871 matches
-
iubit dintre pământeni, Shogun și Vraciul șefei de la rotiseria „Cocoșul“. Istoriseam ce istoriseam, apoi extrăgeam ideile principale, caracterizam personajele, desprindeam câteva citate despre dragoste bune de ținut minte și de plasat într-o discuție, plăteam ce era de plătit fără bacșiș, după care plecam acasă în triumf cu doi pui, o bucată de unt și încă una de cașcaval bine ascunse într-o săcoșică de fâș negru. Uneori, eram bucuroasă de pradă și, cu un zâmbet tâmp lipit pe față, străbăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
amuzată. Nu m-am îndurat să renunț la pâinea proaspătă. Am mormăit ce mi-a cerut. După ce m-am îndepărtat cu pomana, am intrat la coafor, ca să-mi recapăt respectul de sine. Acolo sunt cineva, fiindcă, de câte ori mă tund, las bacșișuri grase. Coafeza îmi spune „domnișoara doctoră“. Luni, 15 noiembrie Ședință ca să-l desemnăm pe Nichita Stănescu delegat la conferința municipală. Încă de săptămâna trecută, Vasile Băran îi ruga pe cei trecuți pe convocator să lase „problemele“ pe altă dată, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
m-a escortat personal până la ușa salonului Pluto unde mi-a spus, făcând o plecăciune: — Acum e bine, domnule? — Excepțional, am spus eu. Uite, ține asta. Nu, vă mulțumesc, domnule. — Ei, hai. Ce înseamnă cinci dolari? — Clubul nostru luptă împotriva bacșișurilor, domnule. — De data asta n-are cum să-ți facă rău. Nu ne vede nimeni - ei haide... Bine, atunci du-te naibii! Chestia asta l-a dat gata. Mi-am făcut o intrare zgomotoasă în sala Pluto, slăbindu-mi cravata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ai mai avea nici un ban? — Era ultima hârtie de cinci lire pe care o mai aveam. Am pus-o pe un număr chiar când mă îndreptam spre ușă! — Ăștia plătesc doar treizeci la unu - ce e cu celelalte cincizeci? Un bacșiș! Ai spus că lucrezi acolo, nu-i așa? — Exact! — Ce faci acolo? — Sunt crupier. Am rămas tăcut și încruntat. Selina mai fusese crupier înainte vreme. E adevărat. Cei de la Cymbeline angajau ștorfulițe să supravegheze activitatea de la mese. Și asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
deosebite, de apariția violentă a Faclei, de izbucnirea Chemărei cari s-au înverșunat, pe rînd, împotriva urii și intoleranței, propagate și pilduite de cărturarii și politicienii neamului, împotriva antisemitismului și a apărării claselor sărace și a conruperei, prin amenințare sau bacșiș, a tineretului încorporat anual prin administrații. În același spirit, Contimporanul nostru reia încercările cari au dus, cît de cît, la crearea, în cercuri de cititori, puțini la număr, a unei mentalități nouă”. Pornind de la ideea că, „în contrast cu cele mai largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
robustețe, frumusețe și trezind dorințe, ca să nu zic, pofte, apetisante. Și ele, muncitoarele, pasionatele și hărnicuțele coafeze, inhalau, tot felul de mirosuri, unele plăcute, altele de-a dreptul puturoase, sau, chiar, otrăvitoare, iar, la urmă, unele se alegeau cu un bacșiș, altele, nu. Ca, mai la urmă, la începutul și la sfârșitul lunii, cu salariul. Dar, oare, ce salar? La început, până când patroana a prins la osânză, s-a ținut de cuvânt, potrivit cu înțelegerea, dintre ea și fiecare angajată. Mai apoi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
coborât la parter, era deja acolo, scrijelit în podeaua de stejar alb: PLECAȚI DE-AICI Unii dintre noii proprietari spun că le-o fi făcut-o vreun prieten, în glumă. Alții sunt siguri că e din cauză că nu le-au dat bacșiș muncitorilor care le-au cărat lucrurile. După vreo două nopți, în peretele nordic al dormitorului principal începe să plângă un copil. De obicei acesta e momentul în care se hotărăsc să sune. Numai asta-i lipsea eroinei noastre, Helen Hoover
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Iubire-a fost sau ce?... În noaptea orbilor cu ochi de ceară Cu clipe albe prinse la rever Văd chipul tău o depărtată gară Prin care câte-un tren trece stingher, Peroane sumbre ca o colivie Lumina stinsă, mâini cerând bacșiș, Un vânt în șoaptă mișcă o hârtie Și vagabondul timp, mereu furiș, Îngrămădind într-o clepsidră spartă, Surâsuri, poze... „Undeva, cândva”, A fost aievea?... poate o erată Sau un banal amor de mucava? Traverse număr, două câte două, În mână
