797 matches
-
surdă cu viața. Vorbind despre satul natal, Labiș va conchide mai târziu: „Lumea aceasta a noastră e viguroasă și tare, miroase a sudoare și-a sânge, a balegă de bou și-a balegă de urs, a fuste și a chiote besmetice seara pe dealuri...” Pe acest fond de vitalitate se încrustează filonul folcloric. Pe tiparul imaginii pe care i-o oferea poetului satul natal, el formulează într-un carnet de însemnări și o concepție mult mai generală despre valoarea propriei poezii
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
filosofic, care mai mult creau nostalgii decât delimitau poziții. Astăzi, tinerii se îndreaptă prin disciplina cuvântului scris, care e cea mai bună garanție împotriva visării bolnăvicioase. Iată de ce, noua mistica ortodoxă, care se creează văzând cu ochii, nu e rătăcire bezmetică și necontrolată, ci se ridică solid, ca o aspră disciplină intelectuală. A, dacă Biserica noastră ar fi astăzi alta! Dacă ar exista, în adevăr, în sânul ei omul de hotărâre aprigă, care să restaureze împotriva tuturor modernismelor slăbănoage vechea strălucire
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în aproape toate formele cunoașterii. Nici cunoașterea științifică nu a fost scutită de o astfel de problematică, chiar în fizică sa păstrat sintagma moartea universului. Și în cunoașterea comună fierbe această problemă, alimentată de multe ori bolnăvicios de o ziaristică bezmetică și iresponsabilă. În cunoașterea religioasă, problema e la ea acasă, suverană. Mitul expandează pretutindeni în forma apocalipsei. Iar literatura preia aceste frânturi și le prelucrează în forme inedite, numai bune să primenească mentalul nostru receptiv. „Sfârșitul lumii” poate fi luată
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Deosebirea era frapantă. Cu câteva ore Înainte traversasem un câmp, dintre Arad și Borș, invadat de pungi de plastic, de peturi, de mizerie cu care se conviețuia confortabil. Și câini vagabonzi pe ogoare, solitari sau În grupuri de asalt, hălăduind bezmetici, probabil Înfometați. Iar asta În partea cea mai civilizată a țării. Mai În interior a fost și mai provocator. La toate parcările, câțiva câini leșinați de foame sau lenevind, sătui, după ce au fost omeniți de trecători. Și cerșetori sau fel
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
așa cum sunt ele înscrise în marile tratate încheiate după război (Paris, Helsinki etc.) În subtext, însă, noi știm foarte bine că această recunoaștere poate duce la inflamarea conflictelor înghețate și la încurajarea demonilor diferitelor autonomisme și separatisme. Agitația permanentă și bezmetică a extremiștilor din Ardeal, de exemplu, ar fi primit o gură de oxigen dacă România ar fi recunoscut Kosovo. Este evident, în concluzie, că România a acționat, în principal, în funcție de interesul național, iar partenerii noștri recunosc deși tacit că avem
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
lemn învechit și ros de cari ori aruncate aiurea pe vreo canapea bătrână unde scheletele mobile le-au lăsat. Aici se lasă îmbrăcămintea de acasă civilă, așa cum eu nu am făcut pe deplin, iar apoi internați fiind, merg agale aproape ,,bezmetici’’ prin coridorul semi -întunecat. Nu știu ce gândesc, numai pot să-mi închipui...nimic! Poate că și ei merg departe și pe același ,,calapod’’ cu gândurile: își fac speranțe de însănătoșire căci de aceea au venit, își concep certitudini deja sunt vindecați
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
minte un firesc al acestuia. Acum e altceva... Vârsta, singurătatea și neliniștile provocate de acest loc mă vor ajuta să trec și la fapte. Dumnezeu va fi singurul asistent privilegiat la o asemenea punere în scenă ori la o recuperare...bezmetică. ,,Jocul’’ de-a sinuciderea îmi va face bine? Teoriile nu îmi sunt salvatoare! Teoriile m-au aruncat în prăpastia singurătății, acolo de unde tot ea mă scosese. Sinuciderea nu e un scop în sine, nu e nici o lașitate, așa cum cred unii
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Viața și locul în care mă aflu mă vor ajuta să trec și la fapte, dacă nu voi reuși o restabilire a trăirii pierdute. Dumnezeu va fi singurul asistent privilegiat la o asemenea punere în scenă ori la o recuperare...bezmetică. Jocul de-a sinuciderea nu îmi face bine uneori! Teoriile nu îmi mai sunt salvatoare! Teoriile m-au aruncat în prăpastia lumii în care mă găsesc. Sinuciderea nu e un scop în sine, nu e nici o lașitate așa cum cred unii
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
