767 matches
-
gheața și gata, nimic mai mult! Omar, în schimb, aștepta fiecare creștere a liniei și se bucura ca de dinții de lapte ai unui prunc. „Astea sunt vertebrele Soarelui“, se mândri când așezară traversele și își imagină încântat cum pomii, benzinăria, garajul și ce mai dereticase cu mâna lui se vedeau ca un loc promis, din goana vagoanelor. După șapte-opt luni, într-o dimineață, o locomotivă trase primul tighel pe pânza de cețuri a câmpului. Omar o auzi din mansardă, iar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Îi simți apoi tropotul înnebunit și se liniști că e teafără, însă un moment mai târziu învăță că orbirea lui vedea sângele. Mirosi dezastrul în aer, ca un abur de sulf, și pe urmă află din țipătul celor strânși la benzinărie: — Scoate-l din mașină, e chisăliță! Stătea pe un morman de pietriș și vedea doar umbre mișcându-se, însă pricepu chiar de-a lungul tremurului care îl scutura că știa fără să privească și că un fel nou de-a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de mult, cum făcea cu tată-său ori de câte ori încerca să îl lămurească ori doar să-l audă. Omar se retrase sub nuc și-ncepu să se perpelească: va vinde mai repede decât cumpărase partea lui din garaj și bistrou, din benzinărie, va lichida tot ce agonisise, însă va putea să întoarcă viața pe care o uitase în toate astea? Ploua și Leclerc se dusese în Orumieh cu mai multe treburi. Cele două secretare plecaseră, iar ea de o oră își promitea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lămâie. Lumina lămpilor cu camfan scotea la iveală asteriscurile Întunecate produse „de expectorație“ pe nisipul alb de pe pardoseală. Într-un alt an de grație - și anume 1941 - am prins câțiva frumoși fluturi de noapte la lumina de neon a unei benzinării dintre Dallas și Fort Worth. Ticălosul ajunge după gratii - acel Cassius Cahloun din Mississippi care-și biciuia sclavii, ex-căpitan de voluntari, un bărbat chipeș, fudul și veșnic Încruntat. După ce a băut pentru ca „America să fie a americanilor și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
caracterul perisabil al anumitor produse. Fără a uita spitalele și farmaciile, kilometrii de bandaje, munții de vată, tonele de comprimate, hectolitrii de medicamente injectabile, groșii de prezervative. Și trebuie avută în vedere și benzina și motorina, să fie transportate la benzinării, în afară de cazul în care cuiva din guvern i-ar veni și ideea machiavelică de a-i pedepsi de două ori pe locuitorii capitalei, obligându-i să meargă perpedes. La capătul câtorva zile guvernul înțelesese că o stare de asediu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stânga și m-am uitat la indicatorul de combustibil, am constatat că arată cam o optime plin. Am întins mâna către acul roșu. — Ăsta spune altceva, l-am contrazis. Tom a ridicat din umeri. Pesemne e stricat. Avem noroc că benzinăria e vizavi. În timp ce Tom își prezenta diagnosticul eronat asupra stării mașinii, m-am întors să văd pomenita benzinărie prin lunetă: un garaj prăpădit cu două pompe, care părea să nu mai fi fost zugrăvit din 1954. Și în același moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întins mâna către acul roșu. — Ăsta spune altceva, l-am contrazis. Tom a ridicat din umeri. Pesemne e stricat. Avem noroc că benzinăria e vizavi. În timp ce Tom își prezenta diagnosticul eronat asupra stării mașinii, m-am întors să văd pomenita benzinărie prin lunetă: un garaj prăpădit cu două pompe, care părea să nu mai fi fost zugrăvit din 1954. Și în același moment privirile mi s-au încrucișat cu ale lui Lucy. Stătea drept în spatele lui Tom și, fiindcă nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
asta e altă poveste, pe care o vor spune timpul și misterioasele înclinații ale trupului. Eu, unul, îmi propun să stau cu urechile ciulite, așteptând să văd ce urmează. A doua zi dimineață, devreme, îl sun pe Al junior la benzinărie, care însă nu a rezolvat ghicitoarea mașinii. — La ea lucrez chiar acum, îmi spune el. Cum am un răspuns, vă caut. Mă mir și eu cât de puțin mă afectează. Ba chiar cred că mă bucur să rămân blocat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o asigurare. „Promiteți ?” - mă măsoară el din priviri. „Pe cuvînt de onoare !” - răspund eu fără să clipesc. Doar că era sîmbătă, iar noi eram in the middle of nowhere, cum se spune la noi la țară. Am oprit la prima benzinărie și m-am plîns, cu ochii umezi, unei mami care mînca semințe în așteptare de clienți. „Nu se poate, ce oameni răi !” - m-a compătimit ea. „Stați așa, că vorbesc cu Costel.” și l-a chemat pe Costel, care a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
