4,680 matches
-
drapelul britanic „Union Jack” flutură Îngemănate, simbolizând bunele relații dintre cele două țări și popoare. Vagonul cu care au călătorit Înalții oaspeți se oprește la mijlocul peronului une se află aliniată, În mare ținută, o companie de onoare făcând parte din Batalionul de grenadieri de gardă. Răsună salva de artilerie În semn de salut. Comandantul gărzii raportează În limba română: „Domnule președinte, Comandantul gărzii de onoare vă prezintă onorul!” Înalții oaspeți și gazdele regale sunt conduși apoi de contele de Westmorland, Master
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
precum și cea mai mare parte din timpul bătrânului. În afară de asta, mai avea o pasiune la limita dependenței pentru contracte și „literele mici“ din ele. Când comanda materie primă pentru fabrică sau când vindea aparatura Învechită, obișnuia să angajeze un Întreg batalion de avocați, consultanți și contabili, pentru a evita de la bun Început orice putea da naștere vreunei neînțelegeri. Contractele legale, ultimatumurile notariale, copiile memorandumurilor semnate cu inițiale, toate astea Îi dădeau o bucurie a jocului, ce egala aproape satisfacția artistică. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sentimente. Nu mai puțin decât oponenții noștri. Nu mai puțin decât arabii. Însă expresia „tabăra noastră“ e absolut ridicolă: Ce Înseamnă „tabăra noastră“? Toată țara e un front. Tot poporul e o armată. Totul e Împărțit În tabere. Forțele păcii. Batalioanele celor echilibrați. Detașamentele de luptă ale coexistenței. Păzitorii dezarmării. Regimentele iubirii Între popoare. Vârful de lance al Împăcării. În loc să scrie apelul, Fima se duse la geam ca să-și pună ordine În idei. Privea Între timp lumina de iarnă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu vin, îmi apăru altă brută de maior prusac”, - își continuă povestea Ferdinand Sinidis. Îl voi urî până la moarte, scrâșni el, cu toate că mi-a turnat între dinții încleștați, două păhărele de coniac, și mă ținuse o săptămână împlinită în ambulanța batalionului, până la convalescență. Amintindu-mi de maiorul Plaschke, simt și azi nevoia să scuip în obrajii lui, sfârtecați de spadă. Îl disprețuiesc fiindcă avea țeasta plină cu beton armat, în locul creierilor, și pentru că nu știuse să citească nimic în privirea blajină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nevoia să scuip în obrajii lui, sfârtecați de spadă. Îl disprețuiesc fiindcă avea țeasta plină cu beton armat, în locul creierilor, și pentru că nu știuse să citească nimic în privirea blajină a nevinovatului trompet, Chihaia Gheorghe. Comandantul celui de-al treilea batalion de atac al rezerviștilor din Cottbus, maiorul Plaschke, mă păstrase pe lângă dânsul, ca interpret, după ce mă trecuse în rolul unui lagăr de prizonieri. Am traversat Bărăganul împreună, ocolind satele ascunse prin văgăuni, și ne-am oprit numai noaptea pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rezerviștilor din Cottbus, maiorul Plaschke, mă păstrase pe lângă dânsul, ca interpret, după ce mă trecuse în rolul unui lagăr de prizonieri. Am traversat Bărăganul împreună, ocolind satele ascunse prin văgăuni, și ne-am oprit numai noaptea pentru câteva ore de odihnă. Batalionul înainta cu multă greutate și fără nici un spor, în stepa desfundată din cauza ploilor de toamnă târzie. Clisa lipicioasă îngreuna tălpile cizmelor și ne făcea să alunecăm mereu. Distanța de vreo două sute de kilometri o făcurăm cu cinci zile peste timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ce se gândește boierul, dar impozantul octogenar tăcea, scărpinându-și țepii de păr albi și rari, ai fălcii nerase. Privea cu mâna streașină peste ochii vineți și mari ca de vițel, după cele vreo două sute de găini pe care soldații batalionului se grăbiră să le înșface. „Numai sonda cu care trebuie să-mi deșert bășica udului să nu mi-o luați, că mă supăr, - încolo, nu aveți decât să radeți moșia, că nouă mii de pogoane de pământ și de pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la vânătoarea din pădure. Era o iarnă cumplită cu ger siberian, în care timp de zece ore suportasem cele mai cumplite chinuri, în inima codrului nu departe de un hoit de cal, pus acolo de momeală pentru fiarele înfometate. Comandantul batalionului poruncise să i se facă un adăpost de scânduri, între doi copaci. Își trecu prin ferestruică țeava puștii, așteptând apropierea lupilor înfășurat în blănuri. O vulpe se strecurase sub pântecul umflat al