3,362 matches
-
Tanti Mae cobora scările la mine și la mama. Avea ochii larg deschiși. — David, ce s-a întâmplat? a țipat ea. N-a vrut să coboare mai jos, și eu m-am gândit că s-a speriat de sângele de pe bărbia mamei. Îi era frică de sânge și de tot ce-avea legătură cu el. — Tanti Mae, vino repede jos, mama s-a lovit și eu nu știu ce să-i fac. Mama gemea și își rotea capul dintr-o parte într-alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mâna, după o vreme, tot ce încercasem eu să opresc a ieșit dintr-o dată, făcând un mic val pe o parte a feței ei și pe gât și a lărgit băltoaca dimprejurul ei. Mintea nu mă ajuta. Mi-am simțit bărbia strângându-se, așa cum mi se întâmpla când eram mic, dar știam că sunt prea mare ca să mai plâng. Ce trebuia să fac era să mă gândesc ce să fac cu ea în halul în care era. Auzisem undeva că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mă culc... Am început să-mi fac loc între perne, dar el mi-a luat și cealaltă mână și a dus-o deasupra capului; aveam acum amândouă încheieturile ținute ferm în mâna lui dreaptă. Cu stânga m-a luat de bărbie, îndreptându-mi capul spre el. — Chiar vorbești serios? Pentru numele lui Dumnezeu - mi-am smucit capul din mâna lui. S-a aplecat și m-a sărutat apăsat, luându-mi toată gura într-a lui, bând din ea, cu dinții înfipți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și fotoliul aveau huse pe ele. Nu mai văzusem de mult așa ceva. Camera mirosea a mucegai și a mâncare la pachet, ca o cameră de cămin. — Știi de ce mă aflu aici, nu, Walter? Walter avea o frunte lată și o bărbie rotundă și mică. Părul era pieptănat pe spate, lins ca de obicei. Asemănarea cu un ou era evidentă și acum, la o examinare minuțioasă, la fel cum fusese și de pe partea cealaltă a străzii. Stătea pe canapea nemișcat precum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îl făcea mai-mai să se prăbușească de pe scaun, deși el ar fi vrut din toată inima să șadă. Era îmbrăcat nici mai mult, nici mai puțin decât în pijama. Ochelarii îi săltau de pe nas până în creștetul capului, apoi coborau până la bărbie, pentru ca în cele din urmă să revină din nou la locul lor obișnuit. - X! X! țipa domnul acesta, indicând spre tavan, din motive pe care nu le-am înțeles niciodată nici azi. În partea dreaptă a domnului cu față de porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
minunat, a replicat ea. - Spune și tu, nu-i minunat? Încălzește-mi mâinile. Mi-am desprins mâna amorțită de la umăr de talia ei. Apa mi se prelingea de pe cozoroc pe obraji și pe după guler. Aveam fețele umede, iar obrajii și bărbiile ne înghețaseră atât de tare, încât trebuia să vorbim fără să ne mișcăm fața; genele și sprâncenele făcuseră țurțuri, în timp ce umerii, mânecile, hainele noastre, ca și interiorul saniei erau acoperite de o pojghiță de gheață fină; din noi și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dar la care nu renunțam pentru că o baretă trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi ajungea până la bărbie, pudrat ca un clown și cu ochii încleiați de vaselină, umblam pe bulevarde agățând cu privirea ochii tuturor femeilor cu care mă întâlneam. Niciodată și pe nici una dintre ele n-am dezbrăcat-o cu privirea, pentru că nu simțeam vreo dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îmi șopti: - Vadia, n-o supăra pe doamna. Vadia, n-o ucide! Nu vezi că și așa stă nemișcată ca o moartă? Astăzi este ziua în care a murit tatăl tău. Și, privindu-mă nu în ochi, ci la nivelul bărbiei, spuse: Poate iei de la mine, ce zici? Ia, te rog. Pentru Dumnezeu, primește! Iei, da? Ia, nu mai sta pe gânduri. Și dădaca șlepăi rapid spre bucătărie de unde, peste un minut, se întoarse cu un teanc de hârtii de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