O poveste stranie Daniel Ciobotari era șofer pe camioane grele și mai tot timpul era pe drumurile Europei. Avea o muncă grea, chiar foarte grea și, în general, pleca singur în curse de mii de kilometri. Dormea în parcările de la benzinării și aproape niciodată singur, avînd impresia că, în cazul că nevastă-sa făcea năstrușnicii, nici el nu este cheie de biserică. Deși se considera chit, în cazul că și nevastă-sa ar călca strîmb, totuși suporta greu imaginea că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai putea ieși, o promisiune mereu amânată de renunțare, tras pe dreapta și abandon. În săptămânile care-au urmat, eroul nostru a patrulat fără odihnă, vânând apariția nălucii. S-a interesat la atelierele unde se vindeau piese pe sub mână, la benzinăriile lăturalnice, la tinichigerii, vopsitorii și vulcanizări, peste tot unde ea s-ar fi putut trata, dar nimeni nu i-a spus nimic. Când auzeau despre cine era vorba, presele Își Încleștau fălcile puternice, iar compresoarele Începeau să fluiere absente. A
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trași de resortul treburilor zilnice. — Ce s-a-ntâmplat? am Întrebat, ridicându-mi spătarul. Ce-i cu ăștia? Nu știu, a răspuns Anna, au apărut brusc, când a răsărit soarele. Până atunci, drumul a fost pustiu. Am oprit la o benzinărie și am intrat Împreună În cușca de sticlă de pe marginea drumului. Înăuntru părea că nu se Întâmplase nimic. Frigiderele transparente mârâiau, cu vitrinele ușor aburite, veghind ordinea geometrică a rafturilor centrale. O femeie stătea În spatele casei de marcat, urmărind știrile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
oricăror invazii, de mici, cârnați și bere fie ea chiar nemțească. Este pentru ei, o adevărată bucurie a primăverii renăscute, când plesnetul mugurilor ce se deschid sfios, se suprapune perfect și polifonic, peste zgomotul sacilor de cărbuni, târâți de prin benzinării spre portbagaje încăpătoare, puse alături de specialități gustoase cu tocătură la grătar. Și apoi să vedeți, cum se întorc seara de la demonstrația de 1 mai, sănătoși și gălăgioși, și pe nimeni nu-l doare gâtul, ficatul, burta, dintele, ochiul, capul sau
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ce-i pica la mână, normal că poliția s-a orientat repede. Mai ales că Zane junior fusese înhățat în garaj tot cu ciorapu’ ăla negru pe față și tot împroșcând cu spray-ul ăla lacrimogen. Cică dăduse lovitura la benzinărie ca să aibă de unde da șpagă la poliție, să scape de primul pocinog; apoi voise să le arate babacilor că are stofă, că nu degeaba l-au ghiftuit cu salam de vară până la paișpe ani. Carevasăzică madam Cucu se speriase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a luat avionul și într-o oră era la poartă. Și-a pus patrafirul și a sfințit cele două camere din față. A plecat apoi să exorcizeze și încăperile din spate: cuibul de hoți din care ieșise la lumină spaima benzinăriilor. Mătușă-mea după el, că doar era fratele mezin, pe care-l corcoliseră toată viața cele cinci surori. Ușurat, am introdus în casetofon o casetă cu Europe și am dat volumul la maximum, să poată băieții să arate ce pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-a condus la scrierea un deceniu mai tîrziu a acestei cărți, a fost un film de suspans horror cu Donald Sutherland și Jeff Bridges. Bridges, n-am Înțeles de ce fiindcă nu era subtitrat, Îi fură lui Donald logodnica Într-o benzinărie, urmează urmărire, palpitații, antren, și explicația, Jeff era puțin deranjat, o omorîse pe logodnică Înmormîntînd-o de vie după ce-i dăduse să bea ceva, cloroform parcă, și-acum Își dorea să facă același lucru și cu Sutherland, În clipa asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că mă iubești? — Hai să mai așteptăm puțin. PÎnă atunci ea Îi ținuse mîna pe picior. Și-o mută. — Bine, spuse. SĂ așteptăm. Acum mergeau pe șoseaua largă din Coral Gables, prin periferia Miami-ului, topită de căldură, pe lîngă magazine, benzinării și piețe. Pe lîngă ei treceau constant mașini cu oameni care se Întorceau din oraș. Apoi trecură de Coral Gables, care se Întindea la stînga, cu clădirile ce dădeau spre Basso Veneto, Înălțat din preria Floridei - În față se Întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
