2,181 matches
-
îi susținu privirea: S-ar putea să am, într-o bună zi. Spre surprinderea lui Karin, se grăbi să spună: — Cine știe când vom avea nevoie să aibă cineva grijă de noi? Nici măcar Muskrateerii n-o scoteau din sărite pe Barbara. Când vizitele lor se suprapuneau, Rupp și Cain o recrutau pe Barbara pentru partidele de pocher cu cinci cărți sau fotbal american. Cât timp ea era prin preajmă, Mark ieșea din buimăceala lui obișnuită. Cain nu se putea abține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Spre surprinderea lui Karin, se grăbi să spună: — Cine știe când vom avea nevoie să aibă cineva grijă de noi? Nici măcar Muskrateerii n-o scoteau din sărite pe Barbara. Când vizitele lor se suprapuneau, Rupp și Cain o recrutau pe Barbara pentru partidele de pocher cu cinci cărți sau fotbal american. Cât timp ea era prin preajmă, Mark ieșea din buimăceala lui obișnuită. Cain nu se putea abține să n-o atragă în polemici nesfârșite - războiul împotriva terorismului, reducerea necesară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
polemici nesfârșite - războiul împotriva terorismului, reducerea necesară a libertăților cetățenești, modul de viață american invulnerabil, și totuși amenințat la infinit. Era unul dintre acei polemiști iritabili, furibunzi, care scoteau tot timpul la bătaie statistici bogate în detalii și mereu altele. Barbara îl făcea praf. Într-un mod deloc sportiv, lăsându-l chiar pe Duane să lupte în același ring. Odată, el se apucase să citeze un articol proaspăt cosmetizat din Legea drepturilor cetățenești, iar ea contracară cu documentul întreg, memorat. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ai remarcat vreun... hai să-i zicem tipar ciudat? Ea clatină din căpșorul ei frumos. Vrea să aibă încredere în ea. E puțin prea apropiată de Pseudosoră-sa pentru liniștea lui, dar femeia aia a păcălit pe toată lumea, chiar și pe Barbara. Vrei să spui că nici unul dintre cei cu care am vorbit... nu ți s-a părut ciudat deloc? Râsul ăla scurt, ca o cutiuță muzicală. În ce fel ciudat? Trebuie să i-o spună în așa fel încât să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
până la urmă, clătină din cap. Asta se cheamă sănătate mentală? Ce urmărim noi aici? Nu-i de mine, frățioare. Nu-mi doresc câtuși de puțin să fiu sănătos așa. Se duse cu mașina la Dedham Glen, să-i ceară părerea Barbarei. Trecuseră mai multe luni de când Mark fusese internat aici și totuși Karin se aștepta oarecum să-l vadă târșâindu-se pe hol și răstindu-se la ea. Se așeză pe canapeaua plastifiată din fața celei de la recepție și începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark fusese internat aici și totuși Karin se aștepta oarecum să-l vadă târșâindu-se pe hol și răstindu-se la ea. Se așeză pe canapeaua plastifiată din fața celei de la recepție și începu să se aranjeze neliniștită, așteptând-o pe Barbara. Când Barbara trecu, în sfârșit, pe acolo, fața ei se crispă de surpriză. Îi spusese mereu lui Karin să vină la ea în orice situație. Poate că mințise. Dar se adună repede și reuși să zâmbească amabil. — Hei, drăguțo! Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
internat aici și totuși Karin se aștepta oarecum să-l vadă târșâindu-se pe hol și răstindu-se la ea. Se așeză pe canapeaua plastifiată din fața celei de la recepție și începu să se aranjeze neliniștită, așteptând-o pe Barbara. Când Barbara trecu, în sfârșit, pe acolo, fața ei se crispă de surpriză. Îi spusese mereu lui Karin să vină la ea în orice situație. Poate că mințise. Dar se adună repede și reuși să zâmbească amabil. — Hei, drăguțo! Toate bune? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
