1,594 matches
-
pe câmp e-acum un lac, Cu știuci mari, dar și mărunte Unde cântă un brotac. În curând se văr pe maluri Plante de un verde pur, Stuful se întinde-n valuri Papura jur-împrejur. Iar în stuf trăiesc în pace Berze, șerpi și rațe mici, Broasca lintița desface Alergând țânțari voinici. Stau în apă fără frică Crap, biban și somnul gras, Mai la fund e o plătică Și mai sus e mult caras.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93448]
-
șorecarul, șoimul, gaia și tot ce ține de neamul său. 14. corbul și toate soiurile lui; 15. struțul, bufnița, pescărelul, coroiul și ce ține de neamul lui; 16. huhurezul, cocostîrcul și lebăda; 17. pelicanul, corbul de mare și heretele, 18. barza, bîtlanul și ce ține de neamul lui, pupăza și liliacul. 19. Să priviți ca necurată orice tîrîtoare care zboară; să nu mîncați din ea. 20. Să mîncați orice pasăre curată. 21. Să nu mîncați din nici o mortăciune, s-o dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
nu a cunoscut-o nu a avut de unde să știe că ea dorea să afle dacă primele flori cărora ea le-a dat viață îi bucură pe trecătorii care vor la rândul lor să dăruiască și altora din bucuria lor. Barza bolnavă Într-o primăvară, o barză foarte frumoasă și-a făcut cuibul așa cum își fac berzele cuibul, adică pe coșul unei case. De aici, putea să vadă cerul și soarele, să simtă vântul și să audă zgomotele din sat, să
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
avut de unde să știe că ea dorea să afle dacă primele flori cărora ea le-a dat viață îi bucură pe trecătorii care vor la rândul lor să dăruiască și altora din bucuria lor. Barza bolnavă Într-o primăvară, o barză foarte frumoasă și-a făcut cuibul așa cum își fac berzele cuibul, adică pe coșul unei case. De aici, putea să vadă cerul și soarele, să simtă vântul și să audă zgomotele din sat, să vadă copii jucându-se și oamenii
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
primele flori cărora ea le-a dat viață îi bucură pe trecătorii care vor la rândul lor să dăruiască și altora din bucuria lor. Barza bolnavă Într-o primăvară, o barză foarte frumoasă și-a făcut cuibul așa cum își fac berzele cuibul, adică pe coșul unei case. De aici, putea să vadă cerul și soarele, să simtă vântul și să audă zgomotele din sat, să vadă copii jucându-se și oamenii trecând grăbiți în sus și în jos. Din păcate, atunci când
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
clocească și nu putea părăsi cuibul ca să nu se răcească ouăle. La început, pasărea a fost foarte incomodată de fum, dar, treptat, s-a obișnuit să respire fumul toxic, corpul său devenind din ce în ce mai intoxicat. Puii de barza au ieșit din ou și barza trebuia să zboare tot mai des ca să le procure puișorilor hrana zilnică. După un timp puișorii au crescut, și-au luat zborul și se descurcau singuri în procurarea hranei. Odată cu venirea toamnei, proprietarul punea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ca să nu se răcească ouăle. La început, pasărea a fost foarte incomodată de fum, dar, treptat, s-a obișnuit să respire fumul toxic, corpul său devenind din ce în ce mai intoxicat. Puii de barza au ieșit din ou și barza trebuia să zboare tot mai des ca să le procure puișorilor hrana zilnică. După un timp puișorii au crescut, și-au luat zborul și se descurcau singuri în procurarea hranei. Odată cu venirea toamnei, proprietarul punea tot mai multe lemne pe foc
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
hrana zilnică. După un timp puișorii au crescut, și-au luat zborul și se descurcau singuri în procurarea hranei. Odată cu venirea toamnei, proprietarul punea tot mai multe lemne pe foc, iar fumul devenea tot mai gros. De la un timp, sănătatea berzei a început să se șubrezească tot mai mult, ochii îi lăcrimau tot mai des, penele deveneau tot mai negre și mai puțin mătăsoase. Pasărea își pierdea bucuria de a trăi. Într-un final, când nu a mai putut rezista, a
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
decis să-i spele aripile și să le curețe de murdărie. Apoi au hrănit-o cu lapte și alte plante pentru a- i curăța corpul de toxine. Părinții lor aveau o cabană pentru păsări și s-au gândit să mute barza în acel loc. În noua sa locuință, pasărea se simțea pe zi ce trece tot mai bine. În fiecare dimineață mulțumea celor ce-au ajutat-o văzând iar strălucirea soarelui și limpezimea cerului. Aerul de aici era curat și ușor
