5,357 matches
-
bățul te altoiește, dar ferește-te și de vorbele cele blestemate. După cum aflu din microfilm, în 1983, în Austria, la Viena, o asistentă medicală în vârstă de douăzeci și trei de ani i-a administrat o supradoză de morfină unei bătrâne pe moarte. Femeia de șaptezeci și șapte de ani a murit, iar sora, Waltraud Wagner, a descoperit că îi plăcea la nebunie să aibă putere de viață și de moarte. Găsesc toată povestea în microfilme, rolă după rolă. Faptele, pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ceva, Waltraud Wagner zicea: „Ăsta primește un bilet pentru Cel de Sus“ - și gâl, gâl, gâl. „Cei care mă călcau pe nervi“, a declarat ea în fața autorităților, „erau expediați direct într-un pat liber, la bunul Dumnezeu.“ În 1989, o bătrână a făcut-o pe Wagner curvă ordinară și a primit tratamentul cu apă. După care îngerii s-au dus să bea într-o cârciumă, au râs, au maimuțărit convulsiile și grimasele bătrânei. Un doctor care stătea alături le-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pat liber, la bunul Dumnezeu.“ În 1989, o bătrână a făcut-o pe Wagner curvă ordinară și a primit tratamentul cu apă. După care îngerii s-au dus să bea într-o cârciumă, au râs, au maimuțărit convulsiile și grimasele bătrânei. Un doctor care stătea alături le-a auzit. Autoritățile medicale vieneze estimează că, până în acel moment, aproape trei sute de pacienți au beneficiat de tratament. Wagner a fost condamnată la închisoare pe viață. Ceilalți îngeri s-au ales cu pedepse mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
l-au acoperit. Lumina dimineții care pătrunde prin stratul de petale e roz. Trandafirie. Peste Helen, Mona și Stridie, care dorm. În josul străzii, un cuplu în vârstă lucrează la răzoarele de flori de lângă casă. Bătrânul umple o stropitoare la cișmea. Bătrâna îngenunchează ca să plivească. Îmi deschid pagerul, care începe să sune imediat. Helen se trezește, tresărind. Nu recunosc numărul de telefon de pe pager. Helen se ridică în capul oaselor, privindu-mă. Se uită la ceasul minuscul și strălucitor de la încheietură. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Hai să urc și eu. Pa! Te sărut! Drum bun, Letiția! îi urează mama, îmbrățișînd-o. Fata o strînge cu afecțiune în brațe, o sărută, îi zîmbește, apoi se întoarce spre cursă, făcîndu-și loc. Puneți coșul la bagaje arată șoferul unei bătrîne, întinzînd mîna pe lîngă umărul Letiției, spre oblonul ridicat. Vreau să-l țin în brațe strînge bătrîna cu amîndouă mîinile coșul de nuiele, acoperit cu o broboadă. Ne incomodați, de ce nu vreți să înțelegeți?! Ce-i în coș? Tonul aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
strînge cu afecțiune în brațe, o sărută, îi zîmbește, apoi se întoarce spre cursă, făcîndu-și loc. Puneți coșul la bagaje arată șoferul unei bătrîne, întinzînd mîna pe lîngă umărul Letiției, spre oblonul ridicat. Vreau să-l țin în brațe strînge bătrîna cu amîndouă mîinile coșul de nuiele, acoperit cu o broboadă. Ne incomodați, de ce nu vreți să înțelegeți?! Ce-i în coș? Tonul aspru al șoferului și, mai ales, întrebarea o sperie pe bătrînă, care se retrage, merge la burta mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Vreau să-l țin în brațe strînge bătrîna cu amîndouă mîinile coșul de nuiele, acoperit cu o broboadă. Ne incomodați, de ce nu vreți să înțelegeți?! Ce-i în coș? Tonul aspru al șoferului și, mai ales, întrebarea o sperie pe bătrînă, care se retrage, merge la burta mașinii, bagă coșul într-o margine, face un gest de mîngîiere cu palma pe sub broboadă murmurînd ceva, după care se întoarce să urce. O familie cu doi gemeni, fiecare cu cîte un copil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apleacă și-i spune: Mulțumesc, Corneluș! Și nu mă uita... Cu plăcere, dom' profesor! Cum să uit?! E-o plăcere să vă țin eu cursurile. Profesorul scoate biletul din buzunar, îl prezintă șoferului, apoi merge și-și ocupă locul lîngă bătrîna cu coșul de nuiele, potrivindu-și bine pe genunchi servieta din piele, absent la cei din jur. Jos, venind în fugă dinspre stația de tramvai, ducînd din greu geanta plină cu afișe, Lazăr s-a oprit o clipă lîngă mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de cafea! Te rog nu uita... Îți spun după-masă ce-am făcut îl asigură Mihai. Vin și eu la autogară. Tot o femeie? Două. Ooo! Două geamantane precizează Mihai. Marie, gata geamantanele? întreabă bătrînul Vlădeanu, oprind căruța la colțul casei. Bătrîna mai inspectează o dată cu privirea cele două geamantane mari, așezate deschise pe cîte două scaune fiecare. Într-unul stau rînduite pachete cu carne proaspătă din porcul tăiat ieri, iar în celălalt, alături de cele două canistre din plastic a cîte 10 litri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