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o scrisoare de la fratele său, Iorgu. La masa din chioșc, poștașul completă cu un creion chimic talonul de pensie și îi numără tacticos și cu voce tare banii. Stelian îi mai numără și el o dată, apoi îi dădu trei lei bacșiș și două creioane chimice noi, pe care poștașul le primi zâmbitor și le făcu să dispară iute în tolba lui scorojită, odată cu bacșișul. La urmă, ridică păhărelul cu vișinată, pe care i-l umpluse Stelian dintr-o sticluță aflată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și cu voce tare banii. Stelian îi mai numără și el o dată, apoi îi dădu trei lei bacșiș și două creioane chimice noi, pe care poștașul le primi zâmbitor și le făcu să dispară iute în tolba lui scorojită, odată cu bacșișul. La urmă, ridică păhărelul cu vișinată, pe care i-l umpluse Stelian dintr-o sticluță aflată la îndemână, și-l goli repede, dintr-o singură înghițitură. Ei, să ne fie de bine! plescăi satisfăcut poștașul, săltându-și tolba la spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce dispoziție emisă de mai marii alimentației publice, ceva atât de pueril și de ridicol, că Ticu renunță să-i mai ceară socoteală și îi depuse pe masă banii pentru nota de plată umflată, ba și un leu pe deasupra, drept bacșiș. Ospătarul înhăță banii și îi băgă repede în buzunar fără să mulțumească, după care se grăbi să se ducă cu nota de plată la o masă din partea cealaltă a crâșmei, unde doi inși chercheliți mai cereau de băut, bătând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Traversară strada și intrară în curtea spitalului. Un portar bătrân și binevoitor, care stătea în ghereta lui și mânca, pe un ziar, brânză cu ceapă și cu pâine neagră, îi îndrumă și mulțumi, atunci când una din fete îi întinse, drept bacșiș, un pachet de țigări. Împinseră o ușă cu vopseaua scorojită și intrară. Străbătură apoi un coridor nu prea bine luminat, urcară la etaj și în cele din urmă se opriră în fața ușilor unui salon. Prima intră Bianca, apoi ceilalți. Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu uiți că am iubit o fată. Toamnă Bahică încă petrec cu toamna în hamac Dacă mi-e frig m acoperă cu frunze, Văzduhu-i plin de afrodisiac Și cu scrisori de la a mele muze. Mă simt bătrân în cifre cu bacșiș Dar îmi ignor creanța mea stelară, îngădui viață prinsă pe furiș Să fie calmă, să nu de-a pe-afară. De frunze curse-i trotuarul plin Mi-e teamă singur să pășesc pe ele, Dac-aș putea le-aș umezi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pacoste mai sînteți, se gîndește, greu o mai scoate omul la capăt cu dumneavoastră! Coborînd din taximetrul care îl purtase de-a lungul și de-a latul Bucureștiului mai bine de două ore, Roja îi mulțumește șoferului lăsîndu i un bacșiș gras, era soare strălucitor afară cînd m-am urcat la matale în mașină, îi spune pășind la marginea trotuarului într-o băltoacă, și uite acum ce belea, se plînge ridicîndu-și privirea printre stropii mărunți de ploaie către ferestrele blocului Ciclop
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
merita oare să te mai sacrifici? Mai gîndește-te încă o dată bine cu ce poți și cu ce nu poți fi de acord din toate astea dacă nu vrei să mori tot poștaș, să depinzi în continuare de tot felul de bacșișuri și comisioane dubioase, să fii jucărioara femeilor singure și disperate. — Trebuie să înțelegi că n-am avut încoto, zise Poștașul, îi puneam pe masă toate scrisorile lui Milițică, nu puteam să le triez înainte. Și-ar fi dat seama dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu adevărat? se Întreba el privind pentru a treia oară În acea zi vila doamnei Ster. Bucuria care Îi Încălzise sufletul toată după-amiaza se risipise odată cu achitarea notei de plată. A plătit fără să clipească și a lăsat și un bacșiș cum doar clienții cu dare de mână Își permit. Avusese un motiv anume de fericire, dar care? Nu trăsese Încă lozul cel mare. Juca rar și, În cel mai bun caz, nimerea unul pe care scria „mai trage o dată”. Avansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cifrele indicate pe scala detectorului și adăugă: Trebuie să vă dau și rest. — Păstrează restul, zise Getta 2. — Eu degeaba-l păstrez, că mă iradiază, răspunse trist chelnerul. Aici e toată nenorocirea, că, plătindu-se în uraniu, nu poți primi bacșiș decât riscându-ți sănătatea. Am avut un coleg care n-a ținut cont de protecția muncii și, când a strâns și el suficient cât să se întoarcă pe Terra, i-a căzut tot părul. — Așa e omul, lacom, zise Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
