975 matches
-
generali, dovediți buni, dovediți știutori de arta lor. La urma urmelor nu ne rămâne generalul Călinescu, Serurie, întreg statul major al gardei civice, n-avem armata bravilor "apărători ai independenței", n-avem "baioneta inteligentă" care face de prisos orice altă baionetă? Există un pericol atât de mare ca general Călinescu și vestitul locotenent - colonel, doctor în drept de la Pisa și prezident Republicei Ploieștilor, să inunde această țară cu lumina cunoștințelor lor tecnice, încît d. Brătianu poate - daca intrigile sale politice o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
șterse, cu țărani și țărănci înțepeniți sub căciuli și broboade, cu vreo două nunți - a lui mama și a lui Tanti Sica, recunoșteam pozele, căci le aveam și noi în geanta roșie - și cu un militar cu flintă lungă, cu baionetă, mai înaltă decât el. Era tataie, Badislav Dumitru, care acum turna țuica fiartă în cănițele de lut, mici cât degetarele. Țopăiam prin pat, pe când oamenii mari se așezaseră pe scăunașele cu trei picioare, în jurul mesei rotunde și se cinsteau. Amurgul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dovedească un lucru extrem de dificil. Era nevoie de timp și, dintr-un motiv pe care nu și-l putea explica, Bella era convins că tocmai răgazul unei asemenea cercetări avea să-i lipsească. 27. Privind la Mos care-și ștergea baioneta de sângele unui traficant ce devenise prea insistent, Kasser credea că momentul în care va simți primele semne de descurajare era destul de aproape. Planul nu fusese prea bine socotit încă de la început. Era sigur acum că, dacă artefactul pe care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
În noaptea aceea, părinți mei nu au închis ochii. A doua zi, în drum spre școală, pe o vreme de moină, de zăpadă amestecată cu noroi, am întâlnit mergând spre satele de pe valea Prutului șiraguri lungi de armată, soldații cu baionetele la arme, sumbri în lumina aceea leșiatică, unde și unde lucea câte un oțel, o baionetă, o gamelă. Impresia a fost puternică încât, prins de friguri și copleșit de emoție, m-am întors acasă. Drama începuse. Școlile au fost închise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pe o vreme de moină, de zăpadă amestecată cu noroi, am întâlnit mergând spre satele de pe valea Prutului șiraguri lungi de armată, soldații cu baionetele la arme, sumbri în lumina aceea leșiatică, unde și unde lucea câte un oțel, o baionetă, o gamelă. Impresia a fost puternică încât, prins de friguri și copleșit de emoție, m-am întors acasă. Drama începuse. Școlile au fost închise. Târgul părea părăsit ca pe vremea ciumei, nimeni nu intra, nimeni nu mai pleca din oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
la care defunctul, cu o modestie de adevărat soldat nu a vrut nici omagii, nici discursuri, nici ofrande de flori. Corul armatei dă răspunsurile la rugile înalților prelați. Trupele, aliniate în fața crângului, ascultă cu frunțile descoperite, cu armele întoarse cu baionetele spre pământ. Când ultimul ,,Aleluia” a fost rostit, sicriul este ridicat de pe catafalc de ofițerii superiori și cortegiul pornește spre micul cavou din poiana de pe Măgura. O simplă cruce de lemn cu numele soldatului precede targa de lemn pe care
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
nostru, al celor cinci copii treziți în miezul nopții de bătăile puternice cu paturile armelor pentru deschiderea ușii. Totul a fost în zadar. Mama a strâns în grabă câteva lucruri și cu lacrimi în ochi, a ieșit din casă, între baionetele soldaților. Spaima intrase în sufletele noastre de copii. Era prima noastră confruntare cu realitatea crudă, tipică regimurilor represive. Tata, cu toate că era invalid de război și mergea greu din cauza piciorului, a fost obligat să presteze muncă forțată. Mărfurile de la cooperative erau
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
dispare. Unul dintre pacienții mei a văzut un documentar despre Războiul din Golf. Dintr-odată, imaginile respective au scos la iveală suferințele din timpul Războiului Sino-Japonez. O poveste de acum 50 de ani. Atunci a omorât un chinez cu o baionetă. Imaginea aceasta „trăia“ în capul lui. Nu a mai putut să doarmă. După cincizeci de ani, viziunea respectivă, care se afla în adâncul subconștientului, a ieșit dintr-odată la suprafață. S-a tansformat în coșmaruri ce nu-i dădeau pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