hoitului. Maiorul o așteptă să iasă, cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de gloanțe. În clipa următoare, însă, fiara se ridică și o luă la goană în urma celorlalte, dispărând în întunericul pădurii. Lăsase doar o dâră de sânge pe zăpada netedă, după care porniră țăranii, ca să-i dea de urmă. Dar comandantul batalionului nu mai revăzu vânatul, căci lupul rănit se pierdu pentru totdeauna într-un mărăciniș de nepătruns, după ce lăsase la răspântii, în zăpadă, câte o groapă înroșită, unde se ghemuise ca să-și lingă rănile. „Dormitorul meu era la pușcărie. Astfel hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai revăzu vânatul, căci lupul rănit se pierdu pentru totdeauna într-un mărăciniș de nepătruns, după ce lăsase la răspântii, în zăpadă, câte o groapă înroșită, unde se ghemuise ca să-și lingă rănile. „Dormitorul meu era la pușcărie. Astfel hotărâse comandantul batalionului. Plecam de acolo dimineața și mă înapoiam seara, târziu, condus de un soldat bătrân, cu baioneta la armă. Dormeam pe jos, pe rogojină, alături de trompetul Chihaia Gheorghe, făcut prizonier pe un deal din stânga Câmpulungului. El ne povestea moartea căpitanului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
obuze și îngrășat cu sânge. „Veni și ziua în care sentinela cu arma la baionetă, nu se mai prezentă ca să mă ceară corpului de gazdă. Știam și pentru ce: Boierul Costache mi se plânse într-una din zile, că ofițerii batalionului s-au îmbătat ca porcii și că unul dintre ei îi furase sonda. „Scârboși!”, spusei destul de tare, pentru ca să fiu auzit de maior, care tocmai răsărise din spatele conacului. -Cum de îndrăznești să rostești cuvântul „Bosch”? mă întrebă comandantul, consternat. - „Am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sunat la plecarea trompetului, și încă o dată la reîntoarcerea lui. Intrase vesel fiindcă își descărcase sufletul în fața ofițerilor îmbrăcați în mare ținută, cu căștile de nichel puse în fața lor, pe masa lungă, la capătul căreia prezida, roșu și trufaș, comandantul batalionului, maiorul Plaschke. Trompetul Chihaia Gheorghe le-a spus cinstit, făcându-și cruce, că nici prin gând nu-i trecuse vreodată să dea foc la clăile de fân pe care fusese pus să le păzească. Nu vroia să le spună, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Pe cap își pusese capela cazon, care-l prindea minune, iar în picioare încălțase o pereche de sandale noi, din piele groasă de vițel. Trecuse grăbit cu mâinile vârâte în buzunarele mantalei, încadrat de zece rezerviști cărunți din al treilea batalion de infanterie din Cottbus. Clopotul sună de astă dată ca un gong, la o lăsare de cortină... ...Acolo, sub o brazdă de pământ, răsturnată astăzi pe câmpia Bărăganului, doarme singur, prietenul meu, trompetul Gheorghe Chihaia. Nu de mult, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mult uimirea de a mă revedea în această localitate necunoscută sau ignorată până atunci de străinii trecători prin Viena. Niciodată nu voi uita plimbarea aceea, când o pornirăm afară din sat, de-a lungul câmpiilor încărcate de belșugul recoltelor, pe lângă batalioanele de porumb zdrențuit, cu lăncile roase, îndoite și sparte, deasupra cărora câte o floarea-soarelui, ca o negresă cochetă cu scufița galbenă își întorcea pe nesimțite chipul ei rotund, către zenit. Știam de pe atunci că vorbele lui vor stărui încă mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de tren, nu cu bilete separate, la clasa Întâi și a treia, ca mulți stăpâni și slujitorii lor. De aceea, timp de două săptămâni, În vreme ce tot mai mulți flăcăi din Rye luau trenul spre Hastings pentru a se Înrola În Batalionul 55 al Gărzii Regale din Sussex, Burgess continuă să sufere trist În tăcere, văzându-și de Îndatoriri la Lamb House, până nu mai putu să rabde și Îi spuse dlui James că dorește să plece pe front. — Și ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
chipeș. Deveni practic și majordom, și valet, recunoscut tacit ca mai-mare peste servitori. Minnie Îl admira și se străduia permanent să Îl impresioneze prin munca ei, dar nu Înțelese că Îl iubgea până ce acesta nu plecă să se Înroleze În Batalionul 55 al Gărzii Regale din Sussex, În august 1914. Stând În pragul casei alături de dna Anderson și urmărindu-l pe Burgess cum se Îndepărtează coborând strada pavată Împreună cu dl James, se gândi pe neașteptate că s-ar putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și de pe la conacele importante din Anglia. Chiar și Joan Anderson, de obicei taciturnă, devine aproape cochetă. — Pe vremea aia n-aveai mustață, Burgess, spune ea după una dintre anecdote. Îți stă bine cu ea. Da, chicotește el. Când a pornit batalionul În marș din Calais spre front, toată lumea a primit ordin să-și lase mustață. Ca să ne facă să părem mai bătrâni, cred - vedeți voi, cei mai mulți dintre băieți erau tare tineri, cu ani buni mai tineri ca mine. Unii arătau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
