1,421 matches
-
poticni; fiul ei, de cel mult șase ani, o ajută să se ridice și o susținu În vreme ce-și relua fuga, șchiopătând. Am grăbit noi Înșine pasul spre locul de Întâlnire. Pe drum, un grup de tineri ridica o baricadă, două trunchiuri de copac peste care se Îngrămădeau, În dezordinea cea mai deplină, mese, cărămizi, scaune, cufere, butoaie. Am fost recunoscuți, ne-am lăsat să trecem, sfătuiți fiind să ne grăbim, pentru că „vin pe aici”, „vor să incendieze cartierul”, „au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trepte, ca să ne regăsim Într-o Încăpere cu ziduri groase și cu ferestre Înguste, aproape niște lucarne. Fazel ne invită să aruncăm o ochire: ne aflam deasupra celei mai vulnerabile intrări a cartierului, pe care o astupa, În prezent, o baricadă. În spatele ei, cam douăzeci de oameni, cu un genunchi la pământ, cu carabinele ațintite. Există și alții, explică Fazel. La fel de hotărâți. Blochează toate ieșirile cartierului. Dacă sosește haita, va fi primită așa cum o merită. „Haita”, cum Îi spunea el, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apropia. Eu trebuie să vă părăsesc, le rezerv o surpriză acestor barbari! De-abia ieșise, și bătălia Începu. A vorbi despre o bătălie este, neîndoielnic, prea mult. Sosiră răsculații, o hoardă descreierată și vociferând, iar avangarda lor se aruncă asupra baricadei ca și cum ar fi fost vorba de o cursă cu obstacole. Fiii lui Adam traseră. O salvă. Apoi o alta. Căzură cam zece asediatori, restul au dat Înapoi, unul singur reuși să escaladeze baricada, dar numai ca să fie străpuns de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vociferând, iar avangarda lor se aruncă asupra baricadei ca și cum ar fi fost vorba de o cursă cu obstacole. Fiii lui Adam traseră. O salvă. Apoi o alta. Căzură cam zece asediatori, restul au dat Înapoi, unul singur reuși să escaladeze baricada, dar numai ca să fie străpuns de o baionetă. Urmă un Îngrozitor urlet de agonie; mi-am Întors privirea. Cei mai mulți dintre manifestanți rămâneau, prudent, În urmă, mulțumindu-se să repete, țipând cât Îi ținea gura, același slogan: „La moarte!” Apoi fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
baionetă. Urmă un Îngrozitor urlet de agonie; mi-am Întors privirea. Cei mai mulți dintre manifestanți rămâneau, prudent, În urmă, mulțumindu-se să repete, țipând cât Îi ținea gura, același slogan: „La moarte!” Apoi fu lansat, din nou, un pluton pentru asaltul baricadei, de astă dată cu ceva mai multă metodă, adică trăgând asupra apărătorilor și ferestrelor de unde porniseră focurile de armă. Un fiu al lui Adam, lovit În frunte, a fost singura pierdere din tabăra noastră. Deja salvele tovarășilor săi reîncepuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au sfătuit zgomotos. Se regrupau pentru o nouă Încercare, când un bubuit zgudui cartierul. Un obuz tocmai aterizase În mijlocul răsculaților, provocând un măcel urmat de o debandadă. Apărătorii Își Înălțară atunci puștile strigând: „Machrute! Machrute!” - Constituție! De cealaltă parte a baricadei, se zăreau zeci de trupuri căzute. Howard șopti: — Arma mea e În continuare la fel de rece, n-am tras nici un cartuș. Dar tu? — Nici eu. — Să ai În cătare capul unui necunoscut și să apeși pe trăgaci ca să-l ucizi... Fazel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de el așa cum se cuvine, va trebui să ne îngrijim noi de el, noi dorim să asigurăm bunăstarea copilului, nu avem nimic împotriva ta, dar ea mă fixa cu ochii injectați, eu și copilul meu suntem de aceeași parte a baricadei, facem trup comun, suntem un singur corp, și îl lipea imediat de ea, strivindu-l de trupul ei cu oasele la vedere, să nu-mi mai spuneți voi mie cum trebuie să îmi cresc băiatul, iar eu ieșeam de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
faci un efort, concentrează-te puțin doar asupra acestui lucru, trebuie, iar el spune, știu, încerc; în cele din urmă simt că suntem din nou uniți, că mergem umăr la umăr, luptăm unul lângă celălalt, nu de părți diferite ale baricadei. Vrei să coborâm puțin, îl întreb eu din nou, își clatină capul în semn că nu, nu, vreau să mă odihnesc, ieși singură, dacă vrei, iar eu întreb, să îți aduc un ziar, și el spune, nu, nu vreau ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
