1,103 matches
-
la faptul că n-am putut fura cu adevărat (pentru că e necuviincios să spui așa ceva cu voce tare), deși, poate, este în sinea lui convins că Ferdâșcenko ar fi putut foarte bine să fure! Dar la fapte, domnilor, la fapte, bilețelele cu numele dumneavoastră au fost adunate, l-ați pus și dumneavoastră, Afanasi Ivanovici, rezultă, deci, că nimeni nu refuză. Prințe, trageți! Tăcut, prințul își băgă mâna în pălărie și scoase primul bilețel - al lui Ferdâșcenko, al doilea - al lui Ptițân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să fure! Dar la fapte, domnilor, la fapte, bilețelele cu numele dumneavoastră au fost adunate, l-ați pus și dumneavoastră, Afanasi Ivanovici, rezultă, deci, că nimeni nu refuză. Prințe, trageți! Tăcut, prințul își băgă mâna în pălărie și scoase primul bilețel - al lui Ferdâșcenko, al doilea - al lui Ptițân, al treilea - al generalului, al lui Ganea și așa mai departe. Doamnele nu participau la tragerea la sorți. — O, Doamne, ce ghinion! strigă Ferdâșcenko. Și eu care speram că primul va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că, deși îi comunicase prințului pentru orice eventualitate adresa lui permanentă chiar înaintea plecării acestuia din Petersburg, oferindu-și pe deasupra și serviciile, acesta era primul serviciu pe care i-l făcea și prima scrisoare primită, iar drept dovadă îi prezentă bilețelul pe care îl primise el însuși. Aglaia nu se jenă și citi. Biletul pentru Kolea conținea: „Dragă Kolea, fii bun și transmite-i Aglaiei Ivanovna scrisoarea sigilată pe care o anexez. Îți doresc sănătate. Al dumitale iubitor prinț L. Mâșkin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
auzi iarăși gălăgie. — Pleci? întrebă Ganea și se întoarse brusc cu fața spre ea, auzind-o că se ridică. Stai puțin. Ia uită-te la asta. Se apropie și aruncă pe masa din fața ei o hârtiuță împăturită sub forma unui bilețel. — Doamne! strigă Varia și plesni din palme. Biletul avea exact șapte rânduri: „Gavrila Ardalionovici! Convingându-mă de bunăvoința dumitale față de mine, m-am hotărât să-ți cer sfatul într-o problemă importantă. Aș dori să ne întâlnim mâine, la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cel mai mic dormitor ia camera de serviciu pentru copil. În cele din urmă, scriem culorile camerelor pe bucăți de hîrtie și le tragem dintr-o scrumieră. Lida, Închizînd ochii, murmură „camera galbenă, camera galbenă, camera galbenă“ și scotocește după bilețelul ei magic. Lisa primește camera albastră, Trish și Gregory pe cea verde, care, după dormitorul principal, este probabil cea mai mare, iar Dan și cu mine o luăm pe cea galbenă, care, o fi ea cea mai mică, dar are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
zile Întregi, despre cum tot sunau diverse femei și spuneau că au greșit numărul Înainte să Închidă telefonul, despre nevoia lui subită de a răspunde la apeluri din intimitatea dormitorului lor, cu ușa Închisă. În final, Îmi povestise că găsise bilețele de dragoste În buzunarele lui. Doamne, cred că erai tare naivă, Îmi amintesc că am spus. — Nu știu dacă de asta a fost vorba sau dacă pur și simplu nu am vrut să aflu. Cred că În sinea mea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spuneți nimic... - Ce porcărie, mormăi Kadesky. E vorba de o greșeală. Deschise portofelul și privi înăuntru o clipă. Apoi scoase un hohot de râs uimit și extrase permisul de conducere, arătându-l tuturor. Era al Karei. Înăuntru se găsea un bilețel scris de mână. Acesta căzu jos. Îl ridică. - Scrie „Te-am prins” spuse Kadesky mijindu-și ochii și studiind-o cu atenție pe polițistă, apoi permisul de conducere. Ia stai puțin, tu ești asta? „Polițista” izbucni în râs și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de nimic? Oamenii lacomi? Încă o dată, configurația genetică a polițistului de carieră îl împiedică până și să admită întrebarea. - Privește biroul acesta, îi spuse în timp ce el însuși făcea același lucru. Era înțesat de hârtii. Teancuri și grămezi de dosare și bilețele. - Și îmi aduc aminte cât mă plângeam de hârțogăraie când eram și eu agent de patrulă. Răvăși unul dintre teancuri, părând a căuta ceva. Renunță. Încercă în alt teanc. Găsi câteva documente, nefiind nici acestea cele căutate și se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
