1,731 matches
-
mai variate. Nu li s-au plâns gazdelor din junglă - ar fi fost nepoliticos -, dar Între ei se plângeau de cele trei porții zilnice de orez, de jalnicele sosuri fermentate și de cărnurile uscate. Își imaginau că tribul avea un beci În care proviziile putrezeau până deveneau exact cât trebuia de dezgustătoare și vâscoase. Erau Însă mulțumiți că aveau multă mâncare. Când mâncau, păsările se certau, dând din aripi și scuturând frunzele, ca să Își revendice o ramură deasupra posibilelor firimituri. Craca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
imperceptibil făcea să vibreze un mușchi de sub pleoapa grafului, trădându-i voluptuoasa durere și vinovata plăcere. Un frison molipsitor de agitație lacomă străbătu plantele din jur, ale căror glande tainice secretară lichide catifelate și aburi străvezii cu miasme grele, de beci plin cu prune putrede. Simțind primejdia, Bătrânul încercă să rezite, ținându-și respirația, dar aerul greu și material îi atacă mucoasele. Abandonă, în cele din urmă, lupta inegală cu narcoza, lăsându se biruit de o amețitoare sfârșeală tranchilizantă. Chipul spân
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-se cu câinele său lup. Jordan îl scăpase de ocnă și de atunci nu s au mai despărțit, călătorind și vânând împreună. Principalul lor venit era acum datorat câtorva sute de broaște țestoase, pe care bătrânul slujitor le creștea în beciul umed și întunecos al castelului și a căror carne, ouă și carapace le vindea duminica în târg. Rufus se îngrijea singur de castel, fără să-l disturbe pe graf sau să-și facă în vreun fel simțită prezența. Puțina hrană
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prididea cărând vinul cu vedrele dintr-o subpământă noroită de poșirca vărsată. Cârciumarul îl punea să fluiere, ca semn că nu se cinstește din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
jandarmeriei. În fiecare an, de "Ziua de pravilă", târgul era împresurat de jandarmi, morți și ei de frică, reușind mai mult să incite populația la violență decât să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți să-și astâmpere setea mocnită de dreptate, pedepsind cum le venea mai bine nedreptățile de peste an. După câțiva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care o mai țin minte este cum încercam să-mi aliniez bombeurile la pantofi ca să fie în linie și mi se părea atunci că este ceva neapărat necesar lucrul acesta. Asta a fost tot. Am intrat ca într-un beci negru, negru, fără nici o luminiță. Mi-am revenit în simțiri mult mai târziu în sala de urgențe înconjurat de personal medical prins cu tot felul de furtunuri de perfuzii și oxigen cu o sondă băgată în penis pentru a preveni
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
imperceptibil făcea să vibreze un mușchi de sub pleoapa grafului, trădându-i voluptuoasa durere și vinovata plăcere. Un frison molipsitor de agitație lacomă străbătu plantele din jur, ale căror glande tainice secretară lichide catifelate și aburi străvezii cu miasme grele, de beci plin cu prune putrede. Simțind primejdia, Bătrânul încercă să rezite, ținându-și respirația, dar aerul greu și material îi atacă mucoasele. Abandonă, în cele din urmă, lupta inegală cu narcoza, lăsându se biruit de o amețitoare sfârșeală tranchilizantă. Chipul spân
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-se cu câinele său lup. Jordan îl scăpase de ocnă și de atunci nu s au mai despărțit, călătorind și vânând împreună. Principalul lor venit era acum datorat câtorva sute de broaște țestoase, pe care bătrânul slujitor le creștea în beciul umed și întunecos al castelului și a căror carne, ouă și carapace le vindea duminica în târg. Rufus se îngrijea singur de castel, fără să-l disturbe pe graf sau să-și facă în vreun fel simțită prezența. Puțina hrană
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
prididea cărând vinul cu vedrele dintr-o subpământă noroită de poșirca vărsată. Cârciumarul îl punea să fluiere, ca semn că nu se cinstește din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
