92,250 matches
-
picioare lângă un cadavru în zori soarele va coborî din nou prin fereastra noastră cu un șir de viori întinse pe sfoară care în bătaia vântului se întorc de la dumnezeu Weekend în plină amiază un fluture zboară peste colină un bărbat își trece orele decapitând maci o femeie trage cu arcul în soare azi-noapte mi-a explodat într-un ochi lumea De pe gura închisă a unui portret toată luna septembrie copiii din cartier au călcat numai pe rândunici moarte în timp ce se
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
pe umeri, ci e tuns scurt franțuzește înot cu spatele și tocurile pantofilor taie podeaua cu înțepătura lor cei trei pași înapoi și crucea lor sunt semnul meu de femeie umerii tăi mișcători și pieptul înalt sunt semnul tău de bărbat între aceste puncte de viață atingerea e o biserică între niște dansatori care merg pe sârmă ei se împleticesc așa cum le poruncește stăpânul tangoului femeia ar vrea să facă mai multe mișcări spre cer cu piciorul ei deșuchea t dar
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
între aceste puncte de viață atingerea e o biserică între niște dansatori care merg pe sârmă ei se împleticesc așa cum le poruncește stăpânul tangoului femeia ar vrea să facă mai multe mișcări spre cer cu piciorul ei deșuchea t dar bărbatul îi strânge umărul într-o menghină și nu o lasă să plece în lume decât împreună cu el. 3 . nici șoldurile nici coapsele nu vor fi atinse doar pieptul în supraelastic și părul strâns într-un coc impulsiv de divă chiar dacă
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
nu o lasă să plece în lume decât împreună cu el. 3 . nici șoldurile nici coapsele nu vor fi atinse doar pieptul în supraelastic și părul strâns într-un coc impulsiv de divă chiar dacă e tuns scurt băiețește degetele tale de bărbat sunt strâmbe și fine degetele mele de femeie sunt drepte și aspre ne sprijinim ca niște pomi dezgoliți cu scoarța tăiată iar între noi se naște o putere de viață pe care noaptea nu o poate distruge și dimineața nu
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
dimineața nu o poate alung din gâturi iese semiumbra care îmi țese rochia și-i coase mânecile răsfrânte împunse de pantofi. 4. femeia este o capodoperă cu jartiera aranjată pentru dans picioarele ei sunt niște spini uriași care nu înțeapă bărbatul are cămașă lucioasă și taie puterea prin umăr cei patru ochi ai lor doar la sfârșit pot să împartă luminițe întotdeauna cu mersul de rac se mișcă femeia fără să știe cine se află în dâra ei perfectă cu aerul
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
spovedanie așa cum între brațele noastre există o complicitate de jucării despachetate șoldurile mele sunt pe măsura pieptului tău ca niște steaguri vii pe câmpul de bătălie în rochia mea de femeie există o violență tandră așa cum în cămașa ta de bărbat există o dulceață crudă atunci când rochia s-a despicat de la strălucirea mătasei mâinile tale au atins-o ca pe o materie invulnerabilă apoi înăuntrul rochiei femeia s-a înălțat la cer iar în afară a rămas doar mișcarea picioarelor pe
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
trup coerent alcătuit din două tuburi omenești care se înălțau deopotrivă cu pieptul urcând în locurile de unde se zăreau niște inimi piciorul meu fuge viclean el se retrage ca să îl dorești cât mai aproape de tine ca pe o carne de bărbat ori de femeie care s-a înstrăinat și nu-și mai găsește perechea decât tulburându-se. 8. m-am înșurubat înaintea pieptului tău genunchiul meu ți se așezase pe șold și lustruia osul pelvian ca un pantof cu toc rochia
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