înțeles că bunătatea pe care ți-o arată un ticălos te poate dezamăgi ca și ticăloșia săvârșită de un om cu idealuri mari. Dar Stein nu mi-a dat banii. „Asta-i tot ce am, a spus el, arătând cu bărbia spre hârtia de o sută de ruble. Dacă aș fi avut mărunțiș, ți-aș fi dat chiar zece ruble. Dar am o singură hârtie și nu intenționez să o schimb, chiar dacă ai avea nevoie doar de zece copeici. O sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și pe suportul unei oglinzi, șepcile și căciulile se înghesuiau în rânduri strânse, iar pe podea galoșii și bocancii stăteau unii peste alții, numerotați cu cretă. Tocmai când îmi făceam loc spre mijlocul sălii, un violonist, cu vioara sprijinită de bărbie, mișcă solemn arcușul și, ridicat în vârful picioarelor, cu umerii încordați, începu să cânte (trăgând după sine pianul și violoncelul). Postat lângă muzicanți și privind sala arhiplină care a amuțit când orchestra a început să cânte, îl căutam din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai servească, mama se întoarce, dar vede că platoul a dispărut și începe să mănânce direct cu paleta. Sub ochii mei, se petrece o schimbare urâtă cu ea. Înghite lacom, repede, înecându-se. Ochii îi fug straniu, în toate părțile, bărbia ei de femeie bătrână se ridică și coboară rapid, în timp ce ridurile de pe frunte i se umplu de transpirație. Nu mai este ea, cea de totdeauna; pare lacomă și dezgustătoare. Sorbind lacom mâncarea, repetă cu o satisfacție vulgară: „Ah, ce custios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un sfert de oră, cam atât dura convorbirea de seară. Se ridică mirat într-un cot când, după câteva momente Ileana intră în cameră. Închise ușa după ea și se rezemă cu spatele de aceasta. Era lividă la față și bărbia îi tremura. Ce-i cu tine? o întrebase el speriat. S-a întâmplat ceva la Baia de Sus? Femeia dădu din cap aprobator. Ai tăi? Nu, spuse ea aproape în șoaptă, mai rău. Toma veni repede lângă ea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fugă și să-l poată ataca. Concentrat asupra urmăririi, nu-i auzise apropiindu-se. Toma încercă să se retragă spre un copac ca să-și protejeze spatele, dar nu mai apucă. Întinse brațul stâng în față, parând un croșeu îndreptat spre bărbia sa, după care îl lovi pe atacator între picioare cu vârful pantofului. Individul se chirci la pământ de durere, scos din luptă. Mai rămăseseră doi, care acum se repliau pe laturi, căutând să îl atace simultan. Nu era mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asta... Nu e bine de loc. Cristi ridică din umeri: Ce-i cu ea? Se ridică negura peste apă. Ce mare lucru? Ileana îl privi preț de o clipă, fără să se oprească din mers. Un tremur ușor îi mișca bărbia. Îl trase din nou de braț, îndemnându-l să se grăbească. Nu-i o ceață obișnuită, spuse ea. Nu am mai văzut niciodată așa ceva. Am auzit vorbindu-se, dar, de văzut, nu! Trebuie să plecăm imediat de aici, să ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înăbușitoare de acolo. Oricât de repede s-ar fi deplasat vehiculul în care se afla, aerul care ieșea prin fantele de aerisire tot fierbinte era. Transpirația îi curgea de sub casca metalică, intrându-i în ochi, scurgându-i-se apoi pe bărbie și pe gât, udându-i uniforma. Nu se răcorea decât coborând parbrizul mașinii de teren și mergând așa, fără protecția oferită de acesta. Din cauza aceasta, nu voia nici un camarad să meargă alături de el, se plângeau toți că le intră praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Lui îi venea ușor să vorbească. El nu simțise groaza aceea care îți intra în oase și nici ura teribilă ce răbufnea din adâncul întunecat. Și, acum știm? întrebă Boris, rânjind forțat. Bineînțeles! Șeful se așezase la birou. Își sprijinea bărbia în mâini, în timp ce îl privea în ochi pe omul său de încredere. În regulă, rosti Godunov iritat, luminează-mă și pe mine, pentru că eu, deși am fost acolo și m-am luptat pentru viața mea, nu am habar. E blestemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care o Însoțea pe ultimul drum. Și despre ea erau trecute toate cele, cauza bolii și a morții, anul nașterii, evoluția bolii. Mai scria cum fusese Îmbrăcată, cine o Îmbăiase, cine-i pusese bănuții pe ochi, cine-i legase bărbia, cine-i rindeluise coșciugul, de unde fusese tăiat copacul. Acum cred că vă puteți face o impresie, măcar relativă, despre cantitatea de informație pe care o Înglobau În Enciclopedia morților toți acei care se Înhămaseră la misiunea atît de dificilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care și-i lăsă În jos, coborîndu-și genele, și ele roșiatice la vîrfuri, așa că doar buzele Începură iar să fremete: „Oh, fii binecuvîntat! SÎnt sclavul tău și al stăpînului tău!“ Oare și ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătînde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpînul meu!“ se pronunță el, așteptînd să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tînărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