e ardeiul, lung și butucănos, din care e confecționat. Ochii nu sunt deloc sclipitori, sunt negri, mați precum două bucăți de cărbune ars. Seamănă mult cu ochii multora dintre pacienții cu boli grave. Sunt ochii tristeții, ai deznădejdii și rătăcirilor bezmetice prin lumi fantastice. Gura uriașului de omăt e definitiv mută, nici măcar o silabă nu poate glăsui. Dacă ar putea vorbi ar povești multe...din lumea poveștilor ori din lumea de aici! Unul dintre constructori caută pietricele de culoare închisă pentru
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
suprafața Terrei și transformând-o într-un uriaș cărbune incandescent. Terifiant. Sfârșitul unei planete, al unei lumi, al unei civilizații. Catastrofă cosmică. O nimicire totală și ireversibilă. Vânturile ridică din apele secate legiuni de vietăți microscopice, zburătăcindu-le în vârtejuri bezmetice, urieșești, peste întinderile nesfârșite, devenite cimitirele înfiorătoare ale vietăților terestre... Din știoalnele otrăvite, din pâraiele secate, din mările ceanurate, lipsite în mod brutal de elementele specifice vieții, până în străfundurile Gropii Marianelor -, umplută cu o monstruoasă ciulama oceanică, sinistra Apocalipsă universală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mănoasă, în fața căreia inima își accelerează bătăile și întregul corp simte nevoia unor aripi de zbor... Nici participarea masivă a ciulinilor țepoși, rotunzi și alerți la maratonul tradițional, luând startul la marea Olimpiadă autumnală a pelerinilor rătăcitori, dezlănțuiți în galopuri bezmetice, fără țintă, pe trasee lungi, necunoscute, ireversibile și fatale... O armată de berbeci rostogolindu-se impetuos, cuprinși de o nebunie temporară, alergând, sărind și plutind prin aer, asemenea luptătorilor asiatici, spre împlinirea unui destin previzibil. Nu, nu a văzut toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu. Tânărul domn, stimabilă domnișoară, sare din nou spontan Pribeagu, are o alergie ciudată la toamnă. Nicidecum nu este timorat de frumusețea dumneavoastră inegalabilă. De l-ați vedea vara, e un armăsar adevărat și plin de energie ca un iepuraș bezmetic. — Vai, mulțumesc, râde tânăra. Dar sunt sigur că tânărul domn... — Cristian... Cristian Vasile, se prezintă în sfârșit. — Ei, sunt sigură că domnul Vasile a mai trecut prin nenumărate alergii, sărăcuțul, doar nu este la prima toamnă. — Dar, domnișoară, intervine Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
gustări de toate felurile, dar și restaurante, iar în 1936 se deschide tot aici și marele Muzeu al Satului. Chiote de copii te asurzeau din mulțimea de călușei, leagăne, mașinuțe și avioane, care se ridicau și se învârteau, în timp ce adolescenți bezmetici încercau labirin- tul cu oglinzi, peșterile sau zidul morții pentru motocicliști. În Cișmigiu, pensionarii jucau de zor table sau șah, copiii veneau să admire păunii și lebedele, iar tinerii se plimbau cu bărcile pe micuțul lac înconjurat de sălcii pletoase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sunt chiar așa cum erau când erai și tu pe aici, Ionele. Timpurile se schimbă cu o viteză nemaipomenită. Banii nu se mai înmulțesc așa ușor, concertele nu mai au aceeași pasiune parcă, publicul e tot mai distant, înnebunit după dansuri bezmetice și trompete țiuitoare, femeile mă vlăguiesc în loc să mă umple de energie, ca altădată, prietenii sunt și ei tot mai puțini și tot mai ocupați cu de-ale vieții... Am obosit, Ionele, asta e, am obosit și-mi trebuie o săptămână
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Poate eu voi fi uitat de mâine, definitiv și irevocabil, nu-mi pasă, dar Zaraza ? Niciodată ! Un mic semn al unor mărunte existențe, care s-au visat mari, dar n-au fost niciodată mai mult decât niște furnici amețite și bezmetice, mereu în căutare de dragoste. Dar niște furnici care au schimbat lumea. Căci nu bătăliile și politicile fac oamenii să evolueze și să fie mai buni. Istoria e scrisă de învingători, iar lumea e trasată de niște copii care au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pornește împotriva curentului, sub ploaie, dar, de data aceasta, nimeni nu mai este atras de peisaje, ci de comunicare și distracție. La ora 23.00, în plină noapte, acostăm în cele din urmă la debarcaderul de unde pornise totul. O filă bezmetică smulsă din sumarul tern al vieții. Simțuri în suspensie. Riga ne-a oferit unul dintre cele mai plăcute sejururi pe segmentul estic al periplului nostru. Cine ar fi crezut? Aș situa-o, ca forță a impresiilor și intensitate a surprizei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