le văzu depozitate În siguranță În vagonul de bagaje, reveni la Fenimore, care aștepta În picioare pe peron, lângă ușa deschisă a unui wagon lit. — Stai liniștită, bagajele tale sunt pe mâini bune, Îi spuse. I-am dat Însoțitorului un bacșiș și l-am rugat să se ocupe În mod special de ele. — Îți mulțumesc, Henry, spuse ea, privindu-l cu drag. Ești un om bun. Pe Henry, complimentul Îl făcu să roșească. — Zău așa, Fenimore, așa un... așa un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de muncă. Mi-au grăbit formalitățile de reexpediere în țară. În a treisprezecea zi, ieri, scafarogul, atotștiutor, mă aștepta pe aeroportul din Mozambic. - Ofticat că te făcuse stăpânul lumii, încerca și el acuma săracul să se lipească măcar la un bacșiș. - Mă trage de-o mânecă lângă o pistă de antrenament a cămilelor. Așează, pe-o plajă pe care puteai să-ți prepari cafea la nisip, o teașcă, în care înghesuise halba, bidonașul cu bere și inelul, că venise cu ele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelnerițe gâdilicioase și moi ca franzelele, de nechezau și-i mardeau, de oha, cu frunțile de frapiere, pe acei dintre clienți care c-o mână încercau să le șterpelească bonierele, iar cu cealaltă le împingeau bacșișuri împăturite, de 25 sau de 50 de lei direct în chiloți. - Primul dintre cei șapte depozitari n-o fi cumva el o Zodie de Apă? Ho diábolos nu zise nici da, nici ba. 126 DANIEL BĂNULESCU Asupra mobilei ușoare, amuzantă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aveau să-l... În vreme ce ăștia din "Cafenea" se întreceau în tăifăsuit, afară Spînzu ambală motorul. (Arvinte se folosea de o "Lada". Iar Iarba Fiarelor și Regele se strecurară din "Cafenea" înainte de încheierea peripețiilor buclucașului conducător de metrou. Punând plată și bacșiș în mâinile ospătăriței Dida și instalîndu-se apoi pe bancheta din spate.) IF-ul își trase, cu un gest reflex, peruca deșteaptă, din păr uman, ce-o purtase ca pe-o căciuliță și îi gâdilase, tot timpul, una dintre urechi. Pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fotografii care-ți ofereau să te tragă în poză împreună cu o maimuță cu zgardă la gât. După ce mașina a parcat în fața intrării splendide, în stil Art Deco, a hotelului La Mamounia, Alison l-a plătit pe taximetrist, lăsându-i și bacșiș, după care a pășit în holul răcoros, placat cu marmură, în care angajații în livrele se amestecau printre oaspeții pe tocuri ai hotelului, care aveau fiecare câte-o hartă turistică în mână. Alison venise în Marrakech ca să-și întâlnească soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
extraordinar, mi-a spus Winston, care a jucat rolul șoferului Întreprinzătorului din domeniul scutecelor, Într-un BMW negru cu geamuri fumurii pe care-l Împrumutase de la un bărbat despre care ne-a zis că ar fi unchiul lui. Joe dă bacșișuri generoase. Mda, cu banii mei. Trei zile mai târziu, Bunce a semnat pentru plata sumei. Intrând țanțoș În birou În acea după-amiază, i-a spus adjunctei lui, Veronica Pick, să fie atentă la lovitura uimitoare pe care o va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
conduceau Restaurant du Cap, o braserie elegantă din apropierea portului. Costumele lor de mătase neagră străluceau În soarele nemilos, sclipire de catran topit, dar ele amîndouă erau imperturbabile, păstrînd aerul de proprietărese care-și supraveghează din colțul ochiului casierii spanioli. În ciuda bacșișului generos pe care Îl lăsasem cu o seară Înainte, abia de-mi aruncaseră un zîmbet vag cînd le complimentasem meniul. Și totuși, dintr-un motiv necunoscut, acum păreau mult mai prietenoase. CÎnd am trecut pe lîngă ele, căutînd o poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gura strînsă Într-o expresie crîncenă. Andersson aruncă o ultimă privire spre mormînt. Îi zîmbi brav lui Crawford, care aștepta lîngă el plin de bunăvoință, salută țărîna care se așternea peste sicriu și porni țeapăn către poartă. Groparii Își primiră bacșișul de la Crawford dînd din cap și fără să comenteze, gata să accepte orice comportament din partea străinilor veniți În mijlocul lor. Crawford Îi bătu pe umăr și rămase În picioare lîngă mormînt, cu capul plecat, rumegîndu-și gîndurile. Rămas aproape singur În tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]