2,211 matches
-
adoptată de noul împărat, Justinian (527-565), care considera drept obiectiv prioritar readucerea păcii și a unității religioase în imperiu și a desfășurat în acest sens o intensă activitate teologică (aici, pp. ???-???). Proiectul său de recucerire a Occidentului, căzut în mâinile barbarilor, concretizat în lungi și sângeroase războaie pentru recuperarea Italiei și a Africii, presupunea respectarea hotărârilor de la Calcedon pentru a nu-l supăra pe papă; în același timp, energica sa soție Teodora (care i-a salvat domnia când a izbucnit la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de prezența lui Ioan Cassian care afirmă în mod explicit că Sceti era considerată localitatea cea mai vestită pentru perfecțiunea vieții monastice (cf. mai ales Conferințe X, 2, 3). Sceti a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora; o a doua invazie a avut loc în 434. Politica brutală a patriarhului Teofil de Alexandria - care, începând cu Epistola sărbătorească din 399 a inițiat o campanie de persecutare a călugărilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ultimul ne interesează aici pentru că a avut și o activitate literară. Născut într-o familie de senatori romani, preceptor, potrivit tradiției, al fiilor lui Teodosius, Arcadius și Honorius, s-a retras în deșertul Sceti prin 394; a plecat după invazia barbarilor din 407 și cucerirea Romei de către Alaric (a lui este celebra apoftegmă „Lumea a pierdut Roma și călugării au pierdut Sceti”) și s-a stabilit apoi la Canopus lângă Alexandria și după aceea la Troe (azi Tura) lângă Cairo; a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
într-o familie de nobili din Roma. Contra voinței sale, se căsătorise la îndemnul părinților cu Pinianus și hotărâse ulterior, împreună cu acesta, să ducă o viață castă. Au început apoi să renunțe la proprietățile lor și, ca să fugă din calea barbarilor, s-au mutat întâi în Sicilia la Rufin din Aquileia, cândva prieten bun cu bunica ei, Melania cea Bătrână; după cucerirea Romei de către Alaric în 410 și moartea lui Rufin în 411, au plecat în Africa și apoi în Palestina
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Orientului. Occidentul are o pondere secundară în aceste „Istorii” și apare întotdeauna dacă are un raport cu împăratul din Bizanț și cu creștinismul (dacă nu cu Biserica - sau bisericile) oriental. Lumea bizantină, solidă încă și doar relativ zguduită de invaziile barbarilor, spre deosebire de cea occidentală, ține să propună o istoriografie triumfală, care să înregistreze evenimentele din Orientul prosper și, ca atare, în mod voit închide ochii în fața nenorocirilor care se abat asupra Occidentului: istoricii greci spun doar puține lucruri, atunci când nu tac
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolul al patrulea; ori, un lucru extrem de interesant pe care l-am amintit deja, e interesat de răspândirea creștinismului în lumea barbară și persană. Ca atare, examinează împrejurările de ordin politic și economic care au facilitat contactele dintre creștini și barbari și mai ales convertirea acestora la dreapta credință. Bibliografie. Ediții: GCS 50, 1960 (J. Bidez - G.Chr. Hansen); SChr 306, 1983 (Introduction par B. Grillet et G. Sabbah, traduction par A.-J. Festugičre: livres I-II). Studii: Eltester; Chesnut; Downey
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
2000, Cuvânt la puterea a patra, Pro Domo, București Bandow, Doug, Vasquez Ian, 1994, Perpatuating Poverty. The World Bank, the IMF and the Developing World, Cato Institute, Washington Barbu, Daniel, 1999, Republica absentă, Nemira București Barbu, Daniel, 2005, Politica pentru barbari, Nemira, București Bădescu, Ilie, 2004, Idei politice românești. Doctrine și teorii. Editura Mica Valahie, București Bălcescu, Nicolae, 1960, „Reforma socială la români”, în Opere Alese, vol.1, ESPLA, București Beaud, Michel, Gilles, Dostaler, 2000, Gândirea economică de după Keynes, Eurosong & Book
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
14. Cuțitul, care pentru mult timp a fost singura ustensilă folosită de meseni, era un memento al vânătorii și uciderii prăzii. Când chinezii i-au văzut pentru prima oară pe europeni mâncând cu cuțitul, au fost oripilați. „Europenii sunt niște barbari”, spuneau ei, „mănâncă cu săbiile lor”15. Furculița a fost introdusă În Evul Mediu târziu, Întâi În Veneția, iar apoi În Germania, Anglia și În alte părți 16. Furculița le permitea oamenilor, Într-un mod subtil, să se distanțeze de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de acat, postfața trad., Nădlac, 2000; Pavel Vilikovský, Calul la etaj, orbul în Vráble, Nădlac, 2000 (în colaborare cu Florin Bănescu); Ivan Strpka, Rovinsko, sud-vestul. Moartea mamei, Nădlac, 2000; Bohumil Hrabal, Ore de dans pentru vârstnici și avansați, Nădlac, 2000, Barbarul tandru, Nădlac, 2000 (în colaborare cu Florin Bănescu), Prea zgomotoasa singurătate, Nădlac, 2000 (în colaborare cu Florin Bănescu), Acest oraș este în grija comună a locuitorilor săi, Nădlac, 2001 (în colaborare cu Florin Bănescu), Mașinuța, Nădlac, 2002 (în colaborare cu