învoială, îndoială. j). deziluzie, dezamăgire, însă desnădejde, desbrăca; izbucni, izvori, izmă, izmene, izbândă. k). răzbi, războiu, răzvot, izvor; însă sbor, sburda, sglăvoc, zgură; Snagov, smeură, snop, zgârci, sgribuli (s inițial). l). lesne, plesnește, trăsnet, trosnit; îndrăzneț, razna, gleznă, cizmă, beznă, bezmetic; aghiazmă, catapeteazmă; a plăsmui; basm. m). sălbatic, primăvăratic; buratec, jaratec, cântec, petec, piersec, Duminecă, judecă, suflec, farmec, purece întunerec. adecă și adică n). seară și sară; însera; țară; samăn, samă, semănător, sămânță, semi, secară, secure, searbăd, sarbăd. o). a susține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fi rămas mai înmărmurit. Desigur, am trebuit să mă îngălbinesc grozav, pentru că am simțit tot sângele îngrămădindu-mi-se la inimă. Noroc că la lumina slabă a lumănărilor de stearină nu se putea bine distinge schimbarea mea la față. Amețit, bezmetic ca un om care nu vede decât ruine în jurul său, m-am îndreptat șovăind spre ușă, am ieșit în antret, unde am stat o clipă ca doar îmi voi veni în fire, fiindcă mi se tăiese picioarele și nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
proprietăți curative. Și-l băgase de mult, și acum îl jena, îl gâdila, pentru că înmugurise. Ei jucau șeptic, io stăteam cu ochii închiși și simțeam prin pleoapă lumina gălbejită de neon. De neon gălbejit, bâzâit de un țânțar care gravita bezmetic în jurul lui. Din când în când, îl auzeam pe Marian: - Să fiu albastru, fi-miu’ mă moștenește. Mi-a fătat agregatul un copchil deștept ca mine. V-am zis că și-n autobuz, la fabrică, eram cel mai al dracu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă, ce faci acolo? Atunci am înțeles și sensul vorbelor, înjurăturilor dinainte. Nu știam cui sunt adresate și cine le rostește. Rămăsesem acolo într-o stare apropiată de asta de azi. Și cum dracu’ scriu io când sunt așa buimac, bezmetic? - e întrebarea. Când nici măcar nu sesizez care, din ce mi se întâmplă, e faptul esențial și care e umplutura. Când mereu am plecat într-o direcție și am ajuns în alta. Am tocit să dau la Drept - și am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
undeva mai interesantă. Chiar fraza mea e o corcitură neologistico-golănească. Am, de când mă știu, plete, un alt amestec considerat în multe culturi drept impur. Poate de-asta aveam probleme în școală cu profii care mă puneau să mă tund. Sunt bezmetic, buimac, stări liminale, iar buimăceala, indeterminarea mea iau chiar o expresie gastronomică, pentru că io nu mănânc așa, pur și simplu, ci combin total imprevizibil ceea ce găsesc pe masă. Cozonac cu mămăligă, supă cu salată de varză. Și nu mai continuu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
plăteau apa, gazele, duceau gunoiul, se ocupau de toate nimicarnițele astea birocratice. Uite, cum interacționează oamenii când au prilejul să ducă găleata la ghenă e un subiect. Nu vorbeam cu vecinii și asta îi enerva. Io sunt și ceva mai bezmetic, mai buimac. Trebuie să recunosc. Mai mitocan, dacă vreți. Odată am intrat în bloc. Și, la scara blocului, erau niște oameni. Echipajul rebus, cum ziceam. Și io nu i-am băgat în seamă. Cantitate neglijabilă. Nu i-am salutat. De-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
capabil, Urmuz a urmat Dreptul, a intrat apoi În magistratură, ajungând până la gradul de președinte de tribunal și cu serviciul la Casație. Dar inveteratele lui apucături Încă boeme nu se Împăcau cu o asemenea situație În magistratură. Îl zăream umblând bezmetic noaptea pe străzi, așteptând prin ganguri după, slăbi ciunea lui!, servitoare și, din obișnuința chilipirurilor sau expe dientelor din prima noastră tinerețe comună, nu-i intra În cap că ne-a venit acum și nouă vremea să ne plătim intrarea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rău, spaima vardiștilor când veneau să-și ia leafa lor de 60 de lei pe lună, [cel] de la care tatăl meu cum părase o vilișoară la Colentina, pierdută În dezastrul ce [va] urma după moartea mamei mele. Iar victima acestor bezmetici de băieți era o cucoană văduvă căreia Îi plăcea această plevușcă de tineri, amatori la o anumită vârstă de băbuște cu carnea fezandată, și pe care Îi atrăgea În casa ei fie cu ceva gologani de tutun, fie cântându-le
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
undeva. „O să mor de frică în fața unei alimentare“, și-a zis Vasile B. și a traversat strada spre parcul din fața Ministerului. Ar fi vrut să apese pe un buton, să se deschidă o portiță și toate ideile care-i forfoteau bezmetic în cap să dea năvală afară. Pentru Vasile B. viitorul era un timp confuz, de care se îngrijeau alții: președintele, guvernul, soția, asigurările sociale. Și, deodată, viitorul căpăta o măsură. Nu o zi, nu o lună, ci două săptămâni. Media
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]