cu toc rochia îmi era despicată pe șira spinării te auzeam cum numeri pașii înapoi scârțâind pe parchet între vârful piciorului și călcâi se găsea o viață de femeie iar între gâtul și gura mea se găsea o viață de bărbat trupurile erau niște litere anonime așa cum sufletele erau niște figuri geometrice inventate fiecare șiroia pe muchii resturi de extaz și cruzime. 9. te înțep cu tocul în coapsă acesta e semnul că dansul poate începe și că obrăznicia mea e
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
ca să te împresoare și să te atace sunt o îngrijitoare a corpurilor mișcătoare înfricoșată de obiectele nemișcătoare și totuși tocul meu ar înțepa chiar și coapsa lui dumnezeu dacă ar putea ajunge la cerul lui țeapă n ca să facă din bărbatul acela bătrân și celebru un dansator
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
deschizi ochii lumea capătă trup și ființă - o voință de-a fi, de-a vorbi și de a te răzgândi. Între timp și răstimp, un vagon de marfă duce deținuți în Siberia. Erai căutare - nu-ți găsiseși încă locul lângă bărbatul care credea că-și aflase lângă tine norocul. Te jucai de-a apa și focul în vagoanele de stafii unde îți alergau copiii din cărări în cărări fără să oprească la stațiile tale numite deportări. Femeile care au amintiri rămân
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
icoane. Cu pământ sub unghii, îmbrăcați de muncă. Sărbătorile lor nu se țin pe pământ. Din Bărăgan s-au întors să mă nasc eu. Alte motive să rămână în viață, când toți i-au rugat să moară, nu au fost. Bărbat am. Bărbatul vieții mele este și al morții mele. Eu sunt hăul din inima lui. Întunericul cel nepătruns. Taină. Când el o să devină soarele, eu o să văd. Copii am. Băieții mei m-ar lăsa să-i mai nasc o dată. Și
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
pământ sub unghii, îmbrăcați de muncă. Sărbătorile lor nu se țin pe pământ. Din Bărăgan s-au întors să mă nasc eu. Alte motive să rămână în viață, când toți i-au rugat să moară, nu au fost. Bărbat am. Bărbatul vieții mele este și al morții mele. Eu sunt hăul din inima lui. Întunericul cel nepătruns. Taină. Când el o să devină soarele, eu o să văd. Copii am. Băieții mei m-ar lăsa să-i mai nasc o dată. Și cer am
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
ai putea-o uita pe cățeaua Cuța masivă și domoală aidoma unui deal? atîția morți în preajma cărora devii mai tînăr tot mai timid nu-ți mai stau la-ndemînă nici vorbele cum o haină care se-ncheie cu greu privești năuc bărbații și femeile trecînd pe stradă (anul acesta sunt la modă sandalele romane) cu picioarele goale proaspete ca apa Gilortului aripile ventilatoarelor feliază văzduhul ca pe-o pîine cuțitele se-ascut de-acum de-a dreptul pe tocila Soarelui viermele-n
Vîrste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/5196_a_6521]
-
uneori pe sub uși) soțiile lor niște umbre în așteptare nici măcar nu-și mai privesc televizoarele arzând opac în întunericul camerelor lor și doar cântă așteptându-și soții osteniți de viață înjurături iar celelalte femei cântă aspru si trist ca niște bărbați alt timp imediat după ce te-ai trezit după un somn de amiază încearcă să te miști cât mai puțin ca o muscă pe marginea unei cești albe vei auzi țipete de copii lumina va cădea ca și atunci un camion
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
inelele construiesc iluzii care noapte de noapte surpă zidurile din care nu se mai ivește trupul îmbrăcat acolo, stins ca mucul unei lumînări în fumul gros de pe zugrăveala credințelor din icoane - numai din fusta din care ea lipsește se înalță bărbatul cel pironit în timpul mort ce nu mai învie, față-n față cu un milion de femei amestecate într-o votcă.
