7,814 matches
-
altceva decât să o imite. La rândul lui, cheamă moartea cu seriozitate sau fără, apoi o pune pe fugă numai ca să o poată chema din nou. Când moartea se apropie, amenințătoare, el se pierde în oglinzi, o înșeală, o zăpăcește. Biata moarte nu știe pe cine să mai ia și de unde! Tema suicidului devine astfel un joc asumat, o moarte pe care "actorul" și-o așează ca o mască pe față, un rictus strident, singular. Dar poate fi și o dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să strig, lovindu-mă cu pumnii în piept: "Mă vedeți? Iată-mă. Sunt aici!" Dar oglinda m-a chemat repede la ordine: eram într-adevăr acolo, aruncat într-un colț, cu o strălucitoare față de idiot, turburat de o ură josnică, biet bufon plin de legende: un om și nimic mai mult. (Meridian) Ceea ce descoperă poetul, în drumul spre sine, este un eu artificial, pe care îl cultivă și totuși îl deplânge, un "biet bufon plin de le-gende" ce coboară, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
strălucitoare față de idiot, turburat de o ură josnică, biet bufon plin de legende: un om și nimic mai mult. (Meridian) Ceea ce descoperă poetul, în drumul spre sine, este un eu artificial, pe care îl cultivă și totuși îl deplânge, un "biet bufon plin de le-gende" ce coboară, de fapt, în infrauman. Există o disociere nevrotică a subiectului poetic de eul empiric (ca la Rimbaud, Ezra Pound, Saint-John Perse): Am vrut să fug primul și m-am lovit de propriul meu schelet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
îndesate. A venit vremea și s-a însurat Chimircan, luând o fată frumoasă și harnică. În vreo patru ani de zile el i-a făcut nevestei trei fete, dar a ținut-o numai în bătăi până când și-a dat duhul biata femeie, rămânându-i cele trei copile mici ale nimănui. Apoi el s-a căsătorit de urgență, aducându-și o femeie de la Suhuleț - Tansa. Dar aceasta era ca și Chimircan, căci „până nu tună nu-i adună” sau „după sac și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și cu ochii albaștri ca două văpăi. Mereu m-am întrebat ce a găsit acea femeie la acel monstru? Căderea lui la boală a fost lentă, dar îndată instalată, boala l-a culcat la orizontală. Și așa îl tot muta biata femeie, când la umbră când la soare, când la cald, când la răcoare, după cum o ruga el. Așa a ajuns cerdacul crâșmei locul lui de odihnă la orizontală, ca să aibă aer și lumină și să poată să mai audă câte
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu berbecul, cu capra, cu oaia... Omul a depășit condiția de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu permanența speciei, nici cu concepția estetică a gloriei. OM Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal rațional și vorbitor, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. Și el rămâne așa chiar dacă este laureat al premiului Nobel sau măturător. Când, unde și în ce scop a apărut el în calitatea asta de om? Dacă se
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Nobel sau măturător. Când, unde și în ce scop a apărut el în calitatea asta de om? Dacă se întreabă singur, și nu e un zeu în colțul casei care să-i reveleze data începutului, înseamnă că omul rămâne un biet animal rațional care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. Omul istoric moștenește pe cel primordial, care, jucându-se pe frânghia libertății, a împletit purul cu demonicul, viața cu moartea, lumina cu întunericul, libertatea cu înlănțuirea și, rămânând captiv jocului
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ce căuta. Niciodată să nu mai pomenești cuiva, despre așa o prostie. Ori vrei să fim alungați din sat cu pietre? I-ai promis fetei ceva? Nu, tată, ea nu știe nimic, era doar un gând al meu, se văzuse bietul băiat nevoit să-și mintă tatăl, ca să nu iște un scandal și mai mare. O negură se lăsase grea pe inima sa. Acasă nu mai pomenise nimic de iubirea lui, iar cu alte persoane, nici nu avea de gând, s-
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Înmuiat În apă și i am dat și lui Prâslea. Bineeee! Eu am văzut coji de ouă la gunoi la noi, de unde au apărut? Poate le-au aruncat vecinii tată, spusese una din gemene, ca să dea vina pe noi. Atunci bietul om văzând cu câtă naturalețe mint, Își pierduse de tot firea Își scosese cureaua de la pantaloni și altoise de câteva ori pe fiecare dintre cele două gemene mincinoase. Spuneți cine a furat ouăle ori vă mai altoiesc? Eu, tată, recunoscuse
