1,128 matches
-
Sunt câteva întrebări la urmă pe care i le-ai putea pune băiatului tău.“ — O, Ignatius, gemu Myrna. Cât trebuie să fi fost de îngrozitor! — Traumatic și îngrozitor. În momentul de față, cred că ei sunt pe undeva pe afară, biciuind vreun moderat pe care mama mea l-a auzit azi dimineață, la băcănie, vorbind în favoarea Națiunilor Unite. Toată ziua a trăncănit despre acest incident. Ignatius râgâi. Am trăit săptămâni de tortură. — E atât de ciudat să o găsesc pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tăcerea aceea i s-a părut mai rău-prevestitoare decât sunetul acela straniu. Noaptea era plină de o Încremenire fantomatică, iar vântul urla fară de parcă ducea cu el mânia lui Dumnezeu, care spumega dintr-un motiv necunoscut muritorilor. Deși afară vântul biciuia pereții, aici, În casă, era o liniște nefirească. Hovhannes Stamboulian s-a simțit atât de profund descurajat de liniștea aia neobișnuită, Încât aproape că a fost ușurat când a auzit niște sunete venind de jos. Cineva traversa În grabă casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cunosc capcanele conjugării: vorbește despre mine ca și cum aș fi murit: „Îl iubeam“, „era“!) Făcuserăm pentru el acea mică lume a casei călduțe și luminate, cu masa, cu patul ales cu plăcere Într-o după-amiază de toamnă În care vîntul ne biciuia obrajii (autorul nostru vorbește de toamnă și de vînt În loc să-și trateze subiectul: agonia fiului său), cu sala de joacă mare cît un continent („mare cît un continent“: autorul se extaziază fără motiv, sala aceea de joacă avea trei metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
shuba. Se înclină cu gravitate în fața lui Kezel fără a vorbi. ă Gata! Gata! Lăsați-mă să mă încalț! Virginski își făcu auzită vocea. O clipă mai târziu fu ridicat pe sus și scos afară, încât șireturile nelegate ale cizmelor biciuiau aerul în timp ce acesta își lovea picioarele în protest. Fu adus în fața bărbatului în shuba. ă Întâi îmi aduceți cadouri, apoi mă arestați. ă Ăsta este, spuse Porfiri Petrivici clipind des. Ăsta e Virginski. § După ce i-a fost dat ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu e vorba de recompense pentru a-ți îndeplini datoria cât de pedepse în cazul în care nu ți-o faci. Dacă nu îmi dai informațiile pe care ți le cer, pot să te închid. ă și-acolo o să te biciuiască, adăugă Katia amenințător. ă Asta poate nu va fi necesar, o corectă Porfiri. Privarea de libertate singură e o pedeapsă suficientă. Bineînțeles dacă văd că ajutorul tau a fost excepțional pot să recomand ca serviciile tale să fie cunoscute. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de hârtie? ă Va fi trimisă Țarului. ă și ce va face Țarul cu ea? ă El va fi încântat. ă Îmi va da bani pentru asta? ă Nu te va trimite la pușcărie și nu va pune să fii biciuit, spuse Porfiri, obosit de aceste negocieri. și poate recomanda să ți se dea o medalie de aur. Dar totul depinde de cât de mult ne vei ajuta. Desigur, nimic nu se poate face dacă nu ne spui cum te cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
față cu celălalt, și-ar recunoaște în el propriile trăsături. Ieși pe Nevski Prospect, cu privirea fixată pe o clădire pătrată cu trei etaje aflată pe partea cealaltă a străzii. Din fericire, strada nu era aglomerată. Însă vântul țiuia îngozitor, biciuindu-l. § ă Vreau să îl văd pe Osip Maximovici. Ochii gri și reci ai lui Vadim Vasilievici se uitiară în jos la individul amărât care tocmai se înfățișase la birourile editurii Atena. Gura sa mică se strânse a dezgust. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
avea nimic de demonstrat, și de a cărui prezență și uitase. În schimb, se și imagina arătîndu-i pozele și cărțile lui Porfiri Petrovici. Capitolul optsprezece Hotelul Adrionapole Drozhki gonea peste Neva pe Podul Bizhevoi, iar vizitiul mâna din picioare ca să biciuiască calul, un armăsar murg, mai bine. Gâtul animalului se arcuia și se încovoia, unduindu-se sub pielea lucioasă. Aburi îi ieșeau din coaste și-și întorcea botul într-o parte în aerul rece. Sub strigătele vizitiului, nechezatul calului și clinchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să meargă pe picioarele ei. Ca atunci când avea paisprezece ani și Îi era teamă de schi. De la patru ani părinții o duseseră la schi Într-o stațiune montană rece, acoperită mereu de nori negri și străbătută de vânturi care-i biciuiau