Kikil În vintre, acolo unde se unește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
am aplecat, ca atunci când se repede mistrețul furios peste tine și i-am repezit sulița micuță a lui Kikil În vintre, acolo unde se unește coapsa cu burta. Blondul horcăi, dar era atât de voinic, Încât se dădu Înapoi, cu bâta ridicată deasupra capului. Un șuvoi de sânge prinse a-i țâșni, Întrerupt, de la rădăcina coapsei, În același fel În care laptele vieții țâșnește din om la Împreunare. - Sunt, Eklu, de la Lacuri, și am să-ți frâng oasele, răcni el. Azvârli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
fel În care laptele vieții țâșnește din om la Împreunare. - Sunt, Eklu, de la Lacuri, și am să-ți frâng oasele, răcni el. Azvârli un picior care mă izbi În piept, aruncându-mă În spate dar, când dădu să-și abată bâta, mișcările lui se Încetiniră, așa că m-am ferit cu ușurință din calea loviturii. Bâta lui fărâmă un mușuroi când buși În pământ, iar Eklu se aplecă În față, dus de forța izbiturii. Atunci, i-am Împlântat sulița În gât, deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și am să-ți frâng oasele, răcni el. Azvârli un picior care mă izbi În piept, aruncându-mă În spate dar, când dădu să-și abată bâta, mișcările lui se Încetiniră, așa că m-am ferit cu ușurință din calea loviturii. Bâta lui fărâmă un mușuroi când buși În pământ, iar Eklu se aplecă În față, dus de forța izbiturii. Atunci, i-am Împlântat sulița În gât, deasupra osului ce ține brațul, spintecându-l acolo unde știam că-l voi da Umbrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
frunte, iar sângele prinse a-mi curge În valuri, acoperindu-mi ochii. M-am trezit că merg buimac, Într-o parte. M-am șters pe față, dar sângele tot Îmi năpădea ochii, Împiedicându-mă să văd. Cineva Îmi trase o bâtă În spinare dar, În clipa următoare, auzii un strigăt de moarte și lovitura care altminteri m-ar fi ucis, nu mai veni niciodată. Iar scăpasem sulița din mână. Am luat o mână de pământ sfărâmicios, mi-am lipit-o pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
auzii un strigăt de moarte și lovitura care altminteri m-ar fi ucis, nu mai veni niciodată. Iar scăpasem sulița din mână. Am luat o mână de pământ sfărâmicios, mi-am lipit-o pe frunte și am găsit pe jos bâta cu care fusesem izbit În spinare. Am apucat-o cu amândouă mâinile și m-am ridicat, slobozind un răcnet de durere. În fața mea, aproape de tot, l-am văzut pe Scept. Avea ochii roșii de furie și sângera din bărbie. Ținea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de vorbe ce ești! Ne-am aruncat unul asupra celuilalt și, după cum se Întâmplă În asemenea lupte, nu mai auzirăm nici unul nimic, iar timpul de care vorbea Gupal păru să se oprească În loc. Parcă eram alcătuit din văzduh deși țineam bâta strâns, cu amândouă mâinile. Zdup. Zdup. Zdup. Pașii mă azvârleau În salturi prelungi către Scept care, n-am cum să nu ți-o spun, se Îndreptă precum un stăpân ce era, mai plin de viață decât un urs tânăr. Ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ce era, mai plin de viață decât un urs tânăr. Ridică Încet sulița Într-o parte, ținând-o cu amândouă mâinile, de parcă nu era sigur cum să lovească. Ticălosul... Pândea. Of, of, mare vânător era Scept ăsta! I-am repezit bâta În cap dar, după cum mă așteptam de la unul ca el, se apără ușor cu sulița, abia răsucindu-și brațele parcă. În clipa următoare Însă, mușchii i se Încordară, iar Scept țâșni precum o săgeată azvârlită din arc. Nu Întinse sulița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
decât puțin, dar fu cât pe ce să-mi străpungă inima. M-am răsucit precum o frunză bătută de vânt și am scăpat de lovitură. Atunci, m-am folosit de elanul lui și, continuând să mă răsucesc, i-am repezit bâta spre coapsă. Scept se aruncă Într-o parte Însă, plutind parcă, și ne trezirăm față În față. A fost rândul meu să țâșnesc spre el, azvârlindu-mi piciorul spre vintrea lui, doar ca să-l fac să se apere și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
fost rândul meu să țâșnesc spre el, azvârlindu-mi piciorul spre vintrea lui, doar ca să-l fac să se apere și să-și dea sulița În jos. Scept făcu așa dar, când am profitat de asta ca să-l izbesc cu bâta În cap, deodată răsuci coada suliței În sus, dându-mi una peste bâtă. Rânjeam. Rânji și el, fericit de lupta de sânge ce-o dădea cu mine. Iar ne-am repezit unul În altul: el mă izbi cu piciorul În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
doar ca să-l fac să se apere și să-și dea sulița În jos. Scept făcu așa dar, când am profitat de asta ca să-l izbesc cu bâta În cap, deodată răsuci coada suliței În sus, dându-mi una peste bâtă. Rânjeam. Rânji și el, fericit de lupta de sânge ce-o dădea cu mine. Iar ne-am repezit unul În altul: el mă izbi cu piciorul În burtă, În timp ce eu Îi trăsei o bâtă peste mâna cea tare. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În sus, dându-mi una peste bâtă. Rânjeam. Rânji și el, fericit de lupta de sânge ce-o dădea cu mine. Iar ne-am repezit unul În altul: el mă izbi cu piciorul În burtă, În timp ce eu Îi trăsei o bâtă peste mâna cea tare. M-am forțat să-mi continui elanul de parcă eram alcătuit numai din viscol și l-am izbit cu capul În gură, dar el Își ridică genunchiul cu putere și-mi luă amândouă picioarele de sub mine. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
gură, dar el Își ridică genunchiul cu putere și-mi luă amândouă picioarele de sub mine. Ca doi bulumaci, ne-am prăvălit la pământ și Scept ajunse deasupra. N-aveam ce să mai facem, nici el cu sulița, nici eu cu bâta, așa că ne-am grăbit să ne apucăm de beregate. Ne-am rostogolit. El Îmi mai trase o lovitură de genunchi, căutând vintrea, dar reușii să strâng coapsele. Atunci, l-am mușcat de gât, cu putere, numai că Scept ăsta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să ningă cu fulgi deși, mari și grei. 41. Era pentru prima oară când am văzut asemenea ninsoare, cu tunete și fulgere care nu mai conteneau. Odată Scept dat Umbrei, oamenii lui se Înmuiară. Ne-am repezit peste ei cu bâtele și cu topoarele, În timp ce arcașii nu-i slăbeau, doborându-i care pe unde se nimerea: pe malul lacului, prin mocirla care se năștea sub picioarele noastre și printre tufișurile Înghețate. La un moment dat, l-am zărit și pe Gau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]