798 matches
-
femeia care-l privea cu ochi neîncrezători era aceeași cu femeia care-i făcuse semn cu mîna de atîtea ori. Dar chipul ei era aspru, slab și colțuros; pielea Îi atîrna În pungi gălbejite, iar ochii ei mici Îl priveau bănuitor, plini de o Îndoială sfioasă și neliniștită. Căldura, afecțiunea și libertatea curajoasă pe care le găsise În gestul ei dispăruseră În clipa cînd o văzu și-i auzi glasul neprimitor. Iar acum propriul său glas răsună sec și nefiresc cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și cu capul pe umeri", alții s-au mirat de abia după ce au citit titlul blogului: „Fost fumător înrăit" și imediat după ce li s-a șters de pe față semnul de mirare, a trecut urgent la bănuieli. Așa e românul nostru, bănuitor din fire, deși de multe ori nu pricepe pe de-a-ntregul care este obiectul îndoielilor, produse parcă anume spre stresul sărmanului lor neuron rămas nu se știe cum, stingher. Gândesc ei: „cum adică fost, ce vrea să zică dromaderul ăsta
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
realizat că șoferul își udase cămașa cu lacrimi, iar eu, intoxicat până-n măduva oaselor, nu aveam nici pe dracu’. Repede-am scos un șervețel de hârtie și am început să-mi șterg și eu ochii. Prea târziu! Omul mă privea bănuitor cu coada ochiului. Brusc, a încetat cu văicăreala. Ne apropiam de gară într-o tăcere încordată. Cum naiba putea fi așa de puternic mirosul când pusesem blugii la fundul valizei? Ar fi trebuit să-i bag într-o pungă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ochii de azi, întîmplarea are o semnificație aparte în "mitologia" mea personală. Am avut nevoie, mereu, de un "zid" de care să mă sprijin. Când el mi-a lipsit, am intrat în panică. Asta a făcut din mine un animal bănuitor, înclinat să fie tot timpul în gardă. Practic, de la unsprezece ani, viața mea a fost o lungă apărare agresivă, o pândă, care a accentuat dramatic cusurul meu de ins nesociabil și dificultatea de a-mi găsi prieteni. 8. Străbăteam o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe pământ. Acum, n-ar mai îndrăzni. Înainte de al doilea război mondial, care i-a obligat pe țărani să ia contact din nou cu istoria, adică în anul plecării mele la liceu, nu dispăruse satul aproape autarhic, cu orizonturi rigide, bănuitor și prudent în fața noutăților. În București se încinsese de mai bine de un deceniu "cearta dintre antici și moderni", în versiune românească, dar Lisa trăia liniștită într-un timp semipatriarhal. Tehnica modernă se reducea atunci la locomobilele care puneau în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Lisa spusesem "eu". Nu-mi era necunoscut cuvântul când am venit în București. Dar de-abia aici l-am înlocuit definitiv pe "noi". Acum, nu mai puteam conta decât pe mine. Trebuia la fiecare pas să mă uit în jur, bănuitor, și pe urmă să merg mai departe. Am devenit și din necesitate egoist, închistat în mine, ursuz. Egoismul a jucat rolul "zidului" de care a trebuit să mă sprijin. 48. O adiere răscolește frunzele oțetarilor. Un nor pătează cerul decolorat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o sectă, ce fusese declarată eretică și împrăștiată, deoarece propovăduia un rai amenajat pe pământ, adus din viața viitoare în cea terestră. Speriat de amenințări, fugise. ― Prostii, se strâmbă doctorul Luca. După care își făcu vânt cu pălăria și privi, bănuitor, spre Julius. De fapt, ce-ai vrea să afli de la mine, băiete? Dacă vrei, cumva, să mă tragi de limbă în legătură cu Monseniorul, te sfătuiesc să renunți. Julius simțea că se apropia momentul pe care-l așteptase. De aceea se feri
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se pomeni confirmând: — Da, e adevărat. — Unde stați în Londra? întrebă el. — Plec acasă diseară, spuse Pheobe. — Chiar trebuie? Mă gândeam că ați putea sta în apartamentul meu, dacă doriți. E spațiu suficient. — Sunteți foarte amabil, spuse Phoebe, devenind brusc bănuitoare. Dar trebuie să ajung la serviciu mâine-dimineață. — Desigur. Dar ne mai putem întâlni cât mai curând. Vreau să mă uit cu atenție la tablourile dumneavoastră. Trebuie să-mi vorbiți prin ele. Nu vin aici prea des. Știți, serviciul... biletul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câteva secunde auziră o bătaie puternică în ușă. — Intră! spuse Roddy