scoată nici măcar o vorbuliță din gurile alea puturoase, spune Bătrînul. Pantaloni cu vipușcă, săbii de paradă, cai țesălați, pompă de zile mari, îi trec prin minte. Automobile care merg cu peste șaizeci de kilometri pe oră, țevi de puști și baionete lucind de curățenie, un întreg spectacol numai de ochii lumii. Doar la asta fuseseră buni, cînd era nevoie de-a celebra vreo victorie sau realizare a clasei politice, erau cu toții scoși cu forța din mizeria zilnică, spălați, pieptănați, parfumați și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
puse la dispoziție îl forțează să pună mai mult accentul pe pregătirea fizică și reflexe. Amintindu-și de înfiorătoarele lupte corp la corp din tranșee, își fixează obiectivul prioritar ca fiecare om din unitatea lui să devină expert în mânuirea baionetei. Chiar dacă pentru asta trebuia să stoarcă și ultimul strop de energie din corpul lor. Mai bine își beau sudoarea în fața sacilor de antrenament, decât să simtă gustul propriului sânge în gură. Este o zi superbă, cu soare bogat și varul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oameni bogați deoarece înăuntru poate să încapă o întreagă echipă de bucătari, împreună cu ajutoarele lor. Acum nu se vede decât uriașa sobă ruginită de tuci, precum și numeroase oale sau lighene metalice sparte ce zac împrăștiate peste tot. Crispat, trage încetișor baioneta din teacă. Protejat de întuneric, continuă să aștepte într-o imobilitate totală. Tăcerea grea a nopții îi mătură în rafale creierul surescitat, adâncind și mai mult tensiunea ce se deșiră de-a lungul venelor lui ca un ghem de sârma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ochi speriați dar feroci deopotrivă. Lipiți unul de celălalt cei doi luptă cu înverșunare, pe viață și pe moarte. Nu se aud decât mârâieli și icnete înăbușite. Disperat, germanul încearcă să îndepărteze mâna ucigașă a adversarului său. Nu reușește. Vârful baionetei se îndreaptă încet, dar sigur, către pieptul lui. Realizează îngrozit că dacă slăbește strânsoare, fie și numai pentru o clipă, lama s-ar înfige exact în inimă. Zvâcnește din șolduri și lovește puternic cu pumnul bărbia lui Darie. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
diferența între curajul adevărat și cel inconștient Aveți dreptate, domnule locotenent, dar pentru mine sperietura de dinainte și mai ales cea de după, îmi arată că încă trăiesc. Rezemat de perete, soldatul Iovuț Florea face o cruce mare apoi deschide cu baioneta conserva nemțească pe care o ține între picioare. Zvâcnind din gâtul scurt, puternic, ridică ochii, agitând lingura în direcția lui Carol. Vino încoace, măi Suflețel și bagă ceva în tine. Avem nevoie de toată vlaga ca să o scoatem la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și plete lungi, șatene ce ies de sub căciula de blană, îndreptă arma spre capul rănitului. Privește către comandantul său. Acesta face un semn negativ din cap. Pușca Mauser, revolverul din toc, un Parabellum nou-nouț, grenadele agățate de centură, chiar și baioneta sunt culese rapid de către partizan. Apoi, fără să-i mai dea nici o atenție, pășește peste el în direcția peretelui din spate unde, într-o nișă joasă, se văd numeroase lăzi însemnate cu vulturul nazist. Totul este scos afară și dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
inevitabilă. Urechile lupului sunt date pe spate, lipite aproape pe ceafa cu părul zburlit, în timp ce botul larg căscat lasă să se vadă strălucirea palidă a caninilor lungi. Mârâie amenințător și face un pas înainte. Încet, cu mișcări precaute, Marius scoate baioneta. Toți mușchii îi sunt încordați, privirea focalizează mișcarea imperceptibilă a labei din spate, semn că jivina se pregătește să atace. Nu are timp să reacționeze, luat prin surprindere. Aproape că simte colții la gâtul lui, când mai mult mânată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
simte colții la gâtul lui, când mai mult mânată de un reflex inconștient mâna înarmată țintuiește gâtul animalului și îndepărtează pericolul mortal al fălcilor. Se prăbușește sub șocul loviturii. Ghearele ascuțite îi caută fața. Într-o fracțiune de secundă scoate baioneta, împlântând-o din nou puternic în carnea încordată, până la plăsele. Apoi încă o dată. Sângele aburind îl stropește pe față, aproape că se îneacă sub șuvoiul lichidului cald, dar nu se oprește. Continuă să lovească. În sfârșit se oprește, epuizat. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în stare să ajungi până acolo? Toată distanța trebuie acoperită târâș. Păi, oi face-o și pe asta. Că altfel, stând așa, ne prinde primăvara aici. Americanul scoate de pe el tot ce poate să-i stânjenească mișcările. Își păstrează numai baioneta. Târându-se ca o șopârlă, dispare fără urmă în marea albă a zăpezii. Jetul de lumină taie din nou noaptea. Cu inima cât un purece, Marius așteaptă inevitabilul. Din fericire, liniștea rece continuă netulburată. Florea scăpase neobservat. Zâmbește scurt. