908 matches
-
comun acord cu Gamelin. După prima zi de ostilități, olandezii erau într-o retragere grăbită, lăsând flancul nordic al belgienilor expus, deși forțele defensive franco-belgiene rezistau în Ardeni de trei zile. După 18 zile, plecarea englezilor i-a lăsat pe belgieni descoperiți pe flancul drept și fără vreun ajutor după ce Weermachtul a separat armatele franceze de cele belgiene și regimentele franceze care luptau de partea lor. Armatele germane allemandes se pregăteau să înainteze rapid către sud, cucerind Franța ale cărei armate
Édouard Daladier () [Corola-website/Science/323720_a_325049]
-
Este una din cele patru rase canine dezvoltate în Belgia și cunoscute sub numele generic de Ciobănești Belgieni. Celelalte rase (considerate de unele asociații chinologice doar varietăți ale aceleiași rase) sunt: Tervuren, Groenendael și Laekenois. Între rasele și Tervuren există multe similarități, Tervuren având o blană mai voluminoasă, cu firul lung. American Kennel Club nu a recunoscut până în
Malinois () [Corola-website/Science/323058_a_324387]
-
Belgia, împrejurimile orașului Malines (Mechelen) 56-66 cm 25-34 kg 10-12 ani Herding Fermierii flamanzi și cei valoni (populațiile majoritare din Belgia) au folosit din vremuri străvechi un grup de câini puternici, agili și inteligenți care prefigurau rasele actuale de Ciobănești Belgieni. Pe fondul preocupărilor notabile existente în Europa la jumătatea secolului al XIX-lea pentru selecționarea și promovarea pe baze naționale a unor rase de câini, profesorul belgian Adolphe Reul a definitivat un studiu dedicat identificării cel puțin a unei rase
Malinois () [Corola-website/Science/323058_a_324387]
-
puțin a unei rase de câini cu origini belgiene, care să devină reprezentativă și acceptată în concursurile și expozițiile canine internaționale. Focalizându-și atenția pe un grup canin cu trăsături similare, a propus dezvoltarea separată, plecând de la denumirea de Ciobănesc Belgian, cu împărțirea eforturilor de ameliorare și selecție pe câteva orașe. Crescătorii din zona orașului Malines, din zona flamanda, au dezvoltat rasa care a preluat și numele importantului centru urban. Celelalte denumiri ale raselor (varietăților) de Ciobănesc Belgian se identifică, la
Malinois () [Corola-website/Science/323058_a_324387]
-
denumirea de Ciobănesc Belgian, cu împărțirea eforturilor de ameliorare și selecție pe câteva orașe. Crescătorii din zona orașului Malines, din zona flamanda, au dezvoltat rasa care a preluat și numele importantului centru urban. Celelalte denumiri ale raselor (varietăților) de Ciobănesc Belgian se identifică, la rândul lor, după numele orașelor unde au fost dezvoltate. este un câine foarte inteligent, cu aptitudini de lucru extrem de variate, agil, energic, concentrat pe misiune și dedicat, fiind considerat, per ansamblu, cel mai complet și mai bine
Malinois () [Corola-website/Science/323058_a_324387]
-
rândul lor, după numele orașelor unde au fost dezvoltate. este un câine foarte inteligent, cu aptitudini de lucru extrem de variate, agil, energic, concentrat pe misiune și dedicat, fiind considerat, per ansamblu, cel mai complet și mai bine dotat dintre Ciobăneștii Belgieni. Un câine cu talie medie spre mare, etalând un corp suplu, bine îmbrăcat în musculatură, bine proporționat. Capul este plat, fiind paralel cu planul botului. Ochii sunt migdalați, în diferite nuanțe de căprui, cu privirea concentrată. Urechile sunt mari, erecte
Malinois () [Corola-website/Science/323058_a_324387]
-
albume de studio și alte numeroase lucrări încă din anul 2002. Single-ul sau din 2011, "Somebody That I Used to Know" a ajuns pe locul 1 în Billboard Hoț 100, făcându-l al cincilea australian câștigător și al doilea belgian (după Soeur Sourire în 1963). El a mai câștigat cinci Premii ARIA și a fost nominalizat pentru MTV EMA pentru cel mai bun act din Asia și Pacific. Gotye s-a autocaracterizat ca fiind "mai puțin muzician, dar mai mult
Gotye () [Corola-website/Science/326661_a_327990]
-
ar putea indica faptul că victimele au fost grupate în momentul în care au fost ucise. Breșa realizată de Kampfgruppe Peiper în liniile americane a fost marcată și de alte masacre de prizonieri de război și, de asemenea, de civili belgieni. Astfel, membrii grupului au ucis cel puțin opt alți prizonieri americani la Ligneuville. Noi masacre de prizonieri americani au fost raportate la Stavelot, Cheneux, La Gleize și Stoumont în zilele de 18, 19 și 20 decembrie. În sfârșit, la 19
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
