3,521 matches
-
Vergiliu, poetul atinge un anumit nivel de precizie a exprimării. Se pare că acest Paulinus a trăit în Gallia Narbonensis - după unii, lîngă Pirinei, după alții, ar fi vorba de un epicop de Biterrae (Béziers), despre care ne vorbește Hidațiu. Bibliografie. Ediții: CSEL 16, 1, 1888 (C. Schenkl). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit. 4. Claudius Marius Victorius De cu totul altă valoare, chiar dacă la fel de necunoscut, a fost Claudius Marius Victorius; după unii, numele este „Victor”, iar poetul ar fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Și Fontaine crede că acest poem, opera unui retor care nu are încă deprinderea de a scrie versuri, este adesea greoi și obscur; structura operei nu e omogenă, ci e constituită din episoade diverse, cu caracter diferit, unite între ele. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 128, 1960 (P.F. Hovinger). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit. 5. Orientius S-a născut în Aquitania și știm că era înaintat în vîrstă în jurul anului 440. Ghenadie nu vorbește despre el; ar putea fi identificat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e aproape. Folosirea modelelor clasice e foarte limitată; par cîteva reminiscențe din Prudentius. întîlnim și violări ale legilor metrice; rima este folosită frecvent. Lui Orientius i-au fost atribuite și alte scrieri minore, a căror autenticitate nu e totuși sigură. Bibliografie. Ediții: CSEL 16, 1, 1888 (C. Schenkl); C.A. Rapisarda, Centro di Studi sull’Antico Cristianesimo, Catania, 1958. Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., op. cit. 6. Paulinus din Pella Motive spirituale analoage conține și poemul scris de un autor din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Ausonius. Ruptura cu trecutul n-ar putea fi mai netă și mai evidentă. Prozodia și versificația sînt adesea defectuoase, deși el declară că îi imită, în afară de Vergiliu, și pe Ausonius, pe Paulinus de Nola și pe Claudius Marius Victorius. Bibliografie. Ediții: SChr 209, 1974 (C. Moussy); BPat 26, 1995 (A. Marcone). Studii: P. Courcelle, Histoire littéraire des grandes invasions germaniques..., cit.; F. Della Corte, „L’ordinamento degli opuscula di Ausonio”, în Rivista di cultura classica e medioevale, 2 (1960), pp.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al lui Vergiliu și Ovidiu, al lui Iuvencus și Sedulius, el scrie o poezie prolixă și emfatică, repetitivă; Fontaine observă că insuccesul său se datorează faptului că a rescris în versuri un text în proză de o valoare mult superioară. Bibliografie. Ediții: CSEL 16, 1, 1888 (M. Petschenig). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit. 8. Sidonius Apollinaris Figura lui Gaius Sollius Modestus Apollinaris Sidonius ne este mai bine cunoscută în comparație cu a poeților galici precedenți, iar producția sa poetică, mai vastă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să înnoiască expresivitatea limbii, dar totul se consumă în acest joc al artificiilor. Potrivit unei informații a cărei interpretare este incertă, Sidonius ar fi revăzut și o traducere latină, deja existentă, a Vieții lui Apollonios din Tyana, scrisă de Filostrat. Bibliografie. Ediții: MGH, Auct. Antiquiss. 8, Berolini, 1887 (Chr. Luetjohann, Fr. Leo, Th. Mommsen); Teubner, Leipzig, 1895 (P. Mohr); CUF, Les Belles Lettres, I, 1960 (Poèmes: A. Loyen); II-III, 1970 (A. Loyen); Carmen 22. Einleitung Text u. Kommentar von N. Delhey
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ereziile, demonstrează că nu cunoaște controversele cristologice, foarte vii în secolul al V-lea, cel puțin cu cîțiva ani înainte de Conciliul de la Efes din 431. Aponius făcea probabil parte din cercurile papale, deoarece subliniază în repetate rînduri primatul lui Petru. Bibliografie. Texte: CChr.Lat 19, 1986 (B. de Vregille et L. Neyrand) 2. Arnobiu cel Tînăr Din același mediu cultural provine probabil o altă personalitate, poate cel mai important scriitor creștin din Italia secolului al V-lea, Arnobiu, numit „cel Tînăr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cartea către Gregoria (Liber ad Gregoriam), o doamnă de la curtea imperială care, fiind în conflict cu soțul său, îi solicitase lui Arnobiu o consolare spirituală: acesta, amintindu-i de femeile sfinte de odinioară, îi recomandă să fie răbdătoare și generoasă. Bibliografie. Texte: CChr.Lat 25-25A, 1990-1992 (K.D. Daur); Arnobio il Giovane, Disputa tra Arnobio e Serapion, Corona Patrum 14, SEI, Torino, 1993 (F. Gori); pentru Predestinatul: PL 53. 3. Leon cel Mare Mediul cultural roman a fost dominat de marea personalitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Din acest motiv, Batiffol a subliniat substanțiala lipsă de noutate a gîndirii sale; de altfel, după cum am spus, Leon voia mai ales să impună linia ortodoxă și tradițională a Bisericii, și nu s-o aprofundeze sau să elaboreze una nouă. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 138-138A, 1973 (A. Chauvasse); SChr 22 bis, 19642 (intr. D.J. Leclercq; traduction et notes D.R. Dolle); 49 bis, 19692 (D.R. Dolle); 200, 1973 (A. Dolle); Omilie. Lettere di San Leone Magno, ediție îngrijită de T. Mariucci, UTET