jandarmeriei. În fiecare an, de "Ziua de pravilă", târgul era împresurat de jandarmi, morți și ei de frică, reușind mai mult să incite populația la violență decât să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți să-și astâmpere setea mocnită de dreptate, pedepsind cum le venea mai bine nedreptățile de peste an. După câțiva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de ar fi fost doar numai atât: fu sesizată, după cum era de așteptat, și procuratura. Miliția descinse În gospodăria ei, cu câini dresați și detectoare, răscolind fiecare petec de pământ. Oamenii legii se cățărară În pod, apoi pătrunseră și În beci, unde mai rămăseseră o damigeană de vin pe jumătate plină și trei canistre de murături, care puțeau Îngrozitor. Duhoarea Îi induse În eroare nu numai pe milițieni, ci și pe câinii lupi, care Începură să urle Îngrozitor. Milițienii dădură butoaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
plină și trei canistre de murături, care puțeau Îngrozitor. Duhoarea Îi induse În eroare nu numai pe milițieni, ci și pe câinii lupi, care Începură să urle Îngrozitor. Milițienii dădură butoaiele și lăzile la o parte, săpând șanțuri adânci În beci, dar În afara unor bucăți de cărămizi și țiglă spartă, rămase de la vechea temelie, nu găsiră altceva și se lăsară păgubași. Plecară Însă abia după trei zile, după ce terminară de băut tot vinul găsit În beci, și o interogară pe Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
parte, săpând șanțuri adânci În beci, dar În afara unor bucăți de cărămizi și țiglă spartă, rămase de la vechea temelie, nu găsiră altceva și se lăsară păgubași. Plecară Însă abia după trei zile, după ce terminară de băut tot vinul găsit În beci, și o interogară pe Mașa, făcându-i tot felul de propuneri rușinoase. Dar până la urmă o lăsară În plata Domnului și Mașa Își văzu de viața ei. Fostul soț Îi mai apărea din când În când În vis. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lipsite de griji, dar și de bucurii ce se rostogoleau una după alta, ritmic, monoton. Gândindu-se la viața ei, Mașa o asemăna cu un sac peticit, umplut cu cartofi, pe care cineva (ea Însăși?) Încerca să-l ducă În beci. Și, pe măsură ce cobora, cartofii curgea prin gaură, sacul se golea, iar trupul i se Îngreuna, devenind din ce În ce mai mic, dar din ce În ce mai greu, până se făcea una cu pământul. „Nici nu apucă omul să se așeze bine pe scaun și tu sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și acesta, ca și ugerele vacilor, descântat? Ce căuta acum la poarta ei? Evadase cumva din lumea umbrelor ce se animau pe micul ecran și coborâse În lumea celor vii, ascunzându-se când În cimitir, când În pridvorul bisericii, În beciuri sau fântâni!? Unde erau cărțile sale de joc pe care, mânuindu-le, le prefăcea În lapte? Babulea se aprinsese, Necuratul Îi tulburase mințile, că altfel nu s-ar fi Încumetat În vecii vecilor să ia numele Domnului-n deșert. Îndurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cârpa cu care se apucase să șteargă vitrinele dulapului și luând de pe masă farfuria În care mai erau resturi de castraveciori, Mașa ieși În cerdac, unde avea trei borcane cu murături pregătite pentru iarnă. Nu apucase să le coboare În beci și să le verse În putina mare, unde mai punea și gogonele, și păstăi de toamnă: ultimele ierni fuseseră lungi, Mașa se aprovizionase și cu cartofi, și cu sfeclă roșie, și cu ridichi negre, pusese la păstrat și făcuse provizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