situație. Poate că mințise. Dar se adună repede și reuși să zâmbească amabil. — Hei, drăguțo! Toate bune? Se așezară și stătură de vorbă în camera comună, cu televizorul, înconjurate de cei rătăciți și incontinenți. Eu nu-s avocat, îi spuse Barbara. Ar fi o nebunie până și să-mi pun problema să-ți dau eu ție sfaturi. Presupun că ai putea forța lucrurile, dacă vrei. Ești tutorele lui legal, nu-i așa? Dar la ce ți-ar folosi chestia asta? Terapia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu prea are șanse să ajute. N-ar face decât să-l convingă pe Mark că-l persecuți. Poate chiar îl persecut. Prin simplul fapt că nu sunt cine crede el. Tot ce fac îi agravează pur și simplu starea. Barbara luă mâna lui Karin în căușul mâinii ei. Atingerea ei îi făcea mai bine decât atingerea lui Daniel. Și totuși, până și atingerea Barbarei avea propriile secrete. — Probabil că uneori așa pare. Pare așa tot timpul. Cum pot să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fapt că nu sunt cine crede el. Tot ce fac îi agravează pur și simplu starea. Barbara luă mâna lui Karin în căușul mâinii ei. Atingerea ei îi făcea mai bine decât atingerea lui Daniel. Și totuși, până și atingerea Barbarei avea propriile secrete. — Probabil că uneori așa pare. Pare așa tot timpul. Cum pot să știu dacă fac bine sau nu, dacă nu pot avea încredere în cum par lucrurile? —I-ai scris lui Gerald Weber? Asta înseamnă că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să știu dacă fac bine sau nu, dacă nu pot avea încredere în cum par lucrurile? —I-ai scris lui Gerald Weber? Asta înseamnă că ai făcut bine. Karin simți nevoia să-și deschidă sufletul în fața ei, să-i spună Barbarei adevărul simplu și demonstrabil că niciodată în viață nu se mai simțise atât de neajutorată. Dar știa deja destule despre creierul uman, bolnav sau nu, ca să nu îndrăznească să meargă până acolo. Avea nevoie de o femeie, de cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-i aducă aminte de importanța căldurii simple, s-o salveze de interminabilele respingeri masculine. O pasiune de fetiță. Ba nu, mai mult: o iubea pe femeia asta, pentru tot ceea ce făcuse pentru ei. Dar ar fi alungat-o pe Barbara de la prima vorbă. Se auzi cum alunecă într-un ton de invitație pură: —Ai copii, Barbara? pregătită ca la primul reproș să nege orice încercare de apropiere. „Nu“-ul Barbarei nu divulga nimic. —Dar ești măritată? De data asta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pasiune de fetiță. Ba nu, mai mult: o iubea pe femeia asta, pentru tot ceea ce făcuse pentru ei. Dar ar fi alungat-o pe Barbara de la prima vorbă. Se auzi cum alunecă într-un ton de invitație pură: —Ai copii, Barbara? pregătită ca la primul reproș să nege orice încercare de apropiere. „Nu“-ul Barbarei nu divulga nimic. —Dar ești măritată? De data asta, nu însemna nu mai sunt. Ceva din Karin tresări în fața acestei mărturisiri, de parcă ar fi înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceea ce făcuse pentru ei. Dar ar fi alungat-o pe Barbara de la prima vorbă. Se auzi cum alunecă într-un ton de invitație pură: —Ai copii, Barbara? pregătită ca la primul reproș să nege orice încercare de apropiere. „Nu“-ul Barbarei nu divulga nimic. —Dar ești măritată? De data asta, nu însemna nu mai sunt. Ceva din Karin tresări în fața acestei mărturisiri, de parcă ar fi înțeles că s-ar putea totuși revanșa față de femeia asta. Dar nu știa sigur ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din umeri, făcând un semn cuprinzător cu palmele îndreptate în sus spre camera cu televizorul. Am munca mea. Karin pufni, înainte să se poată controla. Simți adevărata întrebare, care se cerea pusă de mult. —Ce-ți dă ție locul ăsta? Barbara zâmbi. Pe lângă ea, Mona Lisa ar fi părut o concurentă care se umflă în pene la o emisiune TV de scandal. —Legături. Soliditate. Am... prieteni. Tot timpul alții. Ochii ei spuneau Mark. Karin se gândi imediat la ceva ilicit, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
părut o concurentă care se umflă în pene la o emisiune TV de scandal. —Legături. Soliditate. Am... prieteni. Tot timpul alții. Ochii ei spuneau Mark. Karin se gândi imediat la ceva ilicit, gata să suspecteze până și mila creștină. Dacă Barbara ar fi fost bărbat, poliția ar fi luat imediat situația la puricat. Mark, prieten cu ea? Legături cu pacienții ăștia, captivi în propriile trupuri terminate, oameni care nu puteau ține lingura sau n-o puteau ridica de jos când le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Un gând aspru lăsă locul altuia, iar ea alunecă în resentiment. Resentiment pentru că femeia asta nu voia să-i ofere nici o zecime din ceea ce oferea bucuroasă unui bărbat cu creierul bolnav, cu cincisprezece ani mai tânăr decât ea. Resentiment pentru că Barbara îl avea pe Mark și ea nu. Gândul îi închise strâns ochii și-i strâmbă fața. Resentiment - numele pe care familia