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a unei retorici insistente, rod al unei educații îngrijite. în mod straniu, însă, Ghenadie, care e atît de bine informat în privința contemporanilor săi, chiar și a celor mai puțin valoroși, ignoră complet existența și producția literară a lui Petru Hrisologul. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 24, 1975; 24A, 1981; 24B, 1982 (A. Olivar). Traduceri: CTP 12, 19902 (M. Spinelli). Alături de cei mai importanți scriitori din cercurile de la Roma - mai precis, din preajma papei - în Italia secolului al V-lea activează și personaje evident
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după exemplul imnurilor ambroziene; e un acrostih format din douăzeci și trei de strofe, ale căror prime litere sînt în ordine alfabetică. Acest imn, denumit adesea prin citarea primului vers (A solis ortus cardine), s-a bucurat de mare succes. Bibliografie. Ediții: CSEL 10, 1885 (J. Huemer). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit.; C.P.E. Springer, The Gospel as Epic in Late Antiquity. The Paschale Carmen of Sedulius, Brill, Leiden, 1988. 6. Merobaude Merită să fie amintit pe scurt și poetul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Cristos (Laus Christi), compus din treizeci de hexametri. Merobaude apare ca un imitator al lui Claudianus, care a scris un poem Despre Mîntuitor (De salvatore) și a fost, la rîndul său, imitat de Draconțiu în Laudele Domnului (p. 000). Bibliografie. Ediții: MGH, Auctores Antiquiss. 14, 1905 (Fr. Vollmer). Studii: M. Mazza, „Merobaude. Poesia e politica nella tarda antichità”, în ***, La poesia tardoantica..., cit., pp. 379-430. Capitolul XV Literatura din regatele romano-barbare din Occident Indicăm prin acest titlu global și generic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
epoca invaziilor barbare), nu se mai poate vorbi. De aceea, așa cum mai procedat deja cînd am analizat literatura creștină din secolul al V-lea, vom împărți subiectele în funcție de zonele geografice, deoarece fiecare dintre ele ajunge să aibă o istorie proprie. Bibliografie. Fundamental pentru un studiu global: B. Luiselli, Storia culturale dei rapporti tra mondo romano e mondo germanico, Biblioteca di Helikon 1, Herder, Roma, 1992. Apoi, în special: P. Courcelle, Les lettres grecques en Occident, cit.; Idem, Histoire littéraire des grandes
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Poemul e structurat în ordine alfabetică*, mai puțin prologul, care introduce tema fundamentală, și epilogul. între strofe apare un refren, cîntat în cor; textul se bazează pe monorimă, deoarece fiecare vers se sfîrșește cu sunetul -e, ca în modelul augustinian. Bibliografie. Texte: M.G. Bianco, „Abecedarium Fulgentii Episcopi Ecclesiae Ruspensis”, în Orpheus n.s. 1 (1980), pp. 166-178; Corona Patrum, SEI, Torino, 1983 (A. Isola). b) Opere contra (semi)pelagienilor Fulgențiu trebuie considerat unul dintre cei mai importanți continuatori ai lui Augustin în privința
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
însă preocupările care reies din operele lui Fulgențiu de Ruspe cu greu pot fi puse de acord cu acelea ale neoplatonicului Fulgențiu, deși amîndoi erau creștini; de aceea, noi credem că e mai bine să menținem distincte cele două personalități. Bibliografie. Ediții: PL 65; CChr.Lat 91-91A, 1968 (J. Fraipont, C. Lambot). Traduceri: CTP 57, 1986 (Le condizioni della penitenza; La fede: M.G. Bianco). Studii: G. Lapeyre, Fulgence de Ruspe, Paris, 1930; C. Micaelli, Osservazioni sulla cristologia di Fulgenzio di Ruspe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ce respectă credința creștină. Ferrando enunță șapte „reguli ale comportamentului potrivit”. Mai recent, au fost publicate alte cinci scrisori expediate către diverse persoane; acestea sînt însă mai degrabă niște bilete decît niște scrisori propriu-zise și nu prezintă vreun interes particular. Bibliografie. Ediție: PL 67. Traduceri: CTP 65, 1987 (A. Isola). 3. Facundus de Hermiane După Ferrando din Cartagina, care, în fond, nu a atins decît marginal problema, scriitorii africani intervin cu toții în mod activ în controversa privitoare la cele Trei Capitole
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi identificat cu cel intitulat Despre învierea morților și despre judecata Domnului, care, așa cum am văzut mai sus (p. 000), a fost compus de un poet anonim în vremea regelui Trasamundus, adică cu cel puțin treizeci-patruzeci de ani înainte de Verecundus. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 93, 1976 (R. Demeulenaere); Verecundi Iuncensis, Carmen de poenitentia. Intr., text critic, trad. și comentariu M.G. Bianco, D’Auria, Napoli, 1984. 5. Liberatus din Cartagina Și diaconul Liberatus din Cartagina a participat la controversa celor Trei Capitole