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
poate pe un stâlp de telegraf de unde să poată saluta copiii care au îngrijit-o și de unde putea să urmărească sosirea celorlaltor păsări printre care și puișorii ei. Acum ascultă cu plăcere cântecul copiilor care se jucau zglobii prin curte:, „Berzele s-au dus, s-au dus, Nu mai stau pe casă sus Cocoțate-ntr-un picior Croncănind din ciocul lor “ Povestea ciocolatei Într-o zi, Ingrid, o fetiță cumințică, și-aș mai zice și frumușică, se afla la un magazin
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
șorecarul, șoimul și tot ce este din neamul lui; 15. corbul și toate soiurile lui; 16. struțul, bufnița, pescărelul, coroiul și tot ce ține de neamul lui; 17. huhurezul, heretele și cocostîrcul; 18. lebăda, pelicanul și corbul de mare; 19. barza, bîtlanul, și ce este din neamul lui, pupăza și liliacul. 20. Să priviți ca o urîciune orice tîrîtoare care zboară și umblă pe patru picioare. 21. Dar, dintre toate tîrîtoarele care zboară și umblă pe patru picioare, să mîncați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
afară... câmpul îi cheamă, îi ademenește și, în același timp, le face promisiuni cu brazdele sale asemenea unor felii de pâine rumenită într-un cuptor de lut, bine încins și stropit cu apă de izvor! Dar iată!... un stol de berze ia forma unui bumerang... natura toată înțelege că trebuie să palpite din nou. Mai îndrăzneți, mugurii copacilor ies la iveală... ei pregătesc apariția unei mări de verde ce va intimida fiecare colțișor. Cu cât trece timpul, mireasma primăverii devine tot
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
goticului manuelin. Strahovul, Mala Strana, Place des Vosges, scârțâitul melancolic al treptelor în Casa Goethe din Frankfurt. Refluxul magnific de la Boulogne sur Mer. Străduțele insomniilor cioraniene din Sibiu și Rășinari. Cerul de la Sf. Gheorghe-Deltă, literalmente acoperit de aripile pelicanilor și berzelor. Răceala em fatică, geometric-agasantă, a Vienei față de liniștea feciorelnică a Hurezilor și clopotele copleșitoare ale Putnei. Urâciunea ploioasă din Bruxelles, magia carnavalescă a Veneției, orgo liul pieptos dar steril al Budapestei, calvadosul rece sirotat în Piața din Lille și buna
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fiecare zi vorbea cu îngerașul ei, rugându-l să își cheme frățiorul. Timpul trecu, Angelica se făcuse acum de șapte anișori când, în timp ce făceau cumpărăturile pentru școală, mama și tata o anunțaseră că în primăvară, prin luna martie, va veni barza cu un frățior sau cu o surioară. Angelica zâmbi, apoi sări în sus de bucurie. În cele din urmă, se duse mai într-o parte și vorbi cu îngerașul ei: - Mulțumesc, îngerașule! Ce frumos va fi cu un frățior și
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
a existeței mele precare. Eram cuprins de sentimentul deșertăciunii, mult mai greu de suportat decât solitudinea, nu mai suportam deloc ideea Londrei. Aș fi preferat iarăși Grecia.. Venea primăvara, pământul se umpluse de flori, sus pe cer unduiau șirurile de berze, iar eu trebuia să iau drumul străinătății negre. Voiam să-i scriu iarăși ei, dar nu am putut pune scrisoarea la poștă. Noapte de noapte, mereu mă obseda gândul sinuciderii. Viața devenise pentru mine o bătălie pierdută. Începusem să mă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
-l facă, căci un copil se face timp de nouă luni, nu vine de undeva gata făcut, ca un cadou, iar acest făcut de nouă luni se petrece exclusiv în corpul doamnei, biciuindu-l și producându-i daune. Povestea cu barza, așa naivă cum e, ne-a marcat, pe undeva credem că e de ajuns să ne iubim și o pasăre mare și albă ne va aduce fructul iubirii într-un coș cu dantele. În varianta mea, cei doi oameni care
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