și ușa se întredeschise, lăsând să se vadă un personaj trențăros și cadaveric, ai cărui ochi, scoși în relief de o pereche de sprâncene groase și stufoase, aruncau priviri bănuitoare prin cameră, pentru a se opri apoi asupra lui Phoebe, care ședea în fața bovindoului și îi întoarse, uimită privirea. Mirosul de alcool o dădu gata: avea senzația ca se îmbată doar inspirându-l. — Conașu’ Winshaw, rosti hârâind majordomul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o vreme), să amestece pe cineva străin în viața ei, să-l facă martor la posibile necazuri sau, cum se zice azi, „probleme”. Discreție demnă de apreciat, gândește Domnul R., ceea ce nu-l poate împiedica să nu se întrebe, oarecum bănuitor, dar și îngrijorat, dacă nu cumva în spatele unor tăceri se ascunde o anume suferință... În sfîrșit, lăsînd deoparte aceste nelămuriri (pe care le consideră destul de „importante”), Profesorul trebuie să recunoască în sinea-i că Teodora intră tot mai mult în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
putea să cred că trag la mine acasă, și în schimb să trag de-a dreptul la Bargello*; căci, deși guvernul acesta are temelii trainice și nu are a se teme de nimic, tamen 5 este nou și de aceea bănuitor. Sînt destui care își dau aere că știu de toate, și care, pentru a fi la fel cu Pagolo Bertini, ar fi gata să bage pe oricine la răcoare și pe deasupra ar mai vrea să cad singur în cursă. Rogu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
celor care ajung la puterea supremă prin consimțămîntul conducătorilor unei republici, iată aproape singurul caz care-ți permite să fii cinstit; din nefericire însă, acest caz nu survine aproape niciodată. Spiritul republican, gelos pînă la exces cu libertatea lui, este bănuitor față de orice ar putea constitui o piedică în acest sens și se revoltă numai la ideea de stăpîn. Știm state din Europa care au scuturat jugul tiranilor pentru a se bucura de libertate; dar nu cunoaștem popoare care, din libere
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fiind formule care se foloseau În Italia chiar și atunci când cineva nu făcea altceva decât să-ți Împrumute un mers al trenurilor sau să te-ndrume Într-o direcție. Tânărul bălmăjise un fel de „mersi“ În sictir și se uita bănuitor după noi În timp ce ne Îndepărtam. Îi făcui cu mâna. Era prea plin de sine ca să-mi răspundă. Ne-am continuat drumul spre Spezia. — Uite-un tânăr care o s-ajungă departe-n Italia, Îi spusei lui Guy. — În orice caz, douăj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
căutat alți tovarăși de drum. Bine zis „tovarăși”. Tare mă tem însă că aista i un șpion. O fost trimis să vadă ce făină se macină în spatele frontului nostru și amu’ se întoarce să raporteze ce-o aflat. Ești prea bănuitor. Da’ de unde? Uite! Ca drept dovadă, mă duc prin toate vagoanele și de-l găsesc am să cad eu de mincinos. De nu... Nici nu a sfârșit ce avea de spus, că a și dispărut pe ușa din capul vagonului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
biblioteca, dar inginerul m-a sfătuit să rămânem la mine, unde e mai multă liniște. (Eforturile vizibile pe care le făcea Sen ca să mă împrietenească cu Maitreyi și toleranța excesivă a d-nei Sen mă stinghereau tot mai mult, mă făceau bănuitor, răutăcios. Câteodată mă întrebam chiar dacă nu și-au pus în gând să mă căsătorească cu fata lor, deși, logic, lucrul acesta era o imposibilitate, și ei toți și-ar fi pierdut casta și numele dacă ar fi îngăduit o asemenea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maitrey. Atunci m-am auzit strigat, un țipăt scurt și înspăimîntat, și am zărit-o cum cade lată în balcon. Am vrut să mă întorc, dar m-am întîlnit cu inginerul pe coridor. ― Ai uitat ceva, Allan? mă întrebă el, bănuitor. ― Nimic, sir, n-am uitat nimic... Am plecat repede. M-am suit în cea dinții mașină și am dat adresa lui Harold. Când porneam, am încercat să mai privesc încă o dată casa din Bhowanipore, dar mi s-au înlăcrămat ochii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-mi cumpăr biletul de inter-class (de data aceasta mi-era rușine să mă înghesui alături de bătrâne și zdrențăroși, în fața ghișeului de cl. III; rușine nu de mine, ci de cei câțiva eurasieni și englezi de pe peron, care-mi priveau foarte bănuitori hainele). Am așteptat zgribulit