votcă și, atunci când erau mahmuri, se Înfățișau cu ochi spășiți la poarta ei. Mașa Întâi Îi blagoslovea cum se cuvine, stropșindu-se la ei și făcându-i În toate felurile, apoi inima sa bună se Înmuia și femeia cobora În beci să scoată moare de varză roșie sau cvas și, bineînțeles, castraveciori crocanți. Bețivanii mormăiau „Bogdaproste“ și, desprinzându-se de gard, se Îndreptau spre cârciuma lui Ițco.. Mașa era vestită pentru murăturile pe care le făcea, instinctul o Împingea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Oaspetele părea pregătit de un drum lung. La picioarele sale era așezată o valijoară neagră, care părea extrem de grea. Mașa se aștepta să-l vadă mahmur, după ce dăduse pe gât atâta horilcă. Ba chiar se gândise să-i scoată din beci un castron de moare de varză, amestecată cu cea de mere acre. Rețeta aceasta o știa de la babulea și, de fiecare dată când Onisei bolea după o noapte de beție, Îi punea la căpătâi o Întreagă oală. Moarea Însă trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lui Tiberică și mie : „Măi, am fost cu udatu’ și ne-am îmbătat ca porcii. Umblam toată gașca prin Cluj și chiuiam în stradă în ploaie. Sunt mort măi, sunt mort! Rupt!”. Dacă trăiai în Occident, te îmbătai frumos în beci, în mod organizat, să nu te vadă lumea sobră, academică. După aceea te duceai la councellerul tău să-i spui la ureche că ai făcut-o lată. La noi tout est pris à la legere. Iar noi suntem prea doldora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui s-au apucat de băut). Fetele lor sunt anemice. Cea mare a intrat la Drept la Alba Iulia, dar n-a plecat acolo fiindcă nu avea nici bani de tren. Săptămâna trecută au mai găsit oamenii niscai țuică în beci. Au băut-o ca înainte de apocalipsă. El a sărit cu pumnii, ea cu cuțitul. El e în spital, înjunghiat în burtă. Poveste banală de tranziție către niciunde (citește: pușcărie, spital, mormânt) pentru cei mai mulți din categoria asta. În acest caz însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
frecție eticistă. Nu-ți voi povesti tot ce am văzut, nici ce procente de reprezentare erau pe acolo, ci, păstrând obiceiul, îți voi scrie doar despre ceea ce m-a topit, m-a topit până m-a aruncat iarăși într-un beci, să plâng așa cum m-a învățat străbunica: - Lacrăma ta să n-o arăți la nime, maică, ține-o pentru tine și pentru Dumnezeu ăl din sufletul tău. O să te scutesc de vizitele la parlament, guvern și sindicate. Deși, eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Westuri de-ale noastre: „Mihaela, don’t Go West, Go Ahead!”... avusesem inima strânsă. Era primul nostru cetitor. Cel mai greu cu putință. Au fost câteva experiențe care, luate pe rând, cum ți-am spus, m-au dus țintă spre beci. Adăpostul pentru femei bătute. Un castel mic, lăsat moștenire, pentru prostituatele retrase, de către o curtezană mai norocoasă. Acum și acolo era plin. Nu de prostituate, ci de neveste, nu daneze, ci asiatice sau est-europene. Un grupuscul de bărbați băștinași nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a biosferei va rămâne pitulată pe undeva, în cotloane virgine, depărtate de trasee europene Glisez, iartă-mă, Mircea!, dar n-am cum. În Dania nu a mers o observatoare destrupată, a treia oamă, ca să zic așa. Ajung imediat și la beci. Nu ți-am spus niciodată, dar eu dau bani aproape numai cerșetoarelor bătrâne. Am ciudatul sentiment că sunt oricare dintre ele, că ele sunt bunicile mele. Stau discret la ieșirea din magazin. Îmi privesc plasele. Înghit în sec. Mie îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cealaltă sarabandă: - Am auzit că ne ascultați necazurile și le spuneți la București. Mie mi-o culcat furtuna păpușoiu’, o dat bruma peste meri când erau înfloriți, și vecinul, că numai el poate să fie, mi-a furat afumăturile din beci. Săracii oameni! Eu aveam de completat un prăpădit de chestionar pompos intitulat: „Problemele sociale ale zonelor de cultură a cartofului”. Nu puteam să le iau, nu puteam să le dau. Apoi a început competiția pentru alivenci, poale-n brâu, balmuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Tovică, așa cum îi spuneam eu, întorcându-se când suna a doua oară sirena cocseriei din Călan. Mirosea a cocs. Avea buzunarul plin cu bombonele păpușele, lipite una de alta de la căldura corpului său. Mi le lua mie. Mergea direct în beci și trăgea cu mațul un gât de țuică pe de-ascuns de bunica. Îmi făcea semn cu degetul peste gură: „Șșt!” Niciodată nu l-am spus bunicii, era secretul nostru. Îmi pare rău, da’ n-am putut „vedea” niciodată: „clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]