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chiar își aprinde liniștit o țigară. Își bate palmele înmănușate ca să se încălzească în timp ce îngână ușor: "Unsere beide Schatten/ Sah'n wie einer aus/ Daß wir so lieb uns hatten..." 131. Marius strânge convulsiv în mâna dreaptă mânerul rece al baionetei de la șold. Îmi pare rău pentru tine soldatule, din păcate doar o singură umbră va rămâne sub bătrânul felinar." Șerpește, fără ca cel mai mic zgomot să-i trădeze prezența, înaintează precaut. Desface tufișurile joase cu pieptul, lăsându-se indiferent plesnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apoi dispare brusc. Romulus, Nicky, vă ocupați de adăpost. Și mai ales, nu uitați. Nici un foc de armă. Se întrerupe brusc, lovit în stomac de bubuitul tunurilor bateriei. Electrizați, soldații se ridică de la pământ. Fiecare are în mâini cuțite sau baionete. Ca o maree ucigașă, valul atacatorilor se prăvale peste artileriști. Romulus strânge în mâna dreaptă coada solidă a lopeții de infanterie. Dărâmă cu piciorul ușa micului adăpost. Dă nas în nas cu un soldat care tocmai dă să iasă. Înfige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Se apleacă asupra lui și cu un gest scurt îi rupe gâtul în trosnet de oase frânte. Ceva mai încolo, soldatul Anghelache Constantin, căruia îi spuneau Pomană, pentru că fusese gropar, se zvârcolește sub greutatea unui neamț. Cu două lovituri de baionetă în burtă, Pomană își dă duhul repede. Abia se ridică neamțul, că Americanul îi zdrobește fața cu patul puștii. Înfruntarea continua tăcută și feroce. În fața atacului metodic și organizat, puțini sunt cei care încearcă, inutil, o rezistență. Artileriștii cad rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și trei germani și doi români așa cum fuseseră surprinse de coasa morții. Aflate departe, familiile lor habar nu au că fratele, soțul sau copilul lor murise într-o obscură luptă corp la corp în munții Slovaciei. Probabil că atunci când lama baionetei intrase în carnea vie a celui iubit, nici nu tresăriseră, continuându-și liniștiți somnul. Ce a rămas în urma luptei? Cadavre însângerate, mirosul de fecale calde și cel dulceag al sângelui ce încă curge din rănile proaspete. Dintre toți, Suflețel pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lopata de infanterie în cealaltă Caraiman se repede peste șanțuri, sare dincolo de sârma ghimpată și cade exact în clipa când, întors către soldați, strigă un nou îndemn pentru ei. Peste puțin timp companiile se încaieră cu nemții. Corp la corp. Baionetele înjunghie, paturile armelor sfarmă maxilare și țeste. Cazematele sunt cucerite una după alta. Urletele și vaietele se împletesc cu rafalele armelor automate și detunăturile seci ale puștilor. Romulus trântește un subofițer neamț la pământ. Baioneta sclipește o dată, de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu nemții. Corp la corp. Baionetele înjunghie, paturile armelor sfarmă maxilare și țeste. Cazematele sunt cucerite una după alta. Urletele și vaietele se împletesc cu rafalele armelor automate și detunăturile seci ale puștilor. Romulus trântește un subofițer neamț la pământ. Baioneta sclipește o dată, de două ori. Mâțu se preface că se ferește de lovitura inamicului și îl pocnește cu patul armei în gură. Turbat de furie, Iovuț folosește arma ca o ghioagă. Strigă și înjură cu glas neomenesc. Ofensiva a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bobiță mică de foc trădează poziția santinelei. Iese din întuneric și pășește agale, prin fața clădirii. Se oprește și rezemat de zid, trage din țigara ascunsă în pumn. Pe muțește, Marius face un semn lui Mâțu. Imediat, acesta pornește târâș, cu baioneta între dinți. Imaginea îi aduce în minte un film cu pirați, în care junele prim pune la pământ toți băieții răi fără ca el să fie măcar zgâriat, salvează fata răpită, ba rămâne și posesorul unei comori fabuloase. Numai că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de sudoare, Marius încearcă să urce, dar este întâmpinat cu foc viu de armă automată. Se trage înapoi. Oamenii lui Mâțu s-au încăierat cu cei din camerele de la parter, pe care le curăță mai mult cu patul puștii și baionetele. Cel care barează scările coboară două trepte, pentru un câmp mai larg de tragere, dar asta face din el o țintă ușoară. Ascuns după un stâlp, Romulus îl ia la ochi. O rafală scurtă și neamțul se rostogolește pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]