Pe 13 decembrie 2011, la ora 12:33 (UTC+1), a avut loc un atac armat în piața Saint-Lambert, aflată în orașul Liège din regiunea Valonia, Belgia. Atacatorul, Nordine Amrani, un belgian de origine marocană în vârstă de 33 de ani Potrivit avocatului lui Amrani, el nu a putut vorbi Limba arabă nici nu a fost musulman , a aruncat trei grenade de mână și a deschis focul asupra mulțimii prezente la un
Atacul de la Liège din 2011 () [Corola-website/Science/324797_a_326126]
-
schimbările lui Moltke nu erau atât mari, și că planul a fost eronate de la bun început. El susține că Planul Schlieffen nu-și merită marea sa reputație, deoarece i-a subestimat destul de mult pe toți: pe ruși, francezi, britanici și belgieni. Cu toate acestea, acest lucru ar avea tendința de a susține punctul de vedere al profesorului Fromkin, care spune că un plan slab va indica originea sa ca una nu pe deplin verificată. Istoricul militar britanic John Keegan rezuma dezbaterea
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
apoi să devină partea francofonă a Belgiei (Liège). Béguinagele se găsesc într-o zonă ce corespunde astăzi aproximativ Franței de nord și nord-est, Belgiei, Țărilor de Jos și Germaniei de nord-vest. Beguinele formau o mișcare religioasă. Succesul lor, conform istoricului belgian Henri Pirenne, s-a datorat numărului mai mare de femei (față de bărbați) cauzat de violențe, războaie, operațiuni militare și semimilitare, în care bărbații își pierdeau viața. Numeroase femei rămase văduve sau nemăritate nu aveau de ales decât să se unească
Béguinages flamands () [Corola-website/Science/326328_a_327657]
-
clasa a II-a, în scopul de a evita deteriorarea sau pierderea recompensei. Au existat cinci clase de distincții: Printre beneficiarii Crucii de Cavaler au fot 73 de străini: 18 români, 12 letoni, 9 italieni, 8 maghiari, 4 estoni, 4 belgieni, 4 olandezi, 3 danezi, 3 francezi, 2 spanioli, 2 japonezi, 2 slovaci 2 finlandezi de origine suedeză. Dintre aceștia, 43 s-au atribuit Aliaților Germaniei (au luptat în formațiunile lor naționale, militare și armate) și 30 au luptat în Waffen-SS
Crucea de Cavaler a Crucii de Fier () [Corola-website/Science/326399_a_327728]
-
olandezi, 3 danezi, 3 francezi, 2 spanioli, 2 japonezi, 2 slovaci 2 finlandezi de origine suedeză. Dintre aceștia, 43 s-au atribuit Aliaților Germaniei (au luptat în formațiunile lor naționale, militare și armate) și 30 au luptat în Waffen-SS (letoni, belgieni, estoni, olandezi, danezi și francezi).
Crucea de Cavaler a Crucii de Fier () [Corola-website/Science/326399_a_327728]
-
necesar, deplasarea rapidă a acestor trupe pe calea ferată către est, pentru a face față rușilor înainte ca aceștia să aibă timp să mobilizeze pe deplin. Planul însă nu a reușit din mai multe cauze: întârzierea și rezistența neașteptată din partea belgienilor, astfel că armata franceză reușise mobilizarea și în final Prima bătălie de pe Marna a pus capăt așteptărilor germane. Al Doilea Război Mondial a fost punctul culminant al dezvoltării războiului de manevră, dezvoltarea forțelor blindate a dat viteza necesară manevrelor necesare
Război de manevră () [Corola-website/Science/328273_a_329602]
-
în închisoare. În 1881 a fost din nou un incendiu, după care a început o nouă reconstrucție. Restaurarea a durat până în 1911. Între 1939-1945, germanii au organizat o închisoare pentru muncitori prizonieri polonezi. În 1942 el a devenit lagăr pentru belgieni, cehi, francezi și norvegieni. După 1945, castelul a devenit locul de reședință al administrației locale, aici fiind amplasate casa de cultură, biblioteci și muzee, care au fost acolo pînă în 2000. Este un castel teuton în formă de un patrulater
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
era format din trei colonii care au aparținut Belgiei între 1885 și 1962: Congo-ul Belgian (acum Republica Democrată Congo), Rwanda și Burundi. Spre deosebire de majoritatea marile puteri europene imperiale, imperiul belgian care era format 98% dintr-o singură colonie (Congo-ul Belgian care era de 76 ori mai mare decât Belgia) era proprietatea privată a regelui
Imperiul colonial belgian () [Corola-website/Science/327113_a_328442]
-
format din trei colonii care au aparținut Belgiei între 1885 și 1962: Congo-ul Belgian (acum Republica Democrată Congo), Rwanda și Burundi. Spre deosebire de majoritatea marile puteri europene imperiale, imperiul belgian care era format 98% dintr-o singură colonie (Congo-ul Belgian care era de 76 ori mai mare decât Belgia) era proprietatea privată a regelui țării, Leopold al II-lea, mai degrabă decât să fie dobândită prin acțiunea politică a statului belgian. Belgia însăși a obținut independența în 1830. (Anterior, între
Imperiul colonial belgian () [Corola-website/Science/327113_a_328442]