în șir, iar Zenobia mă acompania bătând numai cu două degete într-o mică tobă făcută dintr-o bucată de piele găsită pe apă, uscată la vânt și întinsă peste un ciot de lemn scobit; ciudatele ei ritmuri aminteau clămpănitul berzelor care se pregăteau să plece spre sud. Despre ceilalți nu mai știam nimic, poate că Petru rătăcea prin mlaștini (ultima trestie dinspre nord spunea că îl zărise trecând în direcția orașului); cât despre Iason, jignit de comportarea lui din timpul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a putut, intrarea scorburii; pentru asta i-am dat, ca răsplată, căciula; după care am pornit toți trei, eu cu Zenobia umăr la umăr, Dragoș în urma noastră, spre nord, în direcția orașului. În ziua aceea, în mlaștini, se întorceau ultimele berze. II Orașul 1. Când am ajuns la porțile orașului, ploua ca acum, adică turna cu găleata, rochia lungă a Zenobiei se târa greoaie prin noroi, încălțămintea ei de papură împroșca în dreapta și în stânga deși ea călca atât de ușor, abia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se întoarse cu un gest de neputință. Nu răspunsese nimeni la bătăile în ușă. Femeia avea încă o soluție, fiindcă punea răul înainte, deși credea în binele final. Avem cheia de la casa în care stau vara zugravii de la Cuibul cu Barză. A început în iunie refacerea la brâul de sfinți de sub acoperiș, iar în noiembrie s-a întrerupt. Pot să cer cheia de la părinte, o are fiindcă au venit câțiva și la noi, pentru tindă și lucrau când aici, când dincolo
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
În urma mea, neînțeleasă, se stingea cea mai lungă zi a vieții mele. N-am adormit imediat, în ciuda epuizării, probabil fiindcă mi-era sete. Vedeam, amestecate, fragmente de oraș. Drumul până aici fusese un labirint. Știam, cu aproximație, direcția spre strada Berzei, dar parcă nu mai eram bucureștean, orașul se juca cu mine, mă păcălea la fiecare colț. Perspectiva era alta, casele erau altfel. Luminile puține, de la felinare, distanțele înșelătoare, iar semne de orientare n avusesem deloc. Regretam că nu cunoșteam nici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atunci, mi-a folosit. Am continuat să merg la întâmplare și, când mă credeam cel mai departe de ținta mea și abandonasem lupta cu labirintul, mi-a răsărit în cale o biserică cu brâu de sfinți sub acoperiș. Cuibul cu Barză. Lângă ea, imediat, spusese femeia, casa zugravilor unde aveam să-mi găsesc și eu un cuib. M-au trezit clopotele. Mă visasem la București, în alt București. Apăruseră colegii mei de redacție, care râdeau, parcă, deși nu eram sigur dacă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
hățuri de zeci de ori, pân-a amețit calul. A mai fost fuga după un trecător pe strada Brezoianu, și-n fine, la urmă de tot, intrarea în dărăpănătura de lângă biserica Sfântul Ștefan, de-i mai zice și Cuibul cu Barză. De-aici vizitiul Poliției trișase, între miezul nopții și cântatul cocoșilor se dusese acasă, la culcare, fiind sigur că bărbatul nu mai e în stare să facă nici un pas, pentru că, lucru cu adevărat neașteptat la un om de condiția lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
plămade, buline și prafuri care te vindecă. Io sunt comisionar, zise băiatul, încercând să pară modest, deși era foarte mândru. — Ce cauți aici? Nicu nu știa cum să-i zică, așa că se ocupă de foc. — Mă duc până la Cuibul cu Barză să iau o lumânare. Nu-i așa că-i un nume frumos? — Nicu? — Nu, Cuibul cu Barză! Mi-a zis cântărețu’ de-aici că demult veneau berzele și-și făceau cuib în acoperiș - era de șindrilă. Tare m-aș bucura să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
deși era foarte mândru. — Ce cauți aici? Nicu nu știa cum să-i zică, așa că se ocupă de foc. — Mă duc până la Cuibul cu Barză să iau o lumânare. Nu-i așa că-i un nume frumos? — Nicu? — Nu, Cuibul cu Barză! Mi-a zis cântărețu’ de-aici că demult veneau berzele și-și făceau cuib în acoperiș - era de șindrilă. Tare m-aș bucura să mai vină, mie îmi plac toate păsările, până și ciorile, iar lui Jacques, care e prietenul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cum să-i zică, așa că se ocupă de foc. — Mă duc până la Cuibul cu Barză să iau o lumânare. Nu-i așa că-i un nume frumos? — Nicu? — Nu, Cuibul cu Barză! Mi-a zis cântărețu’ de-aici că demult veneau berzele și-și făceau cuib în acoperiș - era de șindrilă. Tare m-aș bucura să mai vină, mie îmi plac toate păsările, până și ciorile, iar lui Jacques, care e prietenul meu, îi plac mult pescărușii. Ne uităm la ele fiindcă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]