800 matches
-
fiecare cu insectele lui. Așa m-a găsit, prins în această ocupație dezgustătoare, Călugărul. „Stai să vezi ceva distractiv”, i-am zis. Și am aruncat o fărâmitură de pâine jos, iar când furnicile au început să se învârtă în jurul ei, besmetice, și au încercat s-o târască, le-am pus bețe de chibrit în cale. Parcă renăscuse în mine copilul de odinioară. „Nu vă plac furnicile” mi-a spus Călugărul. Am vrut să-i răspund că nu mi-au plăcut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și biciuia publicul, cu aversele unui intens pasaj de coloratură: - Ce faceți acolo, domnule Floyd? fu interpelat de o voce sosită din sectoarele reci, de pe margini, voce care nu pricepea nici s-o pici de ce domnul Floyd alerga, ca un bezmetic, pe la toate acele instrumente imaginare, căutând să facă el totul. - Cânt, doamnelor... sau, cel puțin încerc, i-ar fi stat pe limbă lui Pinky să le răspundă. Dar, în loc de aceasta, nu intră la râcă. Ridică din umeri și continuă să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
interesul Ho diábilos și Genel), fu livrat, către miezul nopții, Sinistratul, pozând în petrecăreț abțiguit și sprijinit discret între umerii Ierbii Fiarelor și-ai Monarhului Bolilor Nervoase. - Ce mai faci, puțoiule și neisprăvitule de frate-meu? îl luă în primire bezmetica, parte să-l pupe, cum pupa ea toți bărbații, pe gât, după ureche, parte să-l încurajeze. Ți-au și dat tuleie și penaj de cocoș... - Vă zic alivoar! șoptise, neiertînd-o nici pe dânsa, din leșinul său intermitent, Doru, căruia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru care nu am fost niciodată selecționat În echipa de fotbal a școlii. Eram Înlăturat În favoarea altora din cauza acestor picioarelor subțiri și lungi, În care mă Împleticeam deseori În alergare. Exagerat de lungi... Câinele brutarului de peste drum lătră ca un bezmetic. A trecut iarăși puștiul acela pistruiat plimbând un băț printre zăbrelele gardului. Încep să tremur pentru că cealaltă fotografie este cu mama. O fotografie de-a mamei din tinerețe. Frumoasă. E Într-o livadă de meri, cu o rază de soare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sigur, trecându și mâna prin părul bogat și scuturându-și capul Într-o parte și În cealaltă. Probabil că ochii neiertători ai vecinilor mei (madam Gușă, de la 3, ori Țiți Mițura, poreclită „Țurca”, ce Împroașcă vorbe veninoase ca o vuvuzelă bezmetică, ori „Scoancsa”, de la 2 - prima la cancaniadă) și cuvintele lor intrigante mă vor desființa completamente. Probabil că reputația mea de om liniștit se va duce de râpă. Începând de acum. Sau din noaptea trecută... Dar nu mă voi lăsa nici
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Libelula - fapt care-i creiona o alură absolut fantastică) și cu un băiat grăsun, jerpelit Îmbrăcat, vulgar, grețos și cu burta veșnic Înfometată. Lui Îi spuneam Goanță. Ieșeam alături de ei În fiecare zi, plimbând cele trei vițelușe și o capră bezmetică „de-a lungul și de-a latul lumii”, cum ne plăcea nouă să glumim. În ziua aceea, dimineața se ivi neașteptat de răcoroasă, aducând cu ea un cer amenințător, de cerneală. Totuși, am ieșit pe imaș, hotărâți să nu ne
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
colorată ori un gândăcel preocupat de problemele sale diurne și deodată, ca un zmeu În miniatură, se repezea vijelios spre cârdul de rațe adormite și găini moleșite de căldura soarelui de vară, scoțând țipete ce se voiau Înfiorătoare. Orătăniile alergau bezmetice din calea viforului cald, mirându-se nespus de perfidia hultanului care putea lua orice formă umană. Atacul, pe cât de vijelios, pe atât de scurt, se termina Întodeauna În fața curcanului, căruia din motive știute de toți cei mari ai casei, dar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și dintr-un timp din ce În ce mai Îndepărtat, Îi apărea frumusețea delicată și suavă a Vioriței, așezată cuminte, frumos gătită și care-i zâmbea cu duioșie. Atunci, copilul cu o voce ce se topea spre final, mixată cu o lacrimă pură și bezmetică, sărată și fierbinte, spunea trist și neconvingător: ”Mama doa’me!” Apoi, cei trei anișori ai săi Îi permiteau ca privirea, urmată la mică distanță și de gânduri, să se lipească de bondarul negru cu abdomenul galben, care zbura fioros, scoțând
