2,062 matches
-
hoteluri ale așezării. la o aruncătură de băț de noi, câțiva adolescenți cu părul roșu, albastru și verde fumau în stradă ascultând muzică hip-hop fără să ne bage în seamă. Ne-am descărcat bagajele în holul Hotelului Cooperativei Nunavik, o baracă albă, diferită de celelalte doar prin dimensiuni. Aici ne așteptau nici mai mult, nici mai puțin decât primarul orașului, un fel de japonez mic și bondoc cu ochișori înguști și surâzători, care ne invită la primărie, unde ne pregătise o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mod de viață care nu mai era de mult al lor, doar pentru niște bani. Cumva asta îmi trezea vechea rană a copilăriei. Când eram copil, Janet mă lua în vacanțe la el la combinat și îmi petreceam ziua în baraca lui de pe șantier. Acolo se găseau de toate, ca într-o casă miniaturală, și apă, și haine, și mâncare, ba chiar și un reșou și un pat mic și-mi plăcea la nebunie să stau acolo și să desenez cât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pierdusem paradisul copilăriei la țară la o vârstă atât de fragedă, în schimbul copilăriei într-un oraș muncitoresc, printre dărâmăturile caselor vechi și schelele construcțiilor muncitorești ale epocii de aur profilate pe cer ! Era de fapt ceva foarte familiar în aceste barăci construite de guvernul canadian pentru inuiți : drama dezrădăcinării, care vorbește aceeași limbă peste tot - confuzie, tristețe și disperare mocnită. Nu bănuisem nici o clipă atunci când văzusem pozele lui manu de la Serbările Zăpezii că o să mă reîntâlnesc aici cu vechile răni ale
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Acasă la voi! Dar ce să facem acolo? Nu știm. Asta e treaba voastră. Dar, acolo, nu avem de treabă. Căutați-vă pe altundeva. Pe unde? Prin lumea largă! Luați-vă tot ce aveți, și, la drum! Nu avem decât barăci și autoturisme de ultim răcnet, din mărci cărora li s-a dus vestea prin lume; autoturisme din astea, și calculatoare, la fel de performante. Ustensile moderne. Luațivă ustensilele moderne, și, valea! Dar barăcile? Astea le dărâmăm noi. Nu vă doară capul de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
tot ce aveți, și, la drum! Nu avem decât barăci și autoturisme de ultim răcnet, din mărci cărora li s-a dus vestea prin lume; autoturisme din astea, și calculatoare, la fel de performante. Ustensile moderne. Luațivă ustensilele moderne, și, valea! Dar barăcile? Astea le dărâmăm noi. Nu vă doară capul de ele. Nu capul, inima, ne doare. Ei, aș! N-au avut Încotro, buhușanii, s-au năpustit asupra mai marelui lor, ca unică ființă În stare să-i scoată la vreun liman
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
tatăl fiului tău. Pe cine altcineva poți conta? Iubita ta mamă, și soacră mie, vinde tot ce are în casă, vrea să petreacă și să nu mai rămână și altuia un capăt de ață. Socru-meu abia ți-a dat baraca asta, ca să ne asigurăm un adăpost, sub demnitatea ta. Dar n-avea grijă, nu cer decât un pic de iubire, și las' că-ți realizez eu toate dorințele tale. Rudele? Îți dau voie să le disprețuiești, să rupi definitiv cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de palate. 84 DANIEL BĂNULESCU - Atunci e corect. Atunci nu mai ai cum s-o driblezi! Federația a omologat! Trebuie ca s-o găsești... - În seara aceea mi-am părăsit separeul într-atît de tulburat... - Nu mă opări! - ...Încât, pîn' la baraca dispeceratului de șantier mai mult am planat... Devenisem căpiat să mă întorc în țară. Să văd, devin aici, sau nu, stăpânul lumii? Sau dacă nu pe de-a întregul, măcar al apartamentului, din care, cu atâta ușurință mă lăsasem alungat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lovituri înfundate, cu hoiturile lor micuțe, în zidurile spătarului Mimăcaru și în cele ale fonfăitului paharnic Nicolache... Era de mirare cum nici un tablagiu, securist sau vreun băgător de seamă, căftăniți supraveghetori peste hoardele de șantieriști mobilizați, nu se desfăcuseră de lângă barăcile vreunui punct de lucru să-și descarce înjurăturile asupra lor, ce caută cu un taxi atât de neautorizat pe un șantier atât de neasemuit cum părea acesta. Neasemuit părea, dar nici nu păreau gata s-o întindă din incinta bombardată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