canistre din plastic a cîte 10 litri și încă două, de cîte 3 litri, stă un pachet cu o cămașă nouă, două cărți învelite în celofan și un buchet de crizanteme. Să-i dai telefon cum ajungi la servici spune bătrîna întorcînd capul spre intrarea în casă. Și să-i spui de flori și de cămașă, auzi? Da, mamă, răspunse o femeie de vreo treizeci de ani, ieșind grăbită, pregătită de plecare. Trebuie să treacă mașina cu lapte înapoi, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Femeia cu guler alb se stăpînește cu greu să nu-și certe vecinul, că nu-i tihnește calmul în care s-a retras. Din spate, un călător întinde gîtul să afle și el noutăți din presă. De partea cealaltă, lîngă bătrîna care a renunțat la coșul de nuiele, stă profesorul universitar, cu capul lăsat pe spate, cu ochii aproape închiși, trăgînd cu coada ochiului, nedumerit, spre vecină. Fata cu traistă de lînă citește de zor dintr-un caiet plin cu formule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mircea Emil doarme dus sub pălăria mucegăită în magazia închisorii, gemenii stau pe genunchiul tatălui, cu nasurile lipite de geam, mama lor se sprijină cu tîmpla de umărul soțului, fata în minijupe își mișcă genunchii goi în ritmul mizicii, o bătrînă cu ochelari, care împletește de zor, face cînd și cînd o pauză, așternînd pe pieptul bătrînului bucata împletită, iar Dorin, încă transpirat de fuga pînă la autogară, stă jos, la ușa din spate, cu bărbia pe genunchi și cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ducînd furca la căruță, luînd apoi un mănunchi de fîn cu care începe să șteargă spinările cailor. Șoferul urcă furios în mașină și aprinde lumina, să poată fi văzut mai bine: Cine-i cu cîinele de la bagaje?! Eu murmură pierdută bătrîna. Îți iei javra și faci ce știi cu ea, urgent! Da' cu ce vă deranjează? îndrăznește bătrîna să întrebe. Asta-i cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Șoferul urcă furios în mașină și aprinde lumina, să poată fi văzut mai bine: Cine-i cu cîinele de la bagaje?! Eu murmură pierdută bătrîna. Îți iei javra și faci ce știi cu ea, urgent! Da' cu ce vă deranjează? îndrăznește bătrîna să întrebe. Asta-i cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu doi ochi sticloși, pășind mărunt, în fugă, furișîndu-se sub scaunul bătrînei, aciuîndu-se la picioarele ei cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Da' cu ce vă deranjează? îndrăznește bătrîna să întrebe. Asta-i cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu doi ochi sticloși, pășind mărunt, în fugă, furișîndu-se sub scaunul bătrînei, aciuîndu-se la picioarele ei cu un mîrîit subțire, ca un oftat. Mătușă, coboară urgent, ia-ți coșul cu javra și fă ce vrei. Nu ține cursa în loc. N-ai decît să arunci dumneata coșul cu totul ripostează bătrîna cu curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sub scaunul bătrînei, aciuîndu-se la picioarele ei cu un mîrîit subțire, ca un oftat. Mătușă, coboară urgent, ia-ți coșul cu javra și fă ce vrei. Nu ține cursa în loc. N-ai decît să arunci dumneata coșul cu totul ripostează bătrîna cu curaj, simțindu-și cățelușa la picioare. Am s-o fac! hotărăște șoferul. Cîinele este aici, a intrat sub bancă arată femeia cu guler alb spre locul bătrînei printr-un gest autoritar, cu o voce sonoră, dominînd rumoarea stîrnită. Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cursa în loc. N-ai decît să arunci dumneata coșul cu totul ripostează bătrîna cu curaj, simțindu-și cățelușa la picioare. Am s-o fac! hotărăște șoferul. Cîinele este aici, a intrat sub bancă arată femeia cu guler alb spre locul bătrînei printr-un gest autoritar, cu o voce sonoră, dominînd rumoarea stîrnită. Șoferul pornește hotărît, oprindu-se lîngă umărul profesorului: Ridicați-vă puțin! Și dacă nu vreau? surîde calm profesorul. Cum adică?! se miră șoferul. Adică nu vreau ridică profesorul privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
