2,115 matches
-
Iar Începea. —Oamenilor tăi le place capitalismul, nu-i așa? l-am tachinat eu. Mă refer la republicani, mai puțin la homosexuali. Își ridică sprâncenele sale cenușii, stufoase și mă fixă de pe canapea. —Drăguț. Foarte drăguț. Nu am nimic Împotriva bancherilor, draga mea, cred că știi asta. E o carieră bună, respectabilă - prefer să faci asta decât o slujbă de-aia hippy-pipi-hai-să-salvămlumea la recomandarea părinților - doar că pari prea tânără ca să te Închizi În ceva atât de plictisitor. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
intenționat În jos În timp ce atenția tuturor se concentră asupra mea pentru prima dată În acea seară. Noi... ăă... Încercăm să lămurim lucrurile. —Ooo, chițăi Elisa. Știam eu! Kelly trebuie să-l adauge neapărat pe Listă, ca să-și aducă toți prietenii bancheri superbi la evenimente! Hai să toastăm! Pentru Bette și noul ei iubit! — Păi, nu e tocmai... Pentru Bette! strigară toți În cor, ridicând paharele de vin și ciocnind. Penelope Își ridică paharul, dar privea fix În față. Cu toții sorbeau Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu totul nefondate. Din momentul În care a intrat pe ușa principală, și-a jucat rolul strălucit. S-a Învârtit Între toate grupurile adunate acolo, strângând mâini și dând din cap cu Înțelepciune printre corporatiști, comandând tot timpul băuturi pentru bancheri și doze mici de șampanie pentru manechine și bătându-se pe umăr cu celebritățile cu un șarm clintonian. S-a plimbat, a zâmbit și a conversat fără efort și am văzut cum atât bărbații, cât și femeile, se Îndrăgosteau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mea. Sunt doar surprinsă, atâta tot. Mi-am dat seama că, din păcate, nu-mi datora nici un fel de explicație. De la Sărut, nu-l văzusem decât seara, când ieșisem În oraș. Într-o seară era hărțuit de un grup de bancheri Îmbrăcați În kaki, nemulțumiți că erau neglijați la coadă. De-abia-mi aruncase o privire, zâmbise slab și ridicase cordonul, ca să trec. Hai s-o lăsăm baltă deocamdată, da? Am avut o zi groaznică, Încercând s-o aduc aici, spuse el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
știa care - compania de producție calculase greșit când făcuse comanda și tocmai rămăseserăm fără șampanie. —E imposibil. Știau câți oameni vor fi aici. Știau că principala cerere, În afară de tărie și bere, e pentru șampanie. Iepurașii beau șampanie. Fetele beau șampanie. Bancherii beau șampanie. Singura metodă de a convinge fetele să rămână undeva până târziu e să le dai șampanie. E doar doișpe treizeci. Ce-o să ne facem? Țipam pe deasupra melodiei moartea-decibelilor a lui Ashlee Simpson. —Știu, Bette, mă ocup de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pas evoluția. La Început nu existaseră multe informații: o biografie a bucătarului-șef și câteva detalii despre inaugurarea rapidă. Se pare că adorabilul local italienesc cu douăsprezece mese din Lower East Side era proiectul de suflet al unui fost important bancher care fusese luat În vizor de Eliot Spitzer și condamnat până la urmă la doi sau trei ani de Închisoare federală. Tipul a trebuit să-și lichideze bunurile ca să-și plătească amenda uriașă către SEC. Din moment ce localul fusese renovat și dotat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dragoste nenorocită, 48 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE deoarece maică-sa a furat câteva cămăși de-ale tatei și a fost zburată imediat. — Cine ți-a mai topit inima pe urmă? Rafinându-mă, m-am îndrăgostit lulea de băiatul bancherului, eu aveam nouă ani, el, consolarea mea, două zeci și doi. La patruzeci și cinci de ani de atunci, acest domn își aducea încă aminte de vizita lui, cu toată familia, la noi, într-o duminică. Eram la țară, unde
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
lăsat fundul roșu ca focul. Asta în fața celui care mă făcea să suspin! Vexată și umilită, am urcat în camera mea, am refuzat să mai vin la masă, rămânând acolo, sin gură, pentru tot restul zilei. — Cum a reacționat fiul bancherului? — Nu mai știu. Pe atunci vedeam iubirea ca pe un sentiment etern. Poți să-ți închipui că și acum, după atâta vreme, am aceleași reacții violente, cu bătăi de inimă, cu dureri de burtă și amețeală...? Dacă nu am aceste
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
neșlefuit pe care i l-a arătat un bijuter Rajput, cel care capta razele de lumină atât de grozav. Din rațiuni politice, a fost nevoie să se facă un împrumut secret, așa că nababul a apelat la cineva din afară, un bancher Hindu din casta Charan. Condițiile impuse de acesta i s-au părut destul de ușoare, rubinul a trecut prin mai multe mâini și, în cele din urmă, a fost fixat pe bijuteria pe care o poartă și acum actualul nabab pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