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
propria participare la evenimente. Informația lui se bazează pe surse demne de încredere, precum Historia ecclesiastica tripartita, tradusă de puțină vreme de Cassiodor și Epifanie (cf. p. 000), sau documentele conciliului de la Calcedon ori provenite de la alte episcopate din Orient. Bibliografie. Ediție: PL 68, 969-1052. 6. Victor de Tununa Tununa era un mic oraș din Africa proconsulară. Aici era episcop Victor, un alt adversar al condamnării celor Trei Capitole. Din acest motiv, în jurul anului 555, el a fost trimis în exil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai întîi asupra propriei patrii și abia în al doilea rînd asupra Constantinopolului, căruia, de altfel, Africa îi aparținea încă din vremea recuceririi bizantine. în partea consacrată ultimilor ani (555-565), Victor introduce în Cronica sa și informații cu caracter personal. Bibliografie. Ediție: MGH, Chronica Minora, Auctores Antiquissimi 11, 1894 (Th. Mommsen). 7. Primasius de Adrumet Măsurile luate de autoritatea bizantină s-au răsfrînt și asupra lui Primasius de Adrumet, oraș din Bizacena; acesta, la fel ca Verecundus de Iunca, a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care explică tot ceea ce Augustin nu apucase să expună la vremea sa: în prima carte arată ce anume îl determină pe un creștin să devină eretic, iar în celelalte două ce anume ne ajută să înțelegem că cineva este eretic. Bibliografie. Ediție: CChr.Lat 92, 1985 (W. Adams). 8. Iunilius Iunilius era un african pe care Primasius l-a întîlnit în timpul scurtei sale șederi la Constantinopol, despre care am amintit deja, însă nu era un om al Bisericii, ci un laic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e vorba de o critică radicală care, potrivit unor cercetători, prin scrierea lui Pavel din Nisibi, ne trimite de-a dreptul la canonul scrierilor biblice al lui Teodor de Mopsuestia. Acest manual a fost foarte citit în Evul Mediu latin. Bibliografie. Text: PL 68, 15-42. II. SCRIITORI ITALICI La sfîrșitul dominației vandalilor și după recucerirea bizantină, așa cum am văzut, între Africa și Constantinopol s-au născut raporturi strînse, care au dus la sporirea interesului pentru chestiuni teologice în cadrul creștinismului african. Raporturi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al VI-lea, raporturile cu Constantinopolul rămăseseră încă destul de strînse, că limba greacă era încă studiată destul de mult, iar oamenii de cultură în general și papalitatea însăși se simțeau încă legați de tradiția romană, integrată de-acum în spațiul bizantin. Bibliografie. P. Courcelle, Les lettres grecques en Occident de Macrobe à Cassiodore, de Boccard, Paris, 1948; H.I. Marrou, Storia della educazione nell’antichità, trad. it. Studium, Roma, 1950; P. Riché, Education et culture dans l’Occident barbare. VIe-VIIIe siècle, Seuil, Paris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scriitor, Boetius, așa cum a fost considerat, a fost ultimul dintre romani și primul dintre scolastici, iar civilizația latină antică tîrzie se încheie în mod strălucit cu filozofia și arta lui, în care se îmbină armonios cultura profană și credința creștină. Bibliografie. Texte: pentru Consolatio philosophiae, care s-a bucurat de multă atenție din partea cercetătorilor, amintim doar edițiile cele mai recente: ediția critică a lui L. Bieler (CChr.Lat 94, 1957) și ediția cu traducere italiană și comentariu îngrijită de C. Moreschini
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Celeda. Sigebertus Gemblacensis (Bărbații vestiți, 120, o operă scrisă în 1122) vorbește despre un Laurențiu „mieros”, care folosește „un limbaj dulce ca mierea”. Scriitorul menționat de Sigebertus a fost identificat cu Laurențiu, autorul omiliilor, dar astăzi această identificare pare îndoielnică. Bibliografie. Ediție: PL 66, 89-124. 4. Arator Din cercul de prieteni și de intelectuali cu care avut raporturi Ennodius a făcut probabil parte și Arator, care, născut într-o familie de nobili din Liguria, i-a avut drept protectori pe Ennodius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
are la bază ucenicia lui Arator la școala lui Ennodius și Sidonius. în orice caz, educația sa retorică foarte îngrijită se poate observa în numeroasele imitații ale poeților clasici. Arator a fost un poet foarte cunoscut și în Evul Mediu. Bibliografie. Ediție: CSEL 72, 1951 (Mc Kinlay). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit. 5. Elpidius Rusticus Și poetul Elpidius Rusticus a trăit, poate, la curtea de la Ravenna și aparține culturii renașterii teodoriciene. Nu știm aproape nimic despre viața lui și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]