1,700 matches
-
în care am vrut să nu mai fiu. Acum vreau. Să fiu. Mă trezesc uneori smulgând timpanele timpului unul câte unul. Nu-mi place scenografia gândirii în gol. Doare stomacul, doare pumnul de atâta dorință de zdrobire a nimicului, a banalității unor voci, pentru care odată am vrut să fiu. Acum nu mai vreau. Mi-e a odihnă, mi-e a muncă. Mă prind cu dinții de lemn de creanga de fier a valorilor. Mă rostogolesc prin iarba amară a cuvintelor
MERS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348342_a_349671]
-
că este la modă. Însă nu mi se pare la fel de firesc ca și o persoană matură, după cel puțin trei decenii de viață, să facă același lucru. Să intre într-o lume virtuală, a himerelor, doar de dragul de a discuta banalități cu persoane pe care nu le cunoaște și care nu au nici un punct comun cu respectiva, din punct de vedere social, intelectual etc. Decât dacă acest intelect a rămas în faza staționară încă de la 11-15 ani și nu s-a
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
pe ea aș vrea s-o revăd. Nu mi-e teamă de nicio pedeapsă. Eu mi-am făcut datoria față de țară. Am citit cartea Hannei Arendt, doar sunt fiu de învățător, citesc destul de mult, se numea cartea „ Eichmann la Ierusalim. Banalitatea răului”. Eu cred că omul avea dreptate, își făcea datoria. Ori cu regimul ori afară. Eu chemam arestatul , îi puneam întrebări, nici nu erau scrise dce mine, dacă omul semna, treaba era făcută, tribunal, cale bună. Nu semna, eu plecam
SUNT SUPĂRAT, DE CE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348483_a_349812]
-
de Iisus Hristos (Percepere metafizică), cel „ca niciodată mai hulit și-nsângerat” (Așteptarea lui Hristos), Poetul fiind „coloana spirituală, fără sfârșit, care leagă cerul de pământ” (Picătura de sânge a lui Dumnezeu). Asemenea reflecții ar putea lesne să cadă în banalitate „gnostică”, numai că maestru îi este kynicul între cinicii moderni (a se vedea distincția lui Peter Sloterdijk din Critica rațiunii cinice), Emil Cioran, perceput ca marele discipol eminescian, întru adevăr. Ion Iancu Vale contemplă fotografia în alb-negru a lui Cioran
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
echitabilă parte cu interpretul și compozitorul este acuratețea, emoția, catifeaua, parfumul mesajului în șirag de mărgăritare nu într-o roabă de bolovăniș. Mulți cred că a organiza șiruri de cuvinte cu rime la capăt și seci pe dinăuntru, de crasă banalitate, ori cu bucăți prădate de prin roadele minții altora, aceasta-I poezia...! Dar se înșeală precum cei care privind suprafața unui lac liniștit într-o noapte cu lună, cred că stelele oglindite în el sunt bănuți de argint, și se
ANDREEA ANDREI. MUZICA ŞI POEZIA CÂNTECULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376962_a_378291]
-
eseistic, sub forma unui declarat „bătrânesc" epilog, Nicolae Steinhardt rezumă propria concepție despre artă: „nimic nu exprimă în chip mai lămurit secretul făuririi artistice decât parabola prefacerii apei în vin. Artistul adevărat așa se și cunoaște: din apă (adică platitudine, banalitate, monotonie) deîndată scoate vin (adică putere, veselie, belșug). El, în conformitate cu textul parabolei și-n înțelesul cel mai literal al vorbirii, binecuvintează. Iar apa s-ar zice că atât așteaptă - că d-aia adastă acolo în vase de piatră - să se
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
scafandru, de unde și porecla pe care o poartă, amuzându-se de ea de parcă ar fi ceva de laudă! Nu, deși în comparație cu el, un dinozaur viu care s-ar plimba liniștit pe străzile urbei ar fi un fapt de o extremă banalitate. Sunt lucruri mult mai stranii! Individul e profesor de științele naturii la un liceu, își practică meseria calm și discret, fără entuziasme sonore, dar și fără tragismele de rigoare, cele pe care le cunoaștem de la doamnele colege ale acestui inadaptabil
UN ET PRINTRE INTELECTUALI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376644_a_377973]
-
ochii noștri inclusiv istoria recentă a formării, în condiții extrem de grele din toate punctele de vedere, a statului Israel, acest loc de pe planetă unde interculturalitatea este o realitate socială, deloc ușor de rezolvat și nu doar o frază intrată în banalitate de mult prea frecventele rostiri politicianiste. Pentru că dincolo de personajele cărții, aflat în „orizontes” cum ar spune grecii, adică în fundal, se află adevăratul personaj. Măreț însă discret, prezent întotdeauna în mintea celor care trăiesc acolo, chiar dacă uneori își schimbă domiciliul
CU MAGDALENA BRĂTESCU LA INTERSECŢIA UNIVERSURILOR de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375157_a_376486]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ULTIMA CORTINĂ Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2189 din 28 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de vechea ta banalitate, Să aflu dacă astăzi mă iubești. Sau mă urăști cu-acea brutalitate ce o cultivi când torni cafeaua-n cești. Sunt o gutuie coaptă în fereastră în mintea ta ce stinsă uneori, Nu-și amintește că în noaptea noastră, S-