-
guvernul său în vederea stabilirii unor colonii, dar deoarece țara nu avea resursele necesare pentru a dezvolta teritoriile candidate guvernul a refuzat planurile sale. Statul Independent Congo a fost un stat corporatist controlat personal de regele Leopold al II-lea al belgienilor printr-un ONG-marionetă, denumit "Association Internationale Africaine". Leopold era unicul acționar și președinte al acestei organizații care a exploatat resursele de cauciuc, cupru și alte minerale din bazinul Râului Lualaba. Teritoriul acestui stat se suprapune peste cel al actualei Republici
Imperiul colonial belgian () [Corola-website/Science/327113_a_328442]
-
În 1895, Rwanda devine provincie germană, păstrându-și sistemul de organizare. După primul război mondial, Rwanda trece sub administrare belgiană cu mandat din partea Națiunilor Unite. Sub administrația belgiană, lucrurile încep să se schimbe. Păstrând în mare vechile forme de organizare, belgienii au făcut totuși câteva schimbări în structurile de conducere ale Rwandei. Aceste schimbări vor constitui o cauză importantă a genocidului rwandez. Astfel, coloniștii belgieni se vor folosi de etnicii tutsi pentru a domina populația formată în cea mai mare parte
Imperiul colonial belgian () [Corola-website/Science/327113_a_328442]
-
În 1903, Burundi a devenit colonie germană, trecută apoi sub administrare belgiană după Primul Război Mondial. A purtat numele de Urundi (cealaltă Rwanda), după cum coloniștii belgieni când se refereau la acel teritoriu. A făcut parte din teritoriul Ruanda-Urundi, administrat de către belgieni cu mandat din partea Națiunilor Unite începând cu anul 1923. După cel de-al Doilea Război mondial, teritoriul a continuat sa se afle în custodia belgienilor. La 1 iulie 1962 devine teritoriu sub protecția ONU, apoi, la 1 iulie 1966 Burundi
Imperiul colonial belgian () [Corola-website/Science/327113_a_328442]
-
belgieni când se refereau la acel teritoriu. A făcut parte din teritoriul Ruanda-Urundi, administrat de către belgieni cu mandat din partea Națiunilor Unite începând cu anul 1923. După cel de-al Doilea Război mondial, teritoriul a continuat sa se afle în custodia belgienilor. La 1 iulie 1962 devine teritoriu sub protecția ONU, apoi, la 1 iulie 1966 Burundi devine independentă. Împreună cu alte câteva puteri europene și SUA, ca rezultat al Rebeliunii Boxerilor (1899 - 7 septembrie 1901), Belgia a primit o Concesiune (chineză: zujie
Imperiul colonial belgian () [Corola-website/Science/327113_a_328442]
-
onoare. Astfel, în martie 1916, Jan Smuts lansează un atac surprinzător, dinspre nordul Tanganyikăi, dintr-o zonă greu accesibilă, și, în consecință, slab apărată de către Lettow-Vorbeck. În același timp, coordonându-și pentru prima dată acțiunile, aliații au atacat dinspre vest (belgienii) și sud (portughezii). Noua tactică a dat roade, trupele belgiene ocupând în curând Rwanda și Burundi, iar englezii chiar capitala colonială Dar es Salaam. Aici s-ar părea că rezistența germană a fost înfrântă, însă nu și în cazul lui
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
pentru cupele europene pe care le aveau înainte de 1985. Aceasta a afectat opt echipe care au ratat calificarea în Cupa UEFA până la turneul din sezonul 1994-1995, inclusov. Din cei 39 de morți, 32 au fost italieni (inclusiv 2 minori), 4 belgieni, 2 francezi și un nord-irlandez.
Tragedia de pe Stadionul Heysel () [Corola-website/Science/330273_a_331602]
-
au fost închise pe 10 mai 1940 al ora 03:15, după ce au fost observate mișcări ale trupelor germane pe malul răsăritean al râurilor Our, Sauer și Mosel. În acest timp, militari ai forțelor speciale germane în civil, sprijiniți de belgieni de etnie germană din Luxemburg (așa-numiții "Stoßtrupp Lützelburg") au încercat să saboteze stațiile de emisie și baricadele aflate de-a lungul frontierei comune. Aceste tentative au eșuat. Familia regală a fost evacută de la reședința din Colmar-Berg în capitală. Germanii
Invadarea Luxemburgului () [Corola-website/Science/330313_a_331642]
-
în sferturile de finală ale competiției. După ce ocupase prima poziție în grupă, în urma unei victorii de răsunet în fața Ungariei, scor 6-0, și a altei victorii împotriva Canadei, URSS a întâlnit în optimi formația Belgiei. URSS a deschis scorul prin Belanov, belgienii au egalat prin Scifo (cel care în urmă cu câteva luni fusese eliminat în semifinalele Cupei Campionilor de către Steaua), același Belanov a readus URSS în avantaj, însă Jan Ceulemans a egalat din nou, trimițând meciul în prelungiri. În minutul 102
Valeri Lobanovski () [Corola-website/Science/330320_a_331649]