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
-I amintea Domnului de necazurile lui și se ruga să-i ajute și pe ei. Văzând acestea mama a mers după el și a stat și a ascultat cu lacrimi În ochi felul lui Ionuț de a se ruga. Știa biata femeie că nu trebuie să reciți multe rugăciuni, trebuie doar să-ți spui necazul și să ceri ajutor, cu inimă curată și fără gând ascuns. Așa Îi Învățase și pe copii. Când Ionuț a ieșit din magazie, mama i-a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Sigur că vreau, răspunsese imediat omul care de emție Își răsucise pălăria de paie În mâini. Din partea noastră și mâine dacă vreți... Bine, vii mâine și vorbim mai multe, apoi Îți dau o căruță să vă aduceți bagajele cu ea. Bietul om, nu-i venea să creadă că așa un noroc dăduse peste ei. În mintea lui nu mai era loc decât pentru faptul, că vor locui Într-o casă și vor avea lapte pentru copii. Se Înnoptase bine când a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
partidele, ce să-i faci. A încercat să obțină ajutor de la Casa de sănătate - degeaba a bătut la toate ușile. Nici măcar cardul de sănătate pentru mamă nu l-a obținut (cardul european): cică n-aveau formulare. Oare pentru asta plătesc bieții oameni asigurările?!? Sunt angajați acolo, care nu știu nici măcar cum se completează un formular pentru străinătate Ce părere aveți de asemenea oameni care te trimit de pe un drum pe altul în timp ce ei se lăfăie pe banii asiguraților, cred că de
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
dorești neapărat să fii alături de o anumită persoană" etc.), în sfîrșit, dezvoltarea textului plecînd și sfîrșind, ca la marele humuleștean, în ceea ce am numit matrice narativă, unde e pus în valoare timpul amintirii, irigat de lirismul poetului: "Mare noroc pe bietul om că nu dă numai peste hăuri și mocirle în viața sa, ci mai întîlnește și țancuri înfrățite cu soarele și luna, poieni de lumină și cîntec și, mai ales, tristețea dulce a amintirii!". "Aventurile Bărzăunului" este nu doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zic să-ncepem mai repede treaba. Sigur că da! întări și Bărzăunul. Păi... Și Virgil se simți deodată grozav de rușinat. Precis că o să-l creadă toți un mîncău!... Dar nici să nu ia nimic în gură nu putea, pentru că bietul băiat uitase, de dragul comorii, să mănînce. Și-l chinuia o foame... mamă, mamă! Dar cum să se apuce să mănînce singur? Ce-ar zice Ilinca? Păi... continuă el cu mari sforțări, dacă nu vreți, nu mîncăm acum... Lăsăm pe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din minte gîndul la tăblițele descoperite de Bărzăun. Dar dacă pe o tăbliță din astea e planul comorii? își zise ea, rămînînd nemișcată în coada cazmalei, cu ochii țintă la Bărzăun. Acesta, gîndind că ar fi putut-o supăra pe biata fată vorbindu-i de moarte, ridică fruntea, închise un ochi în care se strecurase o picătură de sudoare și începu să rîdă spre ea și să facă fel de fel de strîmbături, pentru a o îmblînzi. Mă, că prost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din palme, pe cea mai înaltă coamă de zid se puteau vedea cinci capete înfricoșate, cu ochii holbați spre locul de unde venea lătratul lui Napoleon. Cum ajunseră sus însă, Vlad se simți cea mai nefericită ființă din lume. Gîndul că biata vacă, de care-și aminti abia atunci, ar putea cădea pradă fiarelor care-l fugăreau pe Napoleon îl paraliză cîteva clipe. Vaca! gemu el cu fața schimonosită. Ce-i cu vaca? întrebă Ilinca, sperînd că poate vaca îl fugărea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