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
de satelit pînă la stele. Poetesa Nu voi fi marea poetesă a lumii. Nici revoluții nu voi cînta, nici pe altare nu voi oficia, cu sînii goi nu voi înflăcăra baricade, cu virginitatea mea nu voi mîntui mărunte popoare; tineri bărbați nu se vor sinucide pe ascuns pentru mine, nici sclavi străini nu vor fi aruncați în arena cu fiare; nu mi se vor închina ode, epopei și sonete, nu-mi va fi reprodus chipul în milioane de picturi, fotografii, timbre
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
-mi melancolie, la slava libertății și la chipul de vată al disperării universale. îți pun un bănuț în palmă, după care pot să te omor cu sînge rece, fiindcă trupul tău încape într-o coajă de nucă, - îi spun unui bărbat care poartă pe umeri căpșorul mutilat al primăverii. Primăvara asta, serafimul se lungește pe covorul de iarbă și de rouă și înfricoșează natura cu fiecare rugăminte de viață. Nu voi înceta să te îngrop primăvara, chiar dacă din gura ta flămîndă
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
că vi-l asumați" - vio V 2. să le-o iau înaintea groparilor pe scurtătură, nu trupul la groapă, ci groapa o dau în trup - și am scăpat de ea! (este-o groapă de patruzeci și de ani pentru-un bărbat de 1.80 m, cu părinți încă-n viață, la rândul lui tată de familie & soț iubitor - nici o viață de om n-o astupă și-anume cu ea acum tre' să te iei în gură. o groapă à fleur de
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
Andrei Bodiu Am privit coroanele de pe scări Strânse una într-alta de frică Mi s-a făcut frig pe Mihaela O chinuia spatele Noi ceilalți eram niște bărbați Tot mai bătrâni. Femeile de la personal de la contabilitate erau tot mai Bătrâne. Tăceam toți de-a valma Tot mai siguri pe noi.
Garda albă by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Imaginative/6423_a_7748]
-
sîni și nici o viață, o femeie care nu va naște niciodată trupuri doar nebunia de a avea mereu dreptate. Ofelia - tristețea ei ne spală de păcate și de jegul lumii dar rostul unei femei e să înnebunească pentru pierderea unor bărbați? Capcane-ale poeților cînd nu mai știu cum să-și seducă publicul prostit o vreme. Purtată de dorință, speranță, trape meșteșugite ale epocilor în care văluri cad, dar nu și fețe, inimi se prăbușesc nu și năravuri, vorbe se rostesc, dar
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
Nu toți cei care privesc printr-o fereastră văd același lucru, dincolo este o lume care dispare în paharul gol al însetatului, aici chiar băutorul de absint dispare în sine așa cum fac norii deasupra unui oraș, femeia stă la creștetul bărbatului în timp ce Dumnezeu iese din trupul acestuia și se face și el nevăzut - (scriu la marginea patului chiar despre acest lucru, nu sunt văzut de nimeni, rîndurile dispar și ele, unul după altul, bărbatul nu se mai trezește în trupul femeii
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
deasupra unui oraș, femeia stă la creștetul bărbatului în timp ce Dumnezeu iese din trupul acestuia și se face și el nevăzut - (scriu la marginea patului chiar despre acest lucru, nu sunt văzut de nimeni, rîndurile dispar și ele, unul după altul, bărbatul nu se mai trezește în trupul femeii, ziua ei se dilată, ziua lui se face turlă de biserică din care ies pe rînd toți cei care au stat și m-au numărat de cîte ori mă pierdeam în aceste versuri
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
nu se mai vede, respirația lui nu se mai simte, aerul duhnește mort în cerul gurii închise -dar nu toți văd același lucru, deși privesc în aceeași direcție: eu văd cum se pierd norii, femeia vede cum Dumnezeu iese din trupul bărbatului, bărbatul nu mai vede pe nimeni, toți cei din preajmă văd un bîlci prin care se plimbă fără noimă lumea, haine bătute de vînt într-un magazin second hand - (dacă toată imaginea pe care o redau acum apare ca o
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
se mai vede, respirația lui nu se mai simte, aerul duhnește mort în cerul gurii închise -dar nu toți văd același lucru, deși privesc în aceeași direcție: eu văd cum se pierd norii, femeia vede cum Dumnezeu iese din trupul bărbatului, bărbatul nu mai vede pe nimeni, toți cei din preajmă văd un bîlci prin care se plimbă fără noimă lumea, haine bătute de vînt într-un magazin second hand - (dacă toată imaginea pe care o redau acum apare ca o pată
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
pe un cer senin, cine sunt acești oameni ai căror ochi cară lăzi pline de rugină, ai căror ochi sunt ca niște tomberoane în care caută mîinile lor crescute pe alte trupuri, așa cum fac norii deasupra unui oraș, cînd trupul bărbatului se ascunde în trupul femeii care-l vede pe Dumnezeu ieșind chiar prin acei nori pe care numai eu îi văd) - nu toți cei care privesc, așa cum privesc eu într-o gară călătorii care dispar într-o vizuină șerpuitoare, văd
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]