iar mâinile sunt strâmte și răsfirate la încheietura mâinii. Despre portul femeilor, Balthazar Hacquet spune astfel: „Femeia își poartă părul împletit în cozi, acoperit cu o (năframă - n.a.) pânză albă lungă sau văl, pusă în așa fel, încât învelește și bărbia, nimică în jurul gâtului, pe corp o cămașă lung brodată în partea superioară, de-a lungul cusăturilor cu lână pestriță, în jurul mijlocului purta o fustă - șorț - (era de fapt o catrință -n.a.) țesută din lână neagră cu dungi roșii. N-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a petrecut multe ceasuri Îndărătul unei tejghele știe s-o facă. — Bună ziua, am intonat eu cordial. Nu știți, casa familiei Aldaya e Închisă de mult? M-a privit de parcă l-aș fi interogat În privința cvadraturii cercului. Omulețul Își duse la bărbie două degete Îngălbenite care te făceau să presupui că avea o slăbiciune pentru țigările Celtas fără filtru. Am regretat că nu aveam la mine o cutiuță de tutun, pentru a mă băga pe sub pielea lui. Am scotocit prin buzunarele scurtei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu se mai mira. Când se întoarse în sală, președintele, pe jumătate necăjit, pe jumătate amuzat, exclamă, Omule, nu era nevoie să vă udați în halul ăsta, Nu are importanță, domnule președinte, spuse membrul comisiei în timp ce-și ștergea bărbia de mâneca sacoului, Ați reușit să vedeți pe cineva, Până unde am ajuns cu privirea, nimeni, strada e ca un deșert de apă. Președintele se ridică, făcu câțiva pași nehotărâți în fața mesei, se duse până la cabina de vot, se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îl face să freamăte, te vor lega din nou la aparat și atunci va fi mult mai rău, te vor întreba dacă ești viu, iar tu, bineînțeles, vei răspunde că da, dar corpul tău va protesta, te va dezminți, tremurul bărbiei tale va spune că nu, că ești mort și poate, înaintea ta, corpul tău știe deja că te vor omorî. Nu e firesc ca așa ceva să se întâmple în subsolurile ministerului de interne, singura crimă a acestor oameni este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gândit așa, ar fi gândit-o, poate, și unii subsecretari și consilieri cu viitor limitat, dar în nici un caz un prim-ministru și, cu atât mai puțin unul atât de prevăzător așa cum s-a dovedit acesta. În timp ce medicul îi badijona bărbia cu un antiseptic și se întreba în sinea lui dacă ar exagera cu îngrijirile făcându-i rănitului o injecție antitetanică, șeful guvernului se lupta cu neliniștea care-i zdruncinase spiritul imediat ce se luminaseră primele clădiri. Fără îndoială situația era din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nimic, ca și cum forțele armatei și ale poliției, inclusiv mașini blindate și tancuri cu apă, ar fi fost disprețuite de inamic și acum nu aveau pe cine să combată. Încă un pic năucit de lovitură, dar deja cu plasturele lipit pe bărbie și după ce refuzase cu stoică nerăbdare injecția antitetanică, prim-ministrul își aminti brusc că prima sa obligație era să telefoneze șefului statului, să-l întrebe în ce stare era, să se intereseze de sănătatea persoanei prezidențiale și că trebuia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
am zis, puțin stânjenit. — La spital mi-au spus că am voie să aștept. Mi-au dat un scaun și am stat în fața ușii. Când și-a pierdut de tot cunoștința mi-au spus că pot să intru. Gura și bărbia îi era arse de acid. Era îngrozitor să-i vezi pielea ei așa de frumoasă rănită. A murit în liniște, așa că n-am știut că e moartă până când nu mi-a spus sora. Era prea obosit ca să mai plângă. Zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]