ei îl dădea nevoii. Oare femeia asta nu vedea cât de apropiate erau ele două? —Barbara... Cum de reușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea. Resentiment pentru că Barbara îl avea pe Mark și ea nu. Gândul îi închise strâns ochii și-i strâmbă fața. Resentiment - numele pe care familia ei îl dădea nevoii. Oare femeia asta nu vedea cât de apropiate erau ele două? —Barbara... Cum de reușești? Cum de rămâi așa loială când toată lumea e așa...? Avea să-și piardă controlul, s-o scârbească pe femeia asta. Se uită la infirmieră, încercând să nu se milogească. Dar fața Barbarei nu trăda decât surpriză. Gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de apropiate erau ele două? —Barbara... Cum de reușești? Cum de rămâi așa loială când toată lumea e așa...? Avea să-și piardă controlul, s-o scârbească pe femeia asta. Se uită la infirmieră, încercând să nu se milogească. Dar fața Barbarei nu trăda decât surpriză. Gura ei se deschise într-o negare. — Nu eu sunt cea care... Nu era zdrobită, nici lovită, n-avea nici o leziune. Nu eu... Oare mai era cineva în stare să se stăpânească atât de bine? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lovită, n-avea nici o leziune. Nu eu... Oare mai era cineva în stare să se stăpânească atât de bine? Cum de ajunsese la maturitatea asta? Cum o fi fost la vârsta lui Karin? Întrebările se îngrămădeau, toate interzise. Conversația lâncezea. Barbara devenise agitată și trebuia să se întoarcă la treabă. Karin simțea că s-ar putea să fie ultima oară când puteau să stea de vorbă astfel. O prinse și o îmbrățișă pe Barbara înainte să plece. Dar orice ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Întrebările se îngrămădeau, toate interzise. Conversația lâncezea. Barbara devenise agitată și trebuia să se întoarcă la treabă. Karin simțea că s-ar putea să fie ultima oară când puteau să stea de vorbă astfel. O prinse și o îmbrățișă pe Barbara înainte să plece. Dar orice ar fi însemnat legătura aia, în îmbrățișarea asta nu era nici urmă de ea. În seara aceea, când Daniel veni acasă, ea stătea călare pe trei valize pregătite, la câțiva pași de ușa lui de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acum, spuse ea. Robert readuse discuția la Mark. Simptomele îl fascinară, pronosticul îl deprimă, iar reacția medicală îl indignă. Să mă anunți când se întoarce Doctorul Scriitor. Aș vrea să fac niște teste pe el. Nu i-o descrise pe Barbara lui Karsh. Nu voia ca ei doi să se întâlnească, nici măcar în închipuire. —Povestește-mi despre tine, îi ceru ea. Ce-ai mai făcut? El gesticulă spre clădirile din jur. Toate astea! Când ai trecut ultima oară pe aici? Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să te trăsnească oriunde ai fi. Cercetă orizontul în căutarea unui indiciu care trebuia să se ivească acolo, în cele din urmă. Dar îți rămân dator pentru ofertă, sincer. Până acum poate că eram mort fără tine, doctorașule. Tu și Barbara sunteți singurii cărora chiar le-a păsat ce se întâmplă cu mine. Weber tresări la auzul acestor cuvinte, cele mai delirante pe care le rostise Mark în după-amiaza aceea. Brațele lui Mark începură să tremure, de parcă trupului său i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu vi se pare interesant? Singurii care mai sunt de partea mea sunt cei pe care i-am cunoscut după accident. Intră. Stai jos. Tocmai treceam în revistă planurile posibile. Metodele de a-i scoate pe vinovați afară din bârlog. Barbara își supse obrajii și își înălță sprâncenele. — Nu discutam chiar despre asta, Mark. Weber îi admiră detașarea. Părea imposibil să nu fi avut vreodată copii. Pe-acolo, spuse Mark. Nu mă lua cu hachițe tehnice. Deci despre ce vorbeați? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și își înălță sprâncenele. — Nu discutam chiar despre asta, Mark. Weber îi admiră detașarea. Părea imposibil să nu fi avut vreodată copii. Pe-acolo, spuse Mark. Nu mă lua cu hachițe tehnice. Deci despre ce vorbeați? o întrebă Weber pe Barbara. Vulnerabil, descumpănit, înecându-se la mal. Zâmbetul ei era o aluzie la discuții particulare. Îi sugeram doar tânărului Mark, aici prezent... —Alias eu... —... că e momentul pentru o nouă abordare. Dacă ține să știe ce vrea Karin... —Vrea să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]