STEAUA NOASTRA – OUR STAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]
-
pp. 223-244; „L’atteggiamento din sant’Agostino verso la coercizione religiosa”, ibidem, pp. 245-263. 11. Orașul pămîntesc și Ierusalimul ceresc între timp, alte probleme se iveau, pentru că situația socială, economică și politică se agrava de la o zi la alta. Invaziile barbarilor în Imperiul Roman erau continue, și ultima, cea din 410, fusese cea mai înspăimîntătoare, chiar dacă, pe plan politic, cea precedentă, din 408, nu fusese mai puțin gravă, fiindcă desprinsese din imperiu Spania, Gallia și Britannia. în 410, goții lui Alaric
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
chiar dacă, pe plan politic, cea precedentă, din 408, nu fusese mai puțin gravă, fiindcă desprinsese din imperiu Spania, Gallia și Britannia. în 410, goții lui Alaric jefuiseră Roma, devastaseră Italia pînă la strîmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrînsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele la care asistaseră. Reacția păgînilor, atenuată de multă vreme, dar încă vie, mai ales în cercurile intelectuale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acuzații erau lansate de păgîni, e posibil ca ele să fi făcut să se nască îndoieli și printre creștini, obișnuiți cu ideea opusă, de origine constantiniană și răspîndită de Lactanțiu, conform căreia instaurarea creștinismului ar fi garantat Romei protecția în fața barbarilor. Știrea distrugerii Romei, care în scrierile din epoca imperială era considerată un oraș etern, convingîndu-i, într-o oarecare măsură, și pe unii intelectuali creștini, ca Ieronim, tulburase sufletele tuturor: și Augustin, în epistolele din acei ani, îndeamnă la întoarcerea privirii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
era considerată un oraș etern, convingîndu-i, într-o oarecare măsură, și pe unii intelectuali creștini, ca Ieronim, tulburase sufletele tuturor: și Augustin, în epistolele din acei ani, îndeamnă la întoarcerea privirii către patria cerească, și nu către cea pămîntească; violențelor barbarilor, care tulburau sufletele, el le contrapunea violențele donatiștilor; jefuirea Romei demonstra efemeritatea bunurilor din această lume: sînt motivele prezente în omilia Despre distrugerea Romei (De excidio urbis Romae). Mai puțin înflăcărate și mai științifice sînt discuțiile purtate de Augustin în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de mai mare actualitate, cum ar fi ideea că Imperiul Roman s-ar fi întins prin voința providențială a lui Dumnezeu, ori că religia creștină ar avea o funcție benefică pentru realitatea politică romană, pentru că poate să-i civilizeze pe barbari (fapt pe care creștinii din Italia, de exemplu Ambrozie și Ieronim, îl acceptau cu multă prudență), precum și o evaluare pozitivă a romanității devenite creștine (obiectul discuției sînt împărații Constantin și Theodosius). Din acest motiv, unii cercetători au presupus că în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nu va fi înțelept cel ce va socoti un lucru de seamă prăvălirea lemnelor și a pietrelor și moartea celor muritori»”. Acestea erau cuvintele lui Plotin, care vedea, la fel ca Augustin, cum lumea lui se sfîrșea, răvășită de invaziile barbarilor. Dar, după cum amintește tot Possidius, Augustin avusese grijă ca toate cărțile Bisericii din Hippona și ale bisericilor aflate în subordinea sa să nu fie distruse de incendiile provocate de barbari: un semn, observă Marrou, al continuității tradiției culturii creștine, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca Augustin, cum lumea lui se sfîrșea, răvășită de invaziile barbarilor. Dar, după cum amintește tot Possidius, Augustin avusese grijă ca toate cărțile Bisericii din Hippona și ale bisericilor aflate în subordinea sa să nu fie distruse de incendiile provocate de barbari: un semn, observă Marrou, al continuității tradiției culturii creștine, în care Augustin crezuse întreaga sa viață. 16. Activitatea de scriitor a lui Augustin în paginile precedente, accentul a fost pus aproape exclusiv (chiar dacă, din necesități de spațiu, în mod succint