avea nouă ani. Bineînțeles, a fost o dragoste nenorocită, deoarece maică-sa a furat câteva cămăși de-ale tatei și a fost zburată imediat. — Cine ți-a mai topit inima pe urmă? Rafinându-mă, m-am îndrăgostit lulea de băiatul bancherului, eu aveam nouă ani, el, consolarea mea, două zeci și doi. La patruzeci și cinci de ani de atunci, acest domn își aducea încă aminte de vizita lui, cu toată familia, la noi, într-o duminică. Eram la țară, unde
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
lăsat fundul roșu ca focul. Asta în fața celui care mă făcea să suspin! Vexată și umilită, am urcat în camera mea, am refuzat să mai vin la masă, rămânând acolo, sin gură, pentru tot restul zilei. — Cum a reacționat fiul bancherului? — Nu mai știu. Pe atunci vedeam iubirea ca pe un sentiment etern. Poți să-ți închipui că și acum, după atâta vreme, am aceleași reacții violente, cu bătăi de inimă, cu dureri de burtă și amețeală...? Dacă nu am aceste
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
locului întâi. Oamenii au aclamat acțiunea, iar Su Shun a devenit un nume de marcă. Un alt lucru pe care l-a facut Su Shun i-a adus o onoare și mai mare. El i-a adus în fața justiției pe bancherii care produceau tael-i falși. Unul dintre falsificatorii cei mai importanți s-a întâmplat să fie cel mai bun prieten al său, Huang Shan-li. Huang îl salvase cândva pe Su Shun de la a fi omorât de un creditor necruțător, așa că toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
planul creației spectaculoase. Să examinăm, sau mai bine să citam un text la întîmplare: un funcționar are niște bilete cîști-gătoare, motiv pentru care își dă demisia. " După zece minute omul care a scuturat în fine jugul nesuferitei robii intră la bancherul unde au fost depuse biletele en gros. ― Mă rog, unde se-ncasează câștigurile de la loteriile care s-au tras alaltăieri? ― Fondul e depus la casa de depuneri, dar poate cineva să le-ncaseze și prin noi. Aveți vreun bilet cîștigător
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dar poate cineva să le-ncaseze și prin noi. Aveți vreun bilet cîștigător? ― Am... două câștigătoare, răspunse fără afectare d. Popescu, și arată de departe două bilete, ținîndu-le grațios între două degete. ― Sunt câștiguri mari? ― Măricele... Am amândouă câștigurile mari! Bancherul deschide niște ochi plini de admirație și zice, dând să ia biletele: ― Dați-mi voie, mă rog. Dar d. Lefter retrage încetinel mâna, dezdoiește biletele și întreabă: ― N-aveți listele oficiale? ― Ba da. Iată-le. ― Mă rog, zice d. Lefter
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ia biletele: ― Dați-mi voie, mă rog. Dar d. Lefter retrage încetinel mâna, dezdoiește biletele și întreabă: ― N-aveți listele oficiale? ― Ba da. Iată-le. ― Mă rog, zice d. Lefter cu vorba răspicată, avem o dată zero-șapte-zeci-și-șase-de-mii-trei-sute-opt-zeci-și-patru la Universitate-Constanța. ― Nu, răspunde bancherul! una-sută-și-nouă-mii-cinci-sute-două-zeci. ― Dă-mi voie, nu mă-ncurca: una-sută-și-nouă-mii-cinci-sute-două-zeci ― București-Astronomie. ― Ba pardon, zice bancherul. București-Astronomie zero-șapte-zeci-și-șase-de-mii-trei-sute-opt-zeci-și-patru. D. Lefter nu-și dă bine seama de ce, dar simte o sfârșeală și cade, alb ca porțelanul, pe un scaun lângă contor, întinzînd machinal mâna
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dezdoiește biletele și întreabă: ― N-aveți listele oficiale? ― Ba da. Iată-le. ― Mă rog, zice d. Lefter cu vorba răspicată, avem o dată zero-șapte-zeci-și-șase-de-mii-trei-sute-opt-zeci-și-patru la Universitate-Constanța. ― Nu, răspunde bancherul! una-sută-și-nouă-mii-cinci-sute-două-zeci. ― Dă-mi voie, nu mă-ncurca: una-sută-și-nouă-mii-cinci-sute-două-zeci ― București-Astronomie. ― Ba pardon, zice bancherul. București-Astronomie zero-șapte-zeci-și-șase-de-mii-trei-sute-opt-zeci-și-patru. D. Lefter nu-și dă bine seama de ce, dar simte o sfârșeală și cade, alb ca porțelanul, pe un scaun lângă contor, întinzînd machinal mâna cu biletele. Bancherul le ia; se uită bine la liste, la bilete, la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mi voie, nu mă-ncurca: una-sută-și-nouă-mii-cinci-sute-două-zeci ― București-Astronomie. ― Ba pardon, zice bancherul. București-Astronomie zero-șapte-zeci-și-șase-de-mii-trei-sute-opt-zeci-și-patru. D. Lefter nu-și dă bine seama de ce, dar simte o sfârșeală și cade, alb ca porțelanul, pe un scaun lângă contor, întinzînd machinal mâna cu biletele. Bancherul le ia; se uită bine la liste, la bilete, la posesorul lor, și, zâmbind și el fără afectare, zice d-lui Lefter, care asculta stupid: ― Uite ce e, stimabile: v-ați înșelat... și iaca de unde provine... Dumneata ai... Ciudat lucru