actorul, după ce a mai exclamat cîte un "extraordinar!" la fiecare ziar cercetat încă o dată, spre mirarea și neliniștea vecinei, s-a potolit, punînd ziarele și revistele peste geanta de pe brațe. Profesorul și-a încrucișat brațele la piept, închizînd ochii; alături, bătrîna a scos din geantă o basma, a așternut-o pe brațe și s-a aplecat, a luat cățelușa de jos, de la picioare, a așezat-o în mijlocul basmalei și a înfășat-o, astfel că-i rămîne afară doar capul mic, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brațelor ce-l cuprind. Celălalt, la pieptul mamei, doarme dus, agățat cu o mînă de gulerul paltonului. Actorul doarme rezemat de fereastră, absent la foiala femeii de alături, care, încălzită, își descheie paltonul și-și scoate gulerul. Cățelușa din brațele bătrînei clipește rar, atentă la privirea pierdută a stăpînei. Profesorul își lasă cînd și cînd palmele pe genunchi, apoi, cînd obosește, ori cînd simte că s-a odihnit, își încrucișează brațele la piept; cîteodată mai trage cu coada ochiului spre femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd palmele pe genunchi, apoi, cînd obosește, ori cînd simte că s-a odihnit, își încrucișează brațele la piept; cîteodată mai trage cu coada ochiului spre femeia de alături, încruntîndu-se, rămînînd așa un timp. Singurii treji în toată cursa sînt bătrîna care împletește și șoferul. Ștergătoarele de parbriz abia mai dovedesc să măture zăpada, ceea ce-l face pe șofer să încetinească uneori. Pe șosea au început să apară mici valuri albe, la curbe, ori între capetele podurilor de beton. La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
al fazelor farurilor. Însoțită de un buf puternic, înfundat, făcînd să-i scuture zdravăn interiorul, mașina a încremenit. Pasagerii au înlemnit și ei, ridicați de pe locuri sau numai izbiți cu piepturile de spătarul scaunelor din față. Singură, cățelușa din brațele bătrînei scoate un scheunat scurt, ascuțit, ca un ac înfipt în tăcere. Dezorientat, șoferul acționează pe rînd toate luminile. Nimic. Nici un semn. Farurile sînt moarte. Doar ștergătoarele mai continuă să se tîrască pe parbriz. Cînd se sting și luminile de bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am și eu niște resturi... Ți-i las aici, să știi! Ia te uită! Fă-o pe șefu la tine în cursă, nu la mine în restaurant! În drumul lui spre un colț mai întunecat, Mircea Emil se oprește lîngă bătrîna care se îngrijește de cățel. Frumos exemplar. E un Baset Teckel cu păr ras. Vă plac cîinii? Pasiunea mea. Cît are? Trei anișori. Merge la grădiniță? Bătrîna rîde, ca de o glumă bună. Mănîncă mult? Oo, așa..., puțin.... Ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În drumul lui spre un colț mai întunecat, Mircea Emil se oprește lîngă bătrîna care se îngrijește de cățel. Frumos exemplar. E un Baset Teckel cu păr ras. Vă plac cîinii? Pasiunea mea. Cît are? Trei anișori. Merge la grădiniță? Bătrîna rîde, ca de o glumă bună. Mănîncă mult? Oo, așa..., puțin.... Ar putea să nu mănînce deloc dacă-l împăiați. O crestătură mică ici, pielea peste cap, un pumn de paie... Ce oroare! se înfioară bătrîna, întorcîndu-se cu spatele. Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
anișori. Merge la grădiniță? Bătrîna rîde, ca de o glumă bună. Mănîncă mult? Oo, așa..., puțin.... Ar putea să nu mănînce deloc dacă-l împăiați. O crestătură mică ici, pielea peste cap, un pumn de paie... Ce oroare! se înfioară bătrîna, întorcîndu-se cu spatele. Mircea Emil rîde înfundat, un fel de "vedem noi", așază trei scaune la rînd, se întinde pe spate, trage pălăria pe ochi și-și bagă palmele sub ceafă, una peste alta. Mai încolo, spre sobă, familia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
una peste alta. Mai încolo, spre sobă, familia cu copii a ocupat o masă, ținînd cu greu în brațe copiii adormiți, căutînd în același timp prin sacoșe să scoată de mîncare. Studenta și Lazăr s-au așezat la o masă, bătrîna cu andrelele a uitat de flanea și spune ceva bătrînului care aprobă continuu, Letiția stă cu fața spre sobă, să-și încălzească genunchii goi iar femeia cu guler alb s-a așezat într-un scaun, îndesîndu-și mai bine mănușile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]