suflet pierdut în bezna nopții. Am întins mâna de câteva ori, dar n-am atins nimic. Luminița pierise undeva, dincolo de vârfurile degetelor mele. Capitolul al patrulea În timpul vacanței de vară, universitatea a chemat trupele de ordine pentru a d\râma baricadele, iar studenții dinăuntru au fost arestați. Nimic deosebit atâta vreme cât toate universitățile se aflau în aceeași situație. Universitatea noastră nu s-a desființat. Se investise mult capital și nu avea cum să se dizolve cu una, cu două, numai pentru că niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
părut cumplit de straniu: votul greviștilor nu fusese încă anulat și nici nu s-a anunțat oficial încetarea grevei. Singurul lucru care s-a întâmplat, de fapt, a fost chemarea trupelor de ordine, ceea ce a atras după sine d\râmarea baricadelor, dar greva ar fi trebuit să continue, în principiu. Când s-a supus moțiunea adunării, ticăloșii n-au făcut decât să-i denunțe, fără nici o remușcare, pe studenții spărgători de grevă, aruncându-le vorbe de ocară și înscenând chiar ședințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
oară ca doi frați gemeni. Mă uit la Davey și mă așez la biroul meu. Îmi întoarce privirea. Nu prea l-am văzut de când am fost la întâlnirea Alcoolicilor Anonimi. În chestiunea Finn și Barney suntem de aceeași parte a baricadei. Pare să fie scăparea noastră. Conflictele dintre Finn și Barney ne dau șansa întâlnirii pe teren neutru, ca unii părinți nevoiți să colaboreze, exasperați fiind de obrăzniciile progeniturilor. Mă îndrept spre expresorul minune și îmi torn niște cafea. Finn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a fost o aventură de o noapte. — Se poate să ai dreptate, însă, până la urmă, tot despre durere e vorba! Nu e corect să încerci să judeci și să stabilești cine suferă mai mult. Pentru că suntem de aceeași parte a baricadei. Sunt impresionată. Finn pare mai profund decât ai crede la prima vedere. —Noapte bună, îmi urează el și mă îmbrățișează pe neașteptate. Ne despărțim. Eu mă îndrept spre scara rulantă care duce la linia Victoria, iar el, spre Central, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
strigă bucuroși. —Cum merg lucrurile în grupul vostru? mă întreabă, dându-mi de înțeles că nu mai vrea să discute despre sine. Îi sunt recunoscătoare pentru asta. Mi-a spus destule și am înțeles că suntem de aceeași parte a baricadei. Măcar la modul teoretic. Știu de la Davey că este mentorul foarte multora de ceva vreme și experiența sa își spune cuvântul. Îi povestesc câte ceva despre cele două întâlniri și despre membrii Ex-ilor Anonimi. E înnebunit după partea cu exercițiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
salvarea, se stinsese ca un pui. Așa zicea ea, dar eu cred că e dureroasă chestia aia. Și mai cred că madam Istrate de la unu trăsese un chef monstru, dar în oraș, să n-o audă tanti Clemanza, rămasă pe baricade. Plec în oraș cu fața de baltag a lui tanti Mizi în fața ochilor. Mă hotărăsc să trec prin Piața Palatului, acolo unde e depus sicriul cu rămășițele lui Corneliu Coposu, liderul țărănist. Mă întreb dacă o să-și facă cineva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
față tot mai puternic. Am rupt-o la fugă înapoi, m-am dus la directoare să-i spun că zvonul cu transferul meu în nordul țării, unde se agăța harta-n cui, era o gogoriță, eu rămâneam unde eram, pe baricade. Sufletul se odihnea în mine ca un iepure în stomacul unei anaconde. Seara, însă, vântul a început să sufle din direcție opusă. Am sunat-o pe Sabina, i-am zis că într-o oră plec spre ea. Am încuiat casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
însemne, eufemistic, că mâine noapte vom da de bucluc? Poate că da. Ori, poate că nu, i-o întoarce, binevoitor, Arhanghelul. Depinde. Întotdeauna depinde... Am priceput, zice Bursucul. Depinde de noi. Cum era și normal. Nu mai e nimeni pe baricade. Nimeni! Ergo, spune-ne, Îngere, ce altceva mai trebuie să știm? Trebuie să aflați, întâi și-ntâi, că înțelepciunea imemorială a bunilor și a străbunilor voștri, își arată astăzi prețul. Roadele! În negura adâncă a trecutului, cele mai vrednice, mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu câțiva jandarmi călări și cu praful ridicat de târnurile măturătorilor, mergând cu orice motiv mărunt la Palat ca să strigăm acolo : Jos Carol I, rușinea tronului României ! Jos guvernul, bandă de asasini ! Lăsând studenții să-și cheltuie entuziasmul tineresc, ridicând baricade, ținând discursuri incendiare, cățărați pe statuia lui Mihai Viteazul... Cum să nu piardă din vedere acel urmaș că tot ceea ce încă are să l înconjoare - case, legi, bulevarde, expresii, societăți de asigurări și credite, convenții, bănci, poduri, gări, care alegorice la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când liniștea din salon s-a restabilit, Profesorul Mironescu le adresează celorlalți un zâmbet jenat, de scuză : — ... departe de mine însă gândul de a cârti împotriva lumi nilor Apusului ! Știți bine că nu fac parte dintre cei ce au ridicat baricade numai pentru că o trupă de diletanți au urcat limba franceză pe scena Naționalului ! Dar tocmai pentru că port în mine această recunoscătoare iubire filială față de Franța - așa cum simte tot românul ! -, nu se poate uneori să nu mă doară ridicolul ei... De