ULTIMA CORTINĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373128_a_374457]
-
referință bine așezată ori corect amplasată... De ce? Pentru că “inițiativele lui, căci este un om la care se îngemănează gândul cu acțiunea, sunt marcate de o mare doză de noutate, ceea ce face, prin forța lucrurilor, să se opună rutinei canonizate și banalității leneșe. De aceea, el ni se înfățișează ca un biruitor și deschizător de drum, dar aflat pe culmea înaltelor valori pe care noi, moștenindu-le active, fără să fim moșteniți de ele cu pasivitate, le denumim, generic, tradiție.” - după cum relatează
DAN PURIC – O ÎNTRUCHIPARE A PROVIDENŢEI DIVINE ÎN MINŢILE ŞI SUFLETELE OAMENILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372138_a_373467]
-
îmi bătea cu mai multă tărie. Era ca o reîntrupare a graiului într-un loc rămas gol de multă vreme. Erau discuții banale, relatări ale unor lucruri de rutină, bucurii de reîntâlnire, așteptări de îndrăgostiți... N-aveau importanță, pentru mine, banalitățile lor erau ca aurul - aurul reîntâlnirii cu patria... Fusesem prevenită să nu intru în discuție cu frații mei de limbă - i-aș deranja din rădăcinile lor deosebit de slabe, în transplantarea lor pe pământul lui Cervantes. În Canada ar fi normal
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
îmi bătea cu mai multă tărie. Era ca o reîntrupare a graiului într-un loc rămas gol de multă vreme. Erau discuții banale, relatări ale unor lucruri de rutină, bucurii de reîntâlnire, așteptări de îndrăgostiți... N-aveau importanță, pentru mine, banalitățile lor erau ca aurul - aurul reîntâlnirii cu patria... Fusesem prevenită să nu intru în discuție cu frații mei de limbă - i-aș deranja din rădăcinile lor deosebit de slabe, în transplantarea lor pe pământul lui Cervantes. În Canada ar fi normal
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
Șiugariu este tânăr și la primul volum. Nu s’ar părea. Căci el a trecut dincolo de preocupările poetice ale primei tinereți și dincolo de exprimările în carii plutesc impurități inerente începutului. Versul său e cristalizat ca expresie și scuturat de orice banalitate“; Vasile Damaschin în „Seara”: „Paradisul peregrinar, culegerea de poesii a tânărului scriitor Ion Șiugariu, este o excepție. Ea ne amintește de victoriile de odinioară ale versului tânăr“; Apollonius în „Preocupări literare”: „Poetul este de reținut. O anumită tehnică muzicală răspândește
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
împodobește obraji roșii ca mărul, ci pămăntiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi «căt istoria noastră». Nu mai sunt cei ai cunoașterii, ci ai curiozității bolnave de banalitate.” Măna rece: „Veneam de dincolo și totuși mângâiam. Azi se strâng mâini reci - nu semnul sincerității - ci al imensei distanțe sufletești chiar și în unirea lor.” Venere și Madonă: „Am fost «divinizarea frumuseții de femeie», am fost pictată pe o
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
și sfaturi bune pentru viață. Un exemplu, poemul „Phoenix”: „Se surpă munții în lava din adâncul lor. / Cuvintele prind aripi salvându-ne / De frigul nerostirii, de iluzia iubirii, / Cuib făcând sub streașina tainei...// Adâncul începe să fiarbă / Resuscitat de cuvinte, (Banalitatea-i înșelătoare moarte,) / Noaptea dispare topită în zori / Pe chipul tău apare soarele / Ca în icoane...” O poezie aparent blândă, care nu provoacă ravagii sufletești, dar care poate fi patetică până la sfâșiere: „Cuvintele mele rup din tine bucăți. / Atunci te
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
care îl nedumereau peste măsură. Într-una din zile, când după masa de prânz se reuniră cu toții în salon la o cafea, Maria poposi cu privirea mai mult decât de obicei asupra fiicei, care se lansase într-un schimb de banalități cu Cristian, ceea ce nu lăsa niciun dubiu asupra intențiilor ei de a umple tăcerea apăsătoare și interogativă, care polua mintea tuturor. Vădit intimidată și deranjată de mustrarea din ochii mamei, Lea deveni incoerentă și agitată. În strădania ei de a
DILEME ( FRAGMENT 26) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375658_a_376987]
-
cu personaje care ne incitau la trăiri intense sau gară din volumul tău de proza unde călători din alte timpuri ca niște imense miriapode se strecurau grăbiți spre o lume abjecta parcurgând peroanele vieții gândind cu voce tare sau vorbind banalități colorați, diverși și anonimi?... iubirea mea, îți amintești gară tristeților noastre îmbrățișările între două plecări și săruturile fugare pe fruntea unui timp trecut în neuitare ca un fluture cu aripile tăiate putrezit într-un insectar ? îți mai amintești, iubire? Citește