coada o flutura ca pe un steag. Un ied! Un ied! strigară cu toții ușurați de povara fricii. Napoleon fugărește un ied de căprioară! Într-adevăr așa era. La cîțiva metri în fața lui Napoleon abia mai putea alerga de oboseală un biet ied. Săriți să salvăm iedul! strigă Virgil. Marș, Napoleon! urlă cît putu Tomiță. Lasă iedul! Dar Napoleon nu se lăsă intimidat de strigătele lui și continuă să alerge neînfricat după pradă. Într-o clipă toată ceata coborî și ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să salvăm iedul! strigă Virgil. Marș, Napoleon! urlă cît putu Tomiță. Lasă iedul! Dar Napoleon nu se lăsă intimidat de strigătele lui și continuă să alerge neînfricat după pradă. Într-o clipă toată ceata coborî și ieși în calea iedului. Biata ființă era aproape sfîrșită de atîta goană și nici nu mai vedea pe unde merge. Napoleon îl fugărea mereu, simțind victoria aproape. Îngrozit, pe de o parte de cîinele care-l urmărea, iar pe de altă parte de Tomiță, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
calmat și săpăturile ar fi recăpătat cu timpul importanța cuvenită, dacă nu și-ar fi făcut apariția în preajma lor Napoleon. Sosise pe nesimțite și se așezase, cu botul pe labe, nu departe de săpători, privindu-i cu teamă și neîncredere. Biata javră! După ce fusese alungată cu atîta furie, îndată după prinderea iedului, rătăcise, nimeni nu putea ști pe unde, trist și cu capul în pămînt, ca un mare nedreptățit. Și, la urma urmei, ce vină avea oare Napoleon? Dar, de, judecătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cea care sparse gheața spunînd cu destulă îndoială: Mda, îs drăguțe... Uite, asta seamănă puțin cu mătușa Lisaveta. Numai că aici pare mai bătrînă... Iar asta, zise Nuțu arătînd spre alt portret, s-s-seamănă cu bunica. Numai că n-are o-o-ochelari. Bietul Bărzăun!... Mai bine se dărîma casa pe el decît să audă asemenea remarci!... Și cît sperase tot timpul că Ilinca se va recunoaște măcar într-un singur portret și că o să fie foarte încîntată!... Ba mai sperase chiar că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
meargă și ei, dar n-au fost admiși de grup. Singura persoană care înclina să accepte și prezența celor doi, spunînd chiar că ar fi foarte necesară, era Ilinca. S-au opus însă cu atîta tărie Virgil și Vlad, încît biata fată ridică din umeri și porni singură înaintea tuturor. Fiecare mîncase bine acasă și-și luase și merinde din belșug, pentru a evita cu desăvîrșire suferințele din acest punct de vedere. Ora de plecare n-a mai fost 8, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vîntul are durerile și neîmplinirile lui... Unde se vede că Bărzăunul nu era omul jumătăților de măsură. Și unde se mai vede că o poveste ca aceasta nu se poate termina niciodată așa cum ar vrea cititorul M are noroc pe bietul om că nu dă numai peste hăuri și mocirle în viața sa, ci mai întîlnește și țancuri înfrățite cu soarele și luna, poieni de lumină și cîntec și, mai ales, tristețea dulce a amintirii! Ce s-ar fi făcut Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pași înceți se-alungă de la o zi la alta, Până la ultima silabă-nscrisă-n timp; Și ierii noștri toți au luminat smintiților Drumul spre-a morții pulbere. Stinge-te, tu, flacără de-o clipă ! Viața nu-i decât o umbră călătoare, un biet actor Ce-și chinuie și fudulește ora lui pe scenă Și-apoi nu-l mai auzi nicicând: e-o poveste Spusă de-un idiot, gălăgios și plin de furie, Și ne-nsemnând nimic. (Macbeth, V, 5) Iar neliniștea Sonetelor, care vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să meargă spre Nord. — Cum te cheamă? — Ivan. Atât. Niciodată un al doilea nume. Pe goeletele care tăiau valu rile în căutarea balenelor gătea mâncăruri fabuloase din te miri ce. Nu și pentru el. Pentru el era de-ajuns o biată con servă de hering. În porturi, Ivan cobora semeț și lua drumul piețelor de zarzavaturi, de pește proaspăt și fructe uneori necunoscute lui, care-i fereau pe marinari de scorbut și eșuau ornamental în sosul vreunui șalău cum nu mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
am găsit noi. Va trebui să cauți tu și să găsești singur. Ascultă aici: cam la vremea la care tu "uceniceai" deja în haită, un animal înfiorător la vedere și-a făcut veacul la marginea dinspre răsărit a pădurii acesteia. Biet suflet: înfățișarea îi era atît de înspăimîntătoare, încît mamele își ascundeau odraslele din calea lui, ca să nu rămînă speriate pentru toată viața; era așa de urît, încît, după ce se adăpa, nimănui nu-i mai venea să bea de la același izvor
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]