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Se ținea cu judecătorii și cu sergenții. - Ne scotea trențele în stradă și-și bătea joc de sufletul nostru... Cioclii loveau caii tot mai tare. Dricul se hâțâna ca o corabie și mersul echipajului mortuar se transformase într-o goană bezmetică. Rudele se țineau bine, agățate de arcurile de la spate, trăgând înspăimîntate cu coada ochiului înapoi, pentru că nimic nu este mai fioros decât mânia unui grup de oameni. Când s-apuce spre Ateliere, dricul fu cât pe-aci să intre într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Întru totul explicabil: programul non-stop permitea fiecăruia să vină când poftea să vină și să Întârzie aici după dorință. Mai e cazul să spun că discuția cu Roger Howard Îmi stătea pe creieri? M-am trezit Întrebându-mă tulburat și bezmetic dacă vecinii mei de masă aveau habar de povestea asta fantasmagorică despre Pământ ca poligon experimental pentru... Iar dacă da, cum naibii de-și păstrau calmul, cum puteau să fie așa de liniștiți și de nepăsători? Aflaseră mai demult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vină inventată. M-am uitat și nu mi-am putut reprima o exclamație de uimire contrariată. În locul șirului de cifre pe care mă așteptam să le văd, pentru că, nu-i așa, ce altceva este un cont bancar decât o Înșiruire bezmetică de cifre și litere, pe hârtiile care o Înnebuneau pe Eveline erau așternute doar șiruri de litere. Fără nici o logică și fără nici un Dumnezeu, din câte puteam să-mi dau eu seama la o repede ochire: multe dintre ele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
obțină datele necesare. Acești prostănaci cu fețe palide și membre mari, mândri că posedă anumite unelte („Ben are un topor“), evoluează acum ca niște siluete Încovoiate care se deplasează lent pe fundalul cel mai Îndepărtat al memoriei; și aidoma alfabetului bezmetic de pe panoul unui oculist, se ivesc din nou În fața mea literele din cartea de gramatică. Camera de Învățătură era scăldată de razele soarelui. Într-un borcan de sticlă care transpiră, mai multe omizi țepoase se hrăneau cu frunze de urzici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
depășesc limita normală, când am început să-mi găsesc felurite scuze pentru tot mai desele beții, când am reușit să fac din băut și beție un ritual zilnic. Apoi n-a mai contat. Nu m-am mai putut opri. Mergeam bezmetic spre un niciunde. Devenisem un caraghios, compătimit la început, apoi disprețuit și lăsat în voia pierzaniei sale. Știam și nu-mi păsa. Chiar mă mândream cu o astfel de postură. Mi se părea că dă culoare vieții, că o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se alimentează vidanjorii. Cei care, aparent, dezvăluie dosare, reconstituie acel enigmatic timp al turnătorilor, mimează că redau adevăruri care, în fond, n-au existat vreodată, așa cum le peticesc ei acum. A existat doar un timp hidos al fricii și al bezmeticelor patimi izbucnite din spaime de tot felul. A existat doar un timp al deznădejdilor și al schingiuitorilor. Un timp al Călăului, al șoptitorului, din inima fiecăruia. Mulți l-au urmat. Alții s-au îndârjit să-i reziste, jertfindu-și viețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fapt ar fi trebuit să reziști mai mult. Mustățile lui Mirciulică te-au împiedicat." Lăsă să-i alunece câteva lacrimi și întrebă stins: ― Ce s-a întîmplat? Inginerul ținea lampa cu cotul sprijinit în genunchi. Trupul cârnului se zvârcolea mânuind bezmetic târnăcopul. Își simți urechile vâjâind și se opri în panică. "Fluturii mei albaștri... Sânt mulți, minunați... N-au aer... Trebuie..." Apucă brusc masca și trase de ea încercînd să-și elibereze bărbia... Ionescu îi prinse brațul. " Ce vrea să facă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în doi peri. Acum am altele pe cap! Cristescu întrebă brusc: ― De ce credeți că s-a sinucis Panaitescu? Peste ochii Valericăi Scurtu trecu o umbră ciudată. Se apropie de geam vorbind cu spatele: ― S-o fi săturat de viața asta bezmetică. Parcă poți să știi? Erau oameni ascunși. Odată, de un Crăciun, i-am chemat la o felie de cozonac. Abia mă mutasem, credeam că așa se cuvine între vecini. Au zis că n-au timp. Eu, una, știu că nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sînteți mai liniștit, constată maiorul. Contabilul e în concediu. ― Și după aia? În fiecare an, își ia vacanță iarna. După trei săptămâni, se întoarce, la braț cu soră-sa. Atunci să vezi distracție! El operă, ea muzică de cameră. O bezmetică! Bărbatu-său și-a luat lumea în cap! Consultă febril agenda: la 15 martie 1952, a părăsit-o după numai trei luni de conviețuire. Eu, unul, nu rezistam nici atît! Cristescu începu să rîdă: ― Îi știți cumva și adresa? ― O