acceleratul de Lucknow, sorbind ceaiuri multe și încercînd să reconstitui de la început escapada mea. Erau lacune de ceasuri, de nopți, și golul acesta din memorie mă obseda. Dacă am înnebunit? mă întrebam. Îmi porunceam să nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spun? Simplu. Prea simplu chiar. Poate că de aceea mi-a scăpat din minte. Dar m-a impresionat vocea, n-am să uit niciodată vocea aceea clară, senină, fără nici un fel de patos, și totuși gravă, urgentă. Orlando îl privea bănuitor, umezindu-și încet buzele. - Și mesajul, continuă Adrian, tot ce mă lăsa să înțeleg că are să-mi transmită astăzi, la 4,30. - Ce fel de mesaj? îl întrerupse din nou Orlando, coborând ușor glasul și trecîndu-și dosarul dintr-o mînăîn
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care nu-mi revelează nimic. Și știu și de ce nu-mi revelează nimic: pentru că poetul nu e implicat în acest descensus ad Inferos. În timp ce Orfeu în Tracia, Orfeu printre lupi, urși si mistreți... -Unde vrei să ajungi? îl întrebă Orlando bănuitor, aproape cu teamă. - Mă întorc de unde am plecat. Vă spuneam că așteptăm poetul, că asta e ultima noastră speranță. Poetul, repetă Adrian cu fervoare, mai mare decât Eschil, și Shakespeare, și toți ceilalți laolaltă. Profet și taumaturg în adevăratul sens
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
haine nerușinate, era cât se poate de hotărâtă. Se simțea ostenită, așa încât s-a întors acasă și apoi, în vremea ei. Zilele treceau și ea devenea din ce în ce mai îndrăzneață. Nu prea înțelegea exact care sunt intențiile soțului ei și, deci, era bănuitoare. Nu avea nici un punct de reper după care să judece cât de departe se putea merge în acest secol XX, cât de mult însemna "a fi modern" pentru o femeie a acestei vremi. A învățat să fumeze, deși, la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
care vor să o roage să-i asculte și pe ei, că și ei ar dori să cumpere moșia. Nadina se ridică surprinsă: ― Dar nici n-am discutat cu domnul așa ceva! Era încurcată. Grigore stăruia să-i primească. Sătenii sunt bănuitori și, dacă n-or auzi un răspuns din gura ei, se vor crede nedreptățiți. Nadina n-avusese relații cu țăranii și nici nu voia să aibă. Îi socotea sălbatici și răi. După o ezitare, zise dând din umeri: ― Bine, dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
turburarea, răspunse cu același glas blajin: ― Da ce s-a mai întîmplat, omule? Nu ți-am spus eu chiar ție că nu mă bag și nu mă amestec, dacă o luați voi? ― Apoi atunci ce cată aici cucoana? întrebă țăranul bănuitor. ― Bine, ea o fi vrând să o vândă, că doar e moșia ei! ― Apoi d-aia, să nu te bagi, că noi nu putem lăsa să ne ia nimeni pămîntul! făcu Matei cu o amenințare. ― Din parte-mi să n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uneori chiar provocatoare. Se obișnuise să fie primit, în cursul inspecțiilor, cu izbucniri de "trăiți" și voie bună, și numai pe urmă să vie plângerile și reclamațiile. Acuma sătenii îl întîmpinaseră peste tot cu tăcere și cu ochi încruntați și bănuitori. Dacă n-ar fi fost ambiția lui de a-și feri județul de tulburările ce bântuiau aiurea, n-ar fi tolerat obrăzniciile acestea. Își rezerva în sine să-i învețe omenie mai târziu, după ce se va restabili ordinea în țară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe tipii de la BlackBerry, că o să li se pară mișto să vadă „o adevărată petrecere branșată“ sau un căcat de felul ăsta. Așa că trebuie să ajungă din clipă-n clipă. Aici trebuie să fim, bine? M-am uitat la el bănuitoare, Întrebându-mă cum de s-a ajuns aici. Oare Elisa mă Îndepărta În mod deliberat? M-am gândit la asta un moment, apoi mi-am dat seama că n-avea cum să saboteze petrecerea fără să afle Kelly și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Încercând să par nonșalantă. Chelnerul Îi aduse o cană și o farfurie. Ochii ei sticloși le fixară o clipă, ca și cum nu ar mai fi văzut niciodată nici una, nici alta, dar Își reveni și-și turnă niște cafea. Apoi mă privi bănuitoare. —Te-ai trezit devreme. Unde-i Philip? Întrebă ea, terminând toată cana dintr-o Înghițitură. —Philip? am Încercat să râd cu naturalețe, dar semăna mai degrabă cu un horcăit. O, doarme, cred. Nu știu de ce m-am trezit așa devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]