surprinzătoare și pline de imaginație: prințesele n-au chipul standard din basmele Disney, ci sunt ciudate, aventuriere, fistichii, fiecare cu metehnele ei. Poveștile lor, scrise-n rime, pot fi citite cu glas tare unui puști curios, căruia îi place teribil bilețelul din camera Amneziei („Atenție! A nu se uita să vă aduceți aminte că trebuie să vă amintiți“), iar fragmentele cele mai pe placul lectorului adult pot fi învățate pe de rost chiar de el, ca o carte de vizită prințesardă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
și gume de șters roase, unde este cheia, deja izbucnește în plâns, mai bate o dată la ușă, mami, tati, unde sunteți. Scotocește adâncurile ghiozdanului asemenea unui vânător în căutarea prăzii, iat-o, o scoate ușurată, intră în casa goală, nici un bilețel nu o așteaptă pe masă, nici o farfurie de mâncare în frigider, iar eu o urmăresc calmă, să vedem ce faci acum, copila mea răsfățată. Ce se petrece cu mine, dintr-odată parcă am devenit de piatră, el are picioarele paralizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
altă încercare de deturnare a unei aeronave a avut loc pe ruta Timișoara-București, cazul ajungând, iarăși, în cercetarea fostei Direcții a VI-a. Zborul se desfășura în liniște, până în momentul în care un pasager a înmânat însoțitoarei de bord un bilețel, pe care a rugat-o să-l predea de îndată comandantului avionului, întrucât era vorba de o problemă deosebită și urgentă. Stewardesa s-a conformat și, peste câteva zeci de secunde, atât echipajul aeronavei, cât și luptătorii antiteroriști aveau cunoștință
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
bancă... și degetele mele umede le întâlnesc o clipă pe ale ei... Eram un elev foarte cuminte într-a șasea! Șeful clasei!!! Iar colegul meu lipsea deseori... Și într-o bună zi am lăsat să-i cadă în poală un bilețel destul de îndrăzneț! L-a luat imediat și l-a strâns în pumn. Ajunsă la catedră, s-a întors cu spatele, îmbrăcată într-un taior strâns fest pe talie, și l-a citit. S-a uitat apoi la mine, surâzând luminos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
bun augur pentru începutul relației să îl sun la serviciu pe Sebastian și să-i explic cum tocmai îi stricasem colosala și scumpa mașină de făcut cafea. Și oricum, nu găsisem nenorocita aia de cafea. În schimb, am lăsat un bilețel acid în care îi spuneam să-și procure niște cafea instant și am plecat, închizând ușa după mine. Mă simțeam, lucru deloc surprinzător, foarte ferchezuită. Era soare. Mi-am pus ochelarii, mi-am îndoit mânecile cămășii, am înnodat puloverul în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lui februar, ’45, (când noi eram În Lagărul de repatriere de la Sighișoara - asta nu se uită, nu se uită...), Stalin avea nevoie să se târguiască cu Churchill - mai dă tu, jupâne, mai las eu, stăpâne?! - Dar e adevăr istoric! Acel bilețel cu procentele există! - Dar eu nu neg bilețelul, dragu-tatii, eu neg adevărul potrivit căruia Stalin ar fi avut nevoie de aprobarea, scrisă pe un bilețel, de Churchill - ca să... ocupe România În proporție de nouăzeci la sută! - Adevărat, ne-a ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de repatriere de la Sighișoara - asta nu se uită, nu se uită...), Stalin avea nevoie să se târguiască cu Churchill - mai dă tu, jupâne, mai las eu, stăpâne?! - Dar e adevăr istoric! Acel bilețel cu procentele există! - Dar eu nu neg bilețelul, dragu-tatii, eu neg adevărul potrivit căruia Stalin ar fi avut nevoie de aprobarea, scrisă pe un bilețel, de Churchill - ca să... ocupe România În proporție de nouăzeci la sută! - Adevărat, ne-a ocupat doar... În proporție de