obrajii. Nu-i plăcuse niciodată schiul - ura să se avânte din capul pârtiei, se speria că o să ia prea multă viteză și o să cadă. Până Într-o primăvară, a paisprezecea ei primăvară, când părinții o trimiseseră Într-o tabără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ar fi putut să spună când anume apăruse ea în clădire, dar părea limpede că zidurile azilului, singure, n-ar fi reușit să-i facă să se simtă legați unul de altul printr-un destin comun. Abia taina care le biciuia curiozitatea și le înfierbânta închipuirea le dădea fiorul destinului; undeva, în miezul acelei încâlceli de coridoare cu uși aproape identice, trebuia să fie un loc magic unde totul să fie posibil, de la vanitatea cea mai nesăbuită la singurătatea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de la Odorico da Pordenone până la Marco Polo, Bătrânul descoperise o modalitate Înfiorătoare de a-i face pe cavalerii săi foarte fideli până la ultimul sacrificiu, adevărate mașini de război invincibile. Îi ducea Încă de mici, În timpul somnului, până În vârful fortăreței, le biciuia nervii cu desfătări, vin, femei, flori, banchete deșănțate, le lua mințile cu hașiș - de unde și numele sectei. Iar când nu mai puteau renunța la deliciile perverse ale acelei născociri de Paradis, Îi smulgea din somnul lor și-i punea În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Acum vine partea nostimă. Okay, avem și coloană sonoră, bucata asta minunată cîntată de Cele Trei Grații S&M - tocmai au scos un CD. Rostim cu toatele un toast, apoi domnișoarele de onoare se așează În spatele fiecărei doamne cu o pisică-cu-nouă-cozi, biciuindu-le ușor pe fesele goale și trimițîndu-le pe iubițele una către alta. Ajung doar atît de aproape cît să li se atingă țîțele, apoi se despart, și iar una către alta și nu se pierd din ochi. Au loc doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
către alta și nu se pierd din ochi. Au loc doar cît să li se pupe țîțele și nimc altceva, cu excepția faptului că se tot privesc În ochi. Muzica intră În crescendo la momentul ăsta și domnișoarele de onoare le biciuiesc de-a binelea acum și În ochi le apar lacrimi, am niște prim-planuri grozave, dar nu se pierd din ochi. Se re-dedică, Înțelegi. Pot Îndura durerea pentru cealaltă, e ca o ofrandă, suferă pentru că se iubesc. Am o imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai savurează. Opera lui Hurmuz n-aparține nici unui gen literar și tocmai de aceea e menit să ocupe un loc deosebit în literatură”; „Hurmuz e un constructor de personagii bizare (...) manechine (...) pline de o sevă nouă înăuntrul lor”. „Hurmuz nu biciuiește nici moravurile nici caracterele — conform criteriilor răsuflate — ci biciuiește firea în cutele ei cele mai intime. Hurmuz biciuiește sensul și rațiunea lucrurilor care în sine nu reprezintă și nu rezolvă nimic”; „Zădărnicia vieței s-a cîntat în sute și mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
literar și tocmai de aceea e menit să ocupe un loc deosebit în literatură”; „Hurmuz e un constructor de personagii bizare (...) manechine (...) pline de o sevă nouă înăuntrul lor”. „Hurmuz nu biciuiește nici moravurile nici caracterele — conform criteriilor răsuflate — ci biciuiește firea în cutele ei cele mai intime. Hurmuz biciuiește sensul și rațiunea lucrurilor care în sine nu reprezintă și nu rezolvă nimic”; „Zădărnicia vieței s-a cîntat în sute și mii de volume, dar nimeni n-a izbutit să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un loc deosebit în literatură”; „Hurmuz e un constructor de personagii bizare (...) manechine (...) pline de o sevă nouă înăuntrul lor”. „Hurmuz nu biciuiește nici moravurile nici caracterele — conform criteriilor răsuflate — ci biciuiește firea în cutele ei cele mai intime. Hurmuz biciuiește sensul și rațiunea lucrurilor care în sine nu reprezintă și nu rezolvă nimic”; „Zădărnicia vieței s-a cîntat în sute și mii de volume, dar nimeni n-a izbutit să o exprime mai plastic și mai concentrat în două imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îl privea stupefiat. — O, non, non. Gaston și-a luat mâna de pe față. Lacrimi mari ca niște mărgăritare îi curgeau șiroaie. — O, non, non. Nu se poate... Toată lumea tăcea... — De ce mă loviți? Se spune că vacile varsă lacrimi când sunt biciuite pe nedrept de către stăpân. Și pe chipul de cal al lui Gaston se citea aceeași tristețe