domeniul performanțelor și expedientelor amoroase, Ulpiu Galopenția pare condamnat să rămână toată viața un biet Viorel, în celălalt domeniu, pur arheologic, formidabila sa dotare naturală, tenacitatea, intuiția artistică, înclinarea către răbdare, precum și frica de-a mai dormi noaptea, singur, în baracă, într-un loc reperabil adică, îl conduc spre minuni realizate în lucrul său. Din depozitul de sfărâmături împrăștiate și lepădate parcă în dușmănie pe câmp, Ulpiu reconstituie, lucrând noapte de noapte, o colecție nemaiîntîlnită de 29 de vase de cult
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să trăiești? - Da, doamnă... Nu, doamnă. - Perfect. Lamentabil adică... Romanele franțuzite... Trebuie ca tot iubițica să aibă grijă de iubițel. Întreaga vară și toamnă a blestematului an 1932, în condiții ce amintesc de incomoditățile muncii în mină, Ulpiu trudește în barăcile și pe schelele inverse, de jos în mai jos, ale unui șantier de arheologie. În ziua în care se transferă în tabără (fiind angajat aici la insistențele Olimpiei Frofrony pe lângă verișoara sa, Cosiția), întîlnește aruncate și i se descarcă în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sau căinîndu-i: - Ori nu v-am implorat eu, purcelușilor... Nu v-am zis eu cu frumosul?!... Să nu ridicați armamentul la Președintele Țării. Că de aia e dânsul Președintele Țării! Bă, cea mai înaltă demnitate a Țării!!... Și nu e baraca voastră de tir?!... Le mai dădea cu lingurița ciorbă de pătlăgele roșii, să-i mai întremeze, să nu-i crape la anchetă. Îi ștergea cu șervetul la guriță, îi mai dojenea. - Ori nu vă transmiteam eu, măgărușilor, pe toate canalele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
năzărea - că el zboară. Era cum nu se poate mai evident. 392 DANIEL BĂNULESCU Doru Sinistratul tocmai nu zbura pe deasupra cimitirului Belu. Și tocmai nu observa că, din înălțimi, la fix, precum în poemele lui Cristi Popescu, cu dantelăriile și barăcile lui circulare, cimitirul semăna mult mai mult a nisipar, loc de joacă ori parc de distracții, decât oricare dintre searbădele grădini ce izbutea să le întrezărească jur-împrejur. De unde intuise șmecheria băiatul ăsta? Era o erezie. De jos, n-ai fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în București este singura de această specialitate din țară. - Nu se poate! Pe asta am făcut-o și eu! Directorul Pușcașu tot pe asta a terminat-o, vine mai târziu și el aici la ciorbă extraordinar ce întâmplare! Tot la ,,barăci,, lângă Drept? Nu v-au mutat? - Nu tot acolo avem facultatea! Sunt și căminele de fete ale Universității lângă Operă! Tânărul începe să se dezmorțească simțindu-i căldura din glas: - Pe astea nu le-am apucat, Doamne ce viață am
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
înăbușea; s-a așezat la umbră, scaunele din partea pe care bătea soarele rămăseseră neocupate. Merge fix două stații și se miră că mașina aceea hodorogită se putea deplasa cu viteză atât de mare. Zărește peisajul bine cunoscut al șantierelor cu barăci și traversează repede când prinde un moment mai liber pe bulevard. Totul se petrecea în viteză, era aglomerație, claxoanele scoteau zgomote stridente care atenționau distrații pietoni, o atmosferă încărcată până la refuz cu particule de praf, fum și căldură sufocantă se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
că le crescuse părul ca la urși. -Lau sfătuit, i-au dat unul o șipcă, altul o ulucă, zece cuie, o tablă, și de milă, de silă, negustorul a pus restul cu dobândă. -Lau făcut om. Tilică a ridicat o baracă cu geamuri, legată în trei șindrile, și s-a apucat de treabă. Singur și ăsta. Avea de lucru. Tundea lucrătorii, zidarii și ceferiștii. Știa să dea cu gura, să le spună cîte-n lună și-n stele, le rădea obrajii aspri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dar și de fonduri puse la dispoziție de o serie de evrei din România, printre careindustriașul Max xe "Auschnit"Auschnit. Comisia a Încercat, În condițiile grele generale ale perioadei, să rezolve situația deportaților. Astfel, a Înființat, Într-un grup de barăci, În xe "București"București, pe strada Doinei 19, un cămin În care au putut fi cazate 250 de persoane strămutate. Comisia a organizat cinci cantine, În care luau masa În jur de 1.500 de repatriați 3. Comisia a reușit
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
coadă și de noile strategii de supraviețuire prin diminuarea drastică a rației de gaze, electricitate, benzină. Termenul „viață privată” își pierde practic referențialitatea. Oamenii trăiau în timpul stalinismxe "„stalinism"ului în camere din apartamente comune cu mai multe familii sau în barăci, împărțind băile și bucătăriile. Sensurile intimității erau iremediabil pierdute. Vecinătatea ajunsese la cotexe "„cote" înalte de ostilitate, și fiecare metru pătrat în plus putea să fie subiect de denunț pe diferite motive. Nu era nevoie de „inspectori” în dormitoarele oamenilor