sută la sută... - Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu Churchill - mai dă tu, jupâne, mai las eu, stăpâne?! - Dar e adevăr istoric! Acel bilețel cu procentele există! - Dar eu nu neg bilețelul, dragu-tatii, eu neg adevărul potrivit căruia Stalin ar fi avut nevoie de aprobarea, scrisă pe un bilețel, de Churchill - ca să... ocupe România În proporție de nouăzeci la sută! - Adevărat, ne-a ocupat doar... În proporție de sută la sută... - Când? - mă Întrerupe tata. Când ne-a ocupat - sută la sută? - Când... Oricum, Înainte de Crăciunul lui ’44. - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Română au liberat Întregul teritoriu de sub ocupația fascisto-horthystă și a trecut pe dată la liberarea Ungariei vecină și prietenă”... Am stabilit: când Rusul zice că te liberează, tu trebuie să Înțelegi că te ocupă! Cu patru luni Înainte de a... scrie bilețelele cu procentajul, Stalin ocupase deja România - și-atunci cum Îndrăznesc Românașii noștri să spună că Churchill ne-a vândut la Ialta, În februarie ’45? Auzi! „Nouăzeci la sută - Rușilor”! Dar Românii iștia cu ce dracu gândesc? Unde-s cele zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
hîrtie prinsă cu un ac de colțul perdelei, ceea ce m-a adus Înapoi la realitatea inexistenței LUI... Mi-am ciulit urechile să constat dacă e liniște perfectă În camera alăturată și am Înconjurat masa În vîrful picioarelor ca să ajung la bilețel. Cineva scrisese cu pixul șapte cifre. SÎnt mici, dar denotă un caracter ferm, de femeie... un număr de telefon pe care l-am mai văzut... Același număr de telefon care apărea și pe cutia de chibrituri de la Camelia ... Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lîngă mine termină de decupat fotografia. Am rupt cam treizeci de centimetri din ultima pagină a carnetului de rapoarte și i-am scris repede un bilet: ,,Te-am văzut. Nu te spun dacă vii cu mine. Dacă-i OK mototolește bilețelul și dă-mi-l Înapoi”. L-am Împăturit În două și i l-am strecurat ușor sub cot. Se dădu Înapoi mirată și-mi aruncă o privire, dar m-am prefăcut că n-o văd și am Început să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-l Înapoi”. L-am Împăturit În două și i l-am strecurat ușor sub cot. Se dădu Înapoi mirată și-mi aruncă o privire, dar m-am prefăcut că n-o văd și am Început să-mi strîng lucrurile. Desfăcu bilețelul și Începu să-l citească, tulburată. Nasul bont și obrajii durdulii prinseră culoare imediat. Nu mai mișca deloc, părea că a Încetat și să respire. Așteptam nerăbdător răspunsul, savurînd clipa ca pe niște mirodenii frumos mirositoare. Îmi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să respire. Așteptam nerăbdător răspunsul, savurînd clipa ca pe niște mirodenii frumos mirositoare. Îmi aruncă o privire de probă, parcă. Umerii i se relaxaseră și răsuflă ușurată. Mototoli hîrtia și-i dădu un bobîrnac cu vîrful unghiei. Ținti greșit și bilețelul căzu pe jos. Pe cînd mă aplecam să-l ridic, am privit-o atent. Aveam impresia că sub gleznele ei groase, pantofii cu talpă neagră subțire, plesniți și uzați, erau incapabili să-i suporte greutatea. Doar adîncitura din spatele genunchilor părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-i suporte greutatea. Doar adîncitura din spatele genunchilor părea oarecum mai feminină, aruncînd o umbră de puritate. Adolescență ce se pregătește să iasă din rînduielile ei... Cred că-și dădea seama de privirile mele, căci tendoanele i se Încordară. Am ridicat bilețelul și l-am pus În buzunar, am strîns ziarul, mi-am băgat blocul de foi și stiloul În servietă și m-am ridicat ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic. M-am Îndreptat fără să mai arunc nici măcar o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi le țineam de obicei În servieta pe care am lăsat-o, pentru 1 o vreme, În păstrare la vreo gară... CÎnd a ajuns femeia la mine, pe masă nu mai erau decît două obiecte, pe care le lăsasem intenționat: bilețelul și insigna. Ele puteau Însemna o