stradă pavată cu piatră și pustie la ora aceea, care ducea la mare. Apoi făcu la dreapta și o luă pe altă stradă pavată, trecu pe lîngă niște terenuri virane și niște case Împrăștiate și apoi văzură luminile de la o benzinărie și reclama de neon a unui camping. Șoseaua trecea pe acolo, intersectîndu-se cu drumul către marea spre care dădeau și căsuțele din camping. Opriră mașina la benzinărie și Roger Îl rugă pe bărbatul În vîrstă, care venise spre ei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
niște terenuri virane și niște case Împrăștiate și apoi văzură luminile de la o benzinărie și reclama de neon a unui camping. Șoseaua trecea pe acolo, intersectîndu-se cu drumul către marea spre care dădeau și căsuțele din camping. Opriră mașina la benzinărie și Roger Îl rugă pe bărbatul În vîrstă, care venise spre ei, cu fața albăstrită de la lumina neonului, să verifice uleiul și apa și să facă plinul. — Cum sînt căsuțele? Întrebă Roger. — SÎnt bune, șefu’. SÎnt frumușele și curate. Cearșafurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
șosea. Pe drumul spre Dorobanț era foarte mohorît și foarte critic. Fă, doamnă (a folosit el, după Ion Cristoiu, apelativul cel mai scump), pe mine m-ai întrebat dacă vreau să plec din buncărul meu? Cînd Șichy a oprit la benzinărie, s-a strecurat din Tico și a dispărut. Am bătut toate străzile din jur, strigîndu-l. Traversa, nesocotitul, intersecția din Tîrgu-Cucului. Dintr-o parte în alta. Mi-a făcut o concesie că s-a explicat: E un rit de trecere. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
greșeală dacă vom spune că era chiar el. Bărbatul nu era echipat corespunzător, nu avea nici măcar nelipsitul rucsac. De fapt și de drept, rămăsese fără benzină - cu toate că alimentase chiar după ce plecase de-acasă! - și, fiindcă știa că între cele două benzinării din ținut nu erau mai mult de patru kilometri, se decisese să pornească pe jos. Acum regreta hotărârea luată, din două motive. Unul era acela că avusese o sticlă de suc, de cinci sute de mililitri și nu-i ajunsese
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cinci kilometri pe oră, să zicem că așa merge el, în pas vioi, iar eu merg acum cu vreo trei, că de-abia mă târăsc din cauza zăpușelii, rezultă că tot aș fi reușit să ajung deja la blestemata aia de benzinărie. Iar benzinăria nu e... Își scoase cămașa din pantaloni și trase cu putere de nodul de la cravată. Continuă să meargă în vreme ce soarele îi trimitea cu o precizie maximă săgeți încinse în moalele capului... Iată un soare arcaș, își permise un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe oră, să zicem că așa merge el, în pas vioi, iar eu merg acum cu vreo trei, că de-abia mă târăsc din cauza zăpușelii, rezultă că tot aș fi reușit să ajung deja la blestemata aia de benzinărie. Iar benzinăria nu e... Își scoase cămașa din pantaloni și trase cu putere de nodul de la cravată. Continuă să meargă în vreme ce soarele îi trimitea cu o precizie maximă săgeți încinse în moalele capului... Iată un soare arcaș, își permise un zâmbet strâmb
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe marginea șoselei și privi lung în urma lor. Iar ne ducem, iar înviem... Moșu’ care m-a amenințat cu reclamația pedala pe o bicicletă zburătoare... Și părea extrem de mulțumit. Eu umblu de ore în șir și nu mai ajung la benzinărie, cu toate că ar fi trebuit să fiu demult acolo... Nu mai înțeleg nimic. Nu văzu vulturul care ateriză chiar lângă el. - Ce nu-nțelegi? Partea cu bicicleta zburătoare sau partea cu nunta morților? Nu reuși să scoată niciun cuvânt. Vulturul îl
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
el, și părea extrem de satisfăcut. Scotea pe cioc rotocoale albastre... - Cubaneze, astea-s cele mai bune. Am un tovarăș care mi le aduce regulat... Țâșni în picioare și o luă la fugă... Încotro? Acolo unde ar fi trebuit să fie benzinăria la care alimentase de atâtea și atâtea ori... Alergă până ajunse în faza în care prăbușirea era iminentă, iar plămânii îl implorau să se oprească. Se întinse pe asfaltul încins și își spuse că ori a murit și trăiește o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]