neagră. Ia te uită! Cât e de mare și se poartă ca un copil! spuse batjocoritor unul dintre gangsteri. Era idiotul cu jucăria-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prejos de un blestem. - Durerea și chinul de care are parte un bărbat sau o femeie din acest loc într-o singură noapte sunt cu mult mai mari decât toate patimile lui Iisus la un loc. Dacă el a fost biciuit două zile la rând, noi suntem biciuiți luni de zile. Dacă el a rămas atârnat pe cruce o jumătate de zi, noi suntem răstigniți săptămâni întregi, și dacă el a fost străpuns cu trei piroane, noi suntem străpunși de șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de care are parte un bărbat sau o femeie din acest loc într-o singură noapte sunt cu mult mai mari decât toate patimile lui Iisus la un loc. Dacă el a fost biciuit două zile la rând, noi suntem biciuiți luni de zile. Dacă el a rămas atârnat pe cruce o jumătate de zi, noi suntem răstigniți săptămâni întregi, și dacă el a fost străpuns cu trei piroane, noi suntem străpunși de șapte ori mai mult. Așa că spune-mi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
odată cu prima zăpadă, îl va scoate pe Rotari din criptă și-i va ascunde cadavrul într-o groapă de gunoi. Aceste vorbe au fost auzite de un grădinar; urându-l pe rege din cauză că pusese să fie de mai multe ori biciuit pentru niște fleacuri, a mers la Ansoald să-i spună ce auzise cuvânt cu cuvânt. Prinzând de veste, eu,Stiliano, de nerecunoscut din pricina bătrâneții, m-am întors la Pavia cu ajutorul lui Dumnezeu și cuocrotirea lui Ago. După ce am pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
măsuțe spre ieșire. Emma Își mușcă buzele, căci n-ar fi vrut pentru nimic În lume să-i spună să-i dea drumul - deși brațul o durea tare și fiecare centimetru de piele o durea de parc-ar fi fost biciuită. Sasha Își aminti ziua În care Îi văzuse tatuajul În chioșcul acela din stațiunea balneară de pe malul mării, la Castelfusano, În sâmbăta Paștelui când, printre bidoane goale și cutii de bere, Își goleau buzunarele și papucii de nisip. Emma Buonocore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lopeți, încât Zogru nici nu mai îndrăznea să se uite în stânga ori în dreapta, alerga cu viteză reținută, aproape împleticindu-se pe picioare, și nici nu putea să mai gândească. Auzea huiduieli și strigăte amenințătoare, să cheme careva gărzile, să-l biciuiască, să-l tragă în țeapă. Când ajunsese într-o răscruce, o luase instinctiv la dreapta, adică spre răsărit, iar câțiva pași mai încolo îi ieșise în cale Ioniță. Întâlnirea cu el îi luminase creierul și îl umpluse de bucurie. Ioniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nouă aventură alături de cei care mă susțineau. Ciobanu Simona-Sorina, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Prisăcani - Iași profesor coordonator Adina Brânzea Speranțe spulberate Ziua s-a retras după Dealul Cătunului, târându-și ultimele dâre de lumină. Mohorâtă și aspră, toamna biciuia cele câteva redute verzi cu care pădurea înfrunta inevitabilul. Sfârșitul lunii octombrie era mai friguros ca de obicei. Pitit la poalele dealului, satul parcă ar fi vrut să se ascundă de natura dezlănțuită. Vântul și ploaia măruntă aruncau asupra micii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să tresară iarăși. Scotoci cu privirea Împrejurimile, În van. Grăbi pasul, chinuită de o neliniște difuză care sporea. Foșnete furișe. Pași rapizi. Respirația cuiva? Părăsi poteca, o tăie de-a curmezișul landei, Începu să alerge, indiferentă la ramurile care Îi biciuiau obrazul. Pașii se auzeau mereu, se apropiau, avea impresia unei suflări calde În ceafă. Ajunse gîfÎind la malul estuarului. Vederea Zodiacului ancorat la pontonul unui mic golf o liniști. Lungi și mai mult pasul, desprinse rapid capătul frînghiei, Îl aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
al Senei. O roată imensă, aproape goală, se Învârtea pe un cer livid, deasupra unor cargouri eșuate, cu structuri metalice mâncate de rugină. Michel Înainta printre barăci vopsite În culori terne și totodată țipătoare; ploaia și un vânt glacial Îi biciuiau fața. Ajungând la ieșirea din parc, era atacat de niște tineri În haine de piele, Înarmați cu brice. Îl loveau cu Înverșunare timp de câteva minute, apoi Îl lăsau să plece. Ochii Îi sângerau, știa că va rămâne orb pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]