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de dormit, ca să apuc, din când în când, să mai trag câte-un pui de somn. Se știa că Phil procedase la fel, iar Graham petrecea la birou aproape tot atâtea nopți câte dormea și acasă. Indiferent ce zicea Randall, bancherii de investiții nu se comparau nici pe departe cu noi - decât poate la capitolul acelui zero în plus în coada salariilor lor. Patru cărți abia intrate, toate patru în același timp. Dumnezeule. Din experiențele trecute, știam că asta avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un top alb și e, ca Întotdeauna, perfect bronzată și aranjată. Teoretic, lucrează la o galerie de sculptură. Dar, practic, toată ziua are treabă să-și epileze, penseze sau maseze diverse părți ale corpului și e plecată la Întâlniri cu bancheri importanți, despre care știe exact cât câștigă, Înainte să accepte să se vadă cu ei. Mă Înțeleg bine cu Jemima. Mă rog, destul de bine. Singura mea problemă e că Începe orice frază cu „Dacă vrei să ai pe deget un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Vezi ? țipă Lissy. De-asta nu ți-am spus. Eram sigură c-o să râzi ! — Iartă-mă, zic. Lissy, pe cuvântul meu că nu de tine râd. Trag aer În piept adânc și-mi Încleștez buzele. Dar nu văd decât niște bancheri sobri În tutu-uri, ținându-și servietele lipite de piept, și dansând Lacul lebedelor. Un judecător se avântă grațios, și roba Îi flutură În urmă. — Nu e deloc amuzant, să știi ! spune Lissy. Nu suntem decât câțiva colegi de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mâinilor de femeie. Ea voia să SIMTĂ presiunea aplicată asupra pielii, presiunea aceea care-o descotorosea, prin masaj, de micile probleme ale vieții. Nimeni nu putea spune însă care erau micile probleme din viața Juliei. Fiind măritată cu James, un bancher putred de bogat, Julia nu-și strica programul zilnic cu acel detaliu jalnic pe care îl reprezenta munca. De orice fel ar fi fost ea. Moto-ul de viață al Juliei era: „Vreau totul și vreau să-mi fie adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
susțină cluburile de fotbal reunite în fiecare sâmbătă în beneficiul celor proveniți din medii defavorizate. Ca o maestră în arta construirii relațiilor, Julia a aflat în mai puțin de un minut că bărbatul trecuse de treizeci de ani, că era bancher și că-l chema James Frankland. Și doamna Frankland n-a vrut să te însoțească azi? a întrebat ea. Știa că nu era abordarea cea mai subtilă, dar asta era versiunea inventată de Julia pentru „întâlniri la repezeală“. — Nu. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
atât de sănătos, hambarele sale nu știu ce Înseamnă gărgărița, nici un fel de carne nu putrezește acolo”. E adevărat că orașul este situat la o altitudine de o mie cinci sute de metri. Dar Isfahanul găzduiește și șaizeci de caravanseraiuri, două sute de bancheri și zarafi, nesfârșite bazare acoperite. Atelierele sale țes mătasea și bumbacul. Covoarele, țesăturile, lacătele sale sunt vândute În ținuturile cele mai Îndepărtate. Trandafirii săi Înfloresc În mii de soiuri. Bogăția sa este proverbială. Acest oraș, cel mai populat din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un scris migălos, pe care Îl consultă ostentativ, Înainte de a afirma: — Suma pe care vistieria a vărsat-o acum zece zile a fost depusă În Întregime În contul personal al ministrului, n-a fost cheltuit nici un tuman, am aici numele bancherului și cifrele. Emirul Suprem se ridică, un uriaș gras, arzând de mânie; Își puse palma deschisă pe piept și-și plimbă privirea furioasă peste colegi: — Mi se pune cumva onoarea În discuție? Cum nimeni nu-l liniștea În această privință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nimeni nu-l liniștea În această privință, adăugă: — Jur că, dacă o asemenea sumă se află Într-adevăr În contul meu, sunt ultimul care s-o știu. Cum În jurul lui se zăreau câteva mutre neîncrezătoare, se hotărî să fie chemat bancherul, iar Shuster le ceru membrilor Cabinetului să rămână pe loc. De Îndată ce se aduse la cunoștință faptul că omul venise, ministrul de Război se repezi În Întâmpinarea lui. După un schimb de șușoteli, Emirul Suprem se Întoarse către colegii săi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]