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
aceea baroca din filmul de epocăcu personaje care ne incitau la trăiri intensesau gară din volumul tău de prozăunde călători din alte timpurica niște imense miriapodese strecurau grăbiți spre o lume abjecta parcurgând peroanele viețiigândind cu voce tare sau vorbind banalități colorați, diverși și anonimi?...iubirea mea, iti aminteștigara tristeților noastreîmbrățișările între două plecăriși săruturile fugarepe fruntea unui timp trecut în neuitareca un fluture cu aripile tăiateputrezit într-un insectar ?îți mai amintești, iubire?... III. VREAU ASTĂZI SĂ FIU FEMEIA CARE
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
care denotă, aș zice eu, maturitatea duhovnicească. Frumos! Sunt oameni care se țin religioși, dar care „mor de plictiseală spitiruală”. Aceștia se cred la egalitate cu divinitatea. De aceea, vorbesc lucruri sfinte ca și orice „cuvinte de apucat”, considerându-le banalități. Discută despre Domnul Isus Hristos fără emoție și reverență, fără bucurie. Asta se cheamă lipsă de responsabilitate atunci când vorbești despre Creatorul universului, despre Stăpânul și Mântuitorul rasei umane. Și au ca deviză ”cugetarea” însă nu cea curată, ci judecă lucrurile de parcă
DESPRE PLICTISEALĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378656_a_379985]
-
noastră seară petrecută împreună. În timp ce mâncam, am întrebat-o dacă este vreo problemă că va ajunge la hotel noaptea târziu și își va deranja colega din somn. Mi-a răspuns negativ și ne-am continuat cina, schimbând replici scurte și banalități. Mâncarea era gustoasă, ospătarul serviabil și vinul deosebit. Eu îmi comandasem un vin local, din renumita podgorie Murfatlar, un Chardonnay alb, vechi și demidulce, iar Miruna a servit la început un cocktail. Simțeam o deosebită plăcere să stau de vorbă
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
piardă. Cuplul ideal, fericirea supremă, nu pot fi realizate decât prin intermediul imaginației, al visului, fapt sugerat de trecerea dincolo a celor doi. Prins într-o multitudine de „semne“, eroul încearcă să evadeze din timpul istoric, să iasă de sub teroarea și banalitatea evenimentelor imediate. Așa se explică refugiul permanent în „camera secretă“, numită Sambô. Întreaga conduită a lui Ștefan Viziru urmează principiul: „Să scapi din Timp. Să ieși din Timp“. Economist de profesie, Ștefan „are fobia Istoriei, are groază de evenimente“; pornind
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
afișat disprețul. TIMPUL DISPREȚULUI Fenomenul cel mai fascinant și mai derutant de surprins al anilor conservatorismului comunist este cu siguranță disprețul. Există un dispreț al ex-elitelor aristocrate și burgheze care nu mai suferă fizic și deci s-au adaptat la banalitatea zilelor într-un sistem pe care-l consideră străin, atît față de tradiția românească, cît și față de normalitatea occidentală. Există și un dispreț față de noii conducători îmbogățiți și siguri pe moștenirea privilegiilor. Există un dispreț al unora și al altora față de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
împotriva planurilor agresive ale mediilor imperialiste. Coeziunea țărilor socialiste, a mișcării comuniste și muncitorești internaționale, a tuturor forțelor antiimperialiste reprezintă o condiție esențială a victoriei acestei nobile lupte". Misiunea română s-a extins. Pe plan intern, grija crește într-o banalitate străină discursului internaționalist. Puțin cîte puțin, România se dezgustă de acest decalaj dintre măreția scopului proclamat și mediocritatea cotidianului. Pentru cine-i victoria socialismului? CAPITOLUL IV De la mediocritate la mizerie PIERDEREA ÎNCREDERII Criza din vara lui 1968 a deschis un
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
au fost pîn-acum închisori, de acum înainte însă vor fi niște grădini". Această frază a trecut foarte repede prin gazetele europene și a devenit aproape un aforism, o regulă de înțelepciune, dar nu e în sine decât, blând vorbind, o banalitate. Școala {EminescuOpXI 292} 13. Tratatele lui Alexis de Tocqueville și Johann Kaspar Lavater, comentate de Eminescu. oricând e o închisoare când învățătorul va fi mărginit, e oricând o grădină când acesta va fi un om de spirit care va ști
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai mult e de-a fi uimiți. Și ce mai pleznitori speriitoare ne scoate Schopenhauer și ce artificii scânteietoare ne face să răsară în ochi! Onoarea cavalerească e una din plagele societății moderne. Lumea propriu-zisă, unde nu se preschimbă decât banalități, constituie "bancruta declarată a cugetării". Nimeni nu ne iubește, nimeni nu se iubește decât pe sine însuși sau cel mult pe copilul său. Onoarea femeiască e un cuvânt deșert. Onoarea bărbaților e o formulă. Cei vechi, cari erau oameni foarte
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]