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Römer); 292, 1974 (Spania și Portugalia: J. Divjak); 306, 1976 și 350, 1979 (Republica Federală Germană și Berlinul de Vest: R. Kurz); 601, 1993 (Austria: D. Weber). CAPITOLUL XIV EPOCA INVAZIILOR BARBARE îN OCCIDENT în secolul al V-lea, problema barbarilor devine mult mai gravă decît lăsase să se întrevadă epoca lui Theodosius, încheiată în 395; dar tocmai marile invazii care au început în 406-408 și s-au succedat fără încetare de-a lungul întregului secol au caracterizat viața lumii mediteraneene
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a lungul întregului secol au caracterizat viața lumii mediteraneene, și în special a Occidentului de limbă latină. Realitatea barbară, sosită o dată cu marile invazii din primii ani ai secolului al V-lea, nu mai era, firește, o noutate; se vorbea despre barbari încă de pe vremea lui Tacit. La început, problema avusese mai ales un caracter ofensiv, cel puțin pînă în epoca lui Traian, însă a căpătat un caracter defensiv în secolul al II-lea, în plină înflorire a imperiului. Invazii ale barbarilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
barbari încă de pe vremea lui Tacit. La început, problema avusese mai ales un caracter ofensiv, cel puțin pînă în epoca lui Traian, însă a căpătat un caracter defensiv în secolul al II-lea, în plină înflorire a imperiului. Invazii ale barbarilor au avut loc la puțină vreme după cuceririle lui Traian, sub Antoninus Pius; sub Marc Aureliu, aceștia au ajuns pînă în Italia septentrională și trebuie să fi produs o serioasă îngrijorare în lumea romană, care de trei secole nu se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
imperiului. Timp de circa un secol, o pace relativă a domnit de-a lungul Rinului și al Dunării, pînă cînd, în 378, înfrîngerea suferită de romani la Adrianopole, în Moesia, a pus din nou în evidență, pe neașteptate, gravitatea problemei barbarilor. într-adevăr, goții, învingători, nu numai că masacraseră armata romană, omorîndu-l - lucru nemaiauzit - chiar pe împăratul Valens, ci organizaseră, stimulați de victoria obținută, nenumărate incursiuni devastatoare în anii următori; se liniștiseră datorită intervenției, în esență diplomatică și mai puțin militară
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și să-i accepte în interiorul imperiului, plătindu-le un tribut și formînd cu oamenii lor un corp de miliții imperiale (lucru care se mai întîmplase în momentele cele mai rele din secolul al III-lea). începînd cam din anul 380, barbarii nu mai puteau fi considerați pur și simplu niște invadatori, pentru că se stabiliseră deja în interiorul granițelor imperiului: tocmai de aceea reprezentau o problemă, atît concretă, cît și teoretică. Din această din urmă perspectivă, barbarii dăduseră naștere unei dezbateri între intelectualii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-lea). începînd cam din anul 380, barbarii nu mai puteau fi considerați pur și simplu niște invadatori, pentru că se stabiliseră deja în interiorul granițelor imperiului: tocmai de aceea reprezentau o problemă, atît concretă, cît și teoretică. Din această din urmă perspectivă, barbarii dăduseră naștere unei dezbateri între intelectualii păgîni: unii propuneau o politică de netă intransigență și de ostilitate față de ei (o atitudine veleitară și greu de pus în practică), iar alții voiau să găsească mijloacele pentru a se folosi de forțele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
neașteptate, în ciuda tuturor dificultăților pe care le presupunea o asemenea soluție. Tradiționalist a fost, de exemplu, Libanius, faimosul literat păgîn din secolul al IV-lea, și ostili față de „barbarie” au fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care, în această privință, nu s-au comportat ca și cum ar fi fost legate între ele) a apărut o problemă similară: aceea de a stabili relații cu barbarii păgîni, însă, nefiind
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
stabili relații cu barbarii păgîni, însă, nefiind încă formată mentalitatea misionară ce va deveni foarte clară abia la două secole după ilustrul pontif Grigorie cel Mare, constituind apoi un element esențial al creștinismului din Evul Mediu timpuriu, răspunsul dat problemei barbarilor a fost, în secolul al V-lea, contradictoriu și confuz. Nu se poate spune că n-a existat: se știe, din unele mărturii, că unii creștini, luați ca sclavi de barbari, i-au convertit pe stăpînii lor; sau, invers, creștinii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]