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
recurgă la Înjunghieri operate anonim, În masa de demonstranți - de obicei, În rinichi; se vorbește chiar despre violențele de negîndit la care au fost supuse femei Însărcinate. În multe zone strategice din cartiere se constituie puncte de rezistență, manifestanții organizează baricade sau pur și simplu blochează cu mașini bulevardele pentru a Împiedica vehiculele militare să circule. În repetate rînduri, au loc lupte care lasă În urmă morți, dar numărul enorm de protestatari pare să fie un semnal prost pentru ofițerii care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dictatura! Jos comunismul! Jos Ceaușescu ! Libertate! Violența incidentelor crește treptat și pînă spre seară zona se transformă Într-o scenă de război (tunurile cu apă aduse inițial sînt Înlocuite de blindate, manifestanții reușesc să dezarmeze trupe și ripostează, sînt construite baricade și incendiate clădiri) - rămîn În urmă zeci de victime. Forțele de ordine sînt alcătuite din trupe de miliție, din trupe de Securitate care acționează În civil (sînt aduse și trupe antitero) și din detașamente ale armatei - iar lupta este coordonată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că armata va interveni Împotriva populației și Îi va oferi protecție. O schimbare neașteptată de poziție, Stănculescu a fost unul dintre generalii de Încredere ai cuplului dictatorial atunci cînd lucrurile au luat foc la Timișoara. Trupele de armată organizate În baricade sînt Înghițite de masele de manifestanți (de data asta protestînd pașnic), care forțează momentul și scandează: Armata e cu noi! Oficial, nu e Încă foarte clar dacă e cu noi dar măcar nu e Împotrivă - deși, psihologic vorbind, cazurile În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
intrat cu toții pe poarta din spate, urmă Alex. Acum poate intra oricine pe acolo. Și or să bătătorească o cărare în iarbă. Oh, fir-ar să fie, fir-ar să fie, fir-ar să fie! George râse, după care reluă: Baricadele au fost dărâmate. Totul e secret, dar nimic nu poate fi cu desăvârșire ascuns. Există semne pe lume. Ușa din spatele lor se deschise și Ruby își făcu apariția. Rămase în prag, mută. Peste rochia ei cafenie purta un șorț lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Era o după-amiază târzie, însorită dar răcorită de un vânt ușor, care distribuia stropi opăriți peste Grădina Dianei și pe asfaltul ce despărțea pârâul de bazin. În vârful înaltei, magicei țâșniri, flutura un penaj de aburi. Îngrijitorii de la Institut ridicaseră baricade de jur împrejurul izvorului, temându-se ca nu cumva vântul să-și schimbe direcția. Apa se avânta în înalturi cu un puternic fâșâit, ca de mătase sfâșiată, care sporea farmecul straniu, înspăimântător, al fenomenului. Dincolo de baricade se adunase mulțimea care se zgâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de aburi. Îngrijitorii de la Institut ridicaseră baricade de jur împrejurul izvorului, temându-se ca nu cumva vântul să-și schimbe direcția. Apa se avânta în înalturi cu un puternic fâșâit, ca de mătase sfâșiată, care sporea farmecul straniu, înspăimântător, al fenomenului. Dincolo de baricade se adunase mulțimea care se zgâia la jocul dezordonat al jetului, emițind „oh-uri“ și „ah-uri“, așa cum se aud de obicei la un foc de artificii. Dar și zvonurile alarmante intraseră în acțiune. Unii spuneau că apa opărită se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și 28 de centigrade. După o cursă tur-retur în bazin, Tom ieși din apă și începu să-și frece cu degetele părul lung, ud, înfoindu-l. Se îmbrăcă și se apropie din nou de mulțimea privitorilor, croindu-și drum spre baricade. Aici, întinzându-și brațul, putu simți pe piele, la fiecare răbufnire de vânt, picături mari cât niște bănuți înroșiți în foc.PRIVATE Tom nu mai putea suporta atâta neliniște și amărăciune. Cu o seară înainte îl așteptase pe Emma la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]