răbdător, care nu-l Întrerupe, nu-i pune Întrebări și nu face comentarii. Faptul că am fost rănit n-a fost cel mai rău. Într-un fel, asta a fost partea cea mai bună. Abia Îi schimbaserăm pe cei din Batalionul II În tranșeele de lângă Cambrin. În clipa aia nu se dădeau lupte, dar nemții mai trăgeau câte un mortier așa, ca să ne calce pe bătături. Unul a aterizat În tranșeea mea Într-o dimineață, după micul dejun. Nici n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care se ridica din câmpie, nici pe departe la fel de Înaltă ca Point Hill de-acasă. Aveam ordin să curățăm tranșeele de la poalele ei de nemți și să ocupăm punctul cel mai Înalt. Era prima acțiune serioasă pe care o organiza Batalionul V. Pentru mulți dintre flăcăi, prima și ultima. Atunci nu știam, dar până În momentul ăla o duseserăm bine, doar marșuri lungi și câteva salve de artilerie și focuri de pușcă. Ne ținuseră mai mult de rezervă, În timp ce luptele le dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
V. Pentru mulți dintre flăcăi, prima și ultima. Atunci nu știam, dar până În momentul ăla o duseserăm bine, doar marșuri lungi și câteva salve de artilerie și focuri de pușcă. Ne ținuseră mai mult de rezervă, În timp ce luptele le dădea Batalionul II - ei erau din trupele regulate, bineînțeles. Dați naibii. „Regimentul de fier“, așa le spuneau germanii. Una peste alta, de data asta urma să le acordăm sprijin. Ei trebuia să urce primii până pe culme și noi să fim al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
după minge... Dar nu era joc. Pentru că, vedeți, barajul de artilerie nu funcționase. Nu știu de ce, dacă tirul a fost greșit sau obuzele noastre au avut ceva de n-au explodat, așa cum s-a spus după aia, dar cei din Batalionul II, imediat ce-au ieșit din tranșee și au atacat, au fost secerați de rafale de mitralieră și focuri de pușcă. Era omor curat. Nu s-a apropiat nimeni la mai puțin de o sută de metri de liniile germane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plutonul din tranșee. N-are rost. E o nenorocire.“ A fost decizia lui de a ține oamenii pe loc și ea mi-a salvat viața, sunt convins. Un pic mai târziu a venit ordinul de retragere de la cartierul general al batalionului, dar ar fi fost prea târziu dacă am fi apucat să ieșim la luptă. Ceilalți trei ofițeri din Compania C au fost omorâți și o mulțime de flăcăi și camarazi de-ai mei. Și nu era mai mult de șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
până la tranșeele germane, dar nu s-a Întors niciunul, așa că atacul a fost contramandat. Pe la șase seara a venit ordin să ne Întoarcem acolo unde eram Încartiruiți, Într-un loc pe nume Gonnehem - să ne Întoarcem acasă, cum ar veni. Batalionul a pornit În marș ordonat, cântând Sussex by the Sea, cântecul regimentului nostru. Mai târziu, comandantul ne-a felicitat pentru curaj. Dar aveam motiv să cântăm. Eram În viață. Nu ca săracii morți În țara nimănui. În ziua aia, batalionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Batalionul a pornit În marș ordonat, cântând Sussex by the Sea, cântecul regimentului nostru. Mai târziu, comandantul ne-a felicitat pentru curaj. Dar aveam motiv să cântăm. Eram În viață. Nu ca săracii morți În țara nimănui. În ziua aia, batalionul a pierdut două sute de oameni, uciși, dispăruți sau răniți. Și ce-am câștigat? Praful de pe tobă. Nici un metru de pământ, până la urmă. Cum a zis căpitanul Courthope, o nenorocire. Se aude o bătaie discretă În ușă. — Trebuie să fie asistenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ideea mea să le trimit pe Peggy James și pe mama ei să vadă spectacolul cu Peter Pan. Cred că Burgess Noakes trebuie să fi participat la bătălia de pe Înălțimile Auber; pornind de la faptele menționate În jurnalul de campanie al Batalionului V, am inventat felul În care a privit-o el și În care a supraviețuit. Și este posibil ca oferta făcută de Billy James și de soția lui, de a-i angaja pe Burgess Noakes, Minnie Kidd și Joan Anderson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]