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
clopotarul, care acum auzea din prima. — Vreau să mă spovedesc... — Ai nimerit bine, spuse omul, trăgându-și palma înapoi. Dimineața e nemilos, te pune la canoane de nu te vezi... Spre amiază e mai iertător. Îi arătă în fundul curții o baracă, un fel de loc de prăznuire. — Să mă chemi ! strigă omul după el. Să bat clopotul ăl’ mare când simți că ăștia pun laba pe tine și nu mai ai scăpare. Așa o să fac, încuviință Maca, dar palma de ascultat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Să mă chemi ! strigă omul după el. Să bat clopotul ăl’ mare când simți că ăștia pun laba pe tine și nu mai ai scăpare. Așa o să fac, încuviință Maca, dar palma de ascultat era departe. O potecă ducea spre baracă. Acolo unde pașii nu bătătoriseră pământul, creșteau portolaci, petunii și reginanopții. Peste tot era liniște, ceasul clopotarului mergea, firește, fără să ticăie, iar popa, cu potcapul pe ceafă, se îmbăta pe tăcute. Altminteri, era trist, clătina din cap și ofta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de teatru. Ioanide nu voia să construiască în stil gotic, stil romanic etc., ci în stilul său, și după ce obținea G. Călinescu toate dezideratele de ordin practic își rezerva să inventeze singur complexul arhitectonic, refuzîndu-se în special hibridului. "Nu fac barăci, domnule! declara el, făcând aluzie la prăvăliile și la expozițiile în paiantă foarte frecvente în acești ani. O casă cu pretenții de palat, care se scutură când dau cu pumnul în ea, mă întristează, mai adăugă el, risipesc forțele în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
miră Pomponescu, neobișnuit cu astfelde locuințe. - Un cottage de lemn, foarte frumos, zise Hagienuș. L-am văzut eu, e mai luxos decât o casă de zid. Într-adevăr, Hagienuș nu putuse răbda și, curios, mersese să vadă, deocamdată de peste gard, baraca lui Ioanide. Pomponescu fu cam dezamăgit de asemenea întorsătură. . - Domnule, zise Gaittany telefonic lui Ioanide, am auzitcă ai construit o cabană de lemn. Vreau s-o văd. Am să viu la dumneata. Și într-adevăr, mașina lui Gaittany se opri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în mașină, zise, nu fără o săgeată în direcția ministrului: . - Asta e pagoda lui Ioanide! . - Da? se prefăcu surprins de accident Pomponescu. Profesorul de beton armat își dădu imediat seama că Ioanide nu făcuse nimic bizar. În loc de a ridica o baracă provizorie, cu aproximativ aceeași cheltuială de muncă, înjghebase o casă de lemn în felul cum se construiau în Elveția sau în ranch-urile din California. Existau arhitecți specializați în această ramură, opere de renume. Pomponescu știa de un Carl Gromme
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Catedrala din Colonia, aș fi dormit pe jos, înăuntrul ei, un timp. Pe urmă mă blazez, opera mi se pare meschină și mă mut. Ce folos aș trage de mi-aș face o locuință? Ar trebui s-o vând mereu. Baraca e altceva, e un cort de meșter. . - Totul e interesant ca paradox în conversație, practic nu ne convingi, zicea Sultana, și vom decide fără avizul dumitale. . - Asta-mi place! Nu cumva mă somați să-mi ridic o casă? . - Ba chiar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să ai la dispoziție totmaterialul de care ai nevoie. Dumneata, care ridici catedrale și campanile comunale, vei ști să-ți înjghebi un apartament. Planul Sultanei era de a încredința lui Ioanide construcția imobilelor din terenul parcelat pe care se afla baraca însăși a arhitectului. Un grup de oameni bogați, spre a-și investi banii în ceva, cumpăraseră aceste parcele spațioase și plănuiau să-și facă un mic cartier luxos, înainte de a se întîmpla vreun alt eveniment supărător. Imobilele ar fi fost
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rând șocați de luxul arhitectului. . - Unde te duci, domnule, așa îmbrăcat din ac? E vreunbal undeva? Întreba unul. - Nu, domnule, nu știi? Azi e reuniune la "bietul Ioanide". Pomponescu nu mai puțin îl vedea pe "bietul Ioanide" alungat și din baraca lui într-o magherniță, cîștigîndu-și existența cu penibile mici reparații. Un alt simptom al alterării caracterului și sănătății morale fu modificarea pentru un timp a instinctului de grijă corpo G. Călinescu rală. Pomponescu, care nu ieșea niciodată din dormitorul lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]