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu se aplecase peste el. Îi simțea răsuflarea. Mirosea a portocală și a vanilie. ― Hai, încercați! Apoi se făcu liniște. Se auzeau doar hohotele sculptorului. Bătrâna îl atinse. ― Hai, domnule Matei! ― Pleacă! Nu vreau să mor... Dinții îi clănțăneau. Striga bezmetic: Alecu... moartea... nu vreau... Melania Lupu se aplecă și mai mult. Glasul avea accente învăluitoare. ― Vă iert! Trebuie să mă ascultați, să scrieți câteva rânduri. ― Nu sânt Moș Crăciun, scânci celălalt. ― Câteva rânduri, doar, le scriem împreună. După aceea veți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atâta vreme cât accesul la puterea prin care pot fi abolite efectele de până acum ale acestei minciuni ne este refuzat, orice smiorcăială de recu noștință nu face decât să ne sporească inepția, să ne perfecționeze haosul, să ne trimită la moarte bezmetici, orbiți de farsa consolării. „Planul“ acesta absurd nu poate fi cuprins cu mintea - și de altfel i-am făcut prea multe concesii. Constrânși de gândul că moartea e tot ce ni se poate întâmpla mai rău, am reușit să ne
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și era cît p aci să-mi răstoarne farfuria în cap cînd, într-o seară, la un restaurant, am comandat un ciolan cu fasole... Ea comandase o salată cu un ceai înzestrat cu nu știu ce virtuți medicale. Frici și suferințe Valul bezmetic de vaccinări care a urmat nefericitei morți a unei persoane publice chiar poate rămîne în istorie ca „fenomenul Tecuceanu”, căci rezumă cît se poate de bine o stare de spirit mult mai generală decît evenimentul în sine. Societatea de consum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mers al traficului comun. Desigur, există orașe sau țări întregi cu o circulație (aparent) mult mai haotică decît a noastră, în care semnalizarea este ultima dintre probleme. Dar acolo există altfel de „reguli”, un soi de drept cutumiar al circulației, bezmetic pentru necunoscători, dar suficient pentru inițiați. La noi, semnalizarea este regula acceptată și practicată în două cazuri din trei - dar eludată într-o treime din cazuri. De ce ? Ce ne spune povestea asta ? Mai întîi de toate ne spune că nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
disprețuit și se va revolta fără nici un alt motiv. Vine apoi obtuzitatea, miopismul politic dublat sau nu de interes sau răutate. Ca și în cazul protestelor din ianuarie 2012, protestatarii din zilele acestea sînt percepuți, uneori sincer, ca o adunătură bezmetică de stîngiști caviar și pensionari nostalgici, anti capitaliști din plictiseală sau modă. Dar, doamnelor și domnilor, pur și simplu nu așa stau lucrurile ! Mulțime pestriță ? Da, desigur, orice revoltă de stradă este pestriță, altfel ar fi revoluție. „Nici nu știu ce vor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și greu de picioare, abia mergea. Îl ținea de milă. Află că vizitiul care l-a urmărit pe bărbatul care-și zice Crețu e în clădire și ceru să-i vorbească imediat. Primi raportul cu toate detaliile nopții precedente, drumul bezmetic pe străzi, întâlnirea cu comisionarul Nicu din dreptul Școlii Centrale de Fete, popasul de-o oră și douăzeci și două de minute din biserica zisă a Icoanei, bătutul la ușa închisă a părintelui diacon, ceva despre o femeie grăsuță (se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
adună în ei întreaga imbecilitate a colaboratorilor apropiați. Valorile sunt stâlpii de rezistență ai națiunii. Istoria este ticsită de idealuri avortate. Mișcăm lumea cu eroisme și egoisme. O țară în tranziție este pândită de două pericole : integrarea necritică și izolarea bezmetică. Există, în fiecare etapă, câțiva creatori de istorie. Ceilalți suntem comentatori. Suntem la cheremul limitelor și al conjuncturilor. Cine nu a murit de foame în comunism va regreta în tranziția spre capitalism. Când scriu istoria, învingătorii nu se împiedică în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Banii mulți îți împuținează libertatea. Politicienii popoarelor sărace fac praznice opulente. Amărâții sporesc sărăcia planetei, îmbogățind-o cu foarte mulți copii. Cei care au scos limba în fața valorilor, au fost nevoiți, până la urmă, să și-o înghită. Când libertatea este bezmetică, unii consumă și cota celor care vor veni după ei. Fără artă, vom deveni niște analfabeți ai sinelui. Găinațul păsărilor de pe chelia statuilor este, uneori, singurul omagiu adus clasicilor. In artă și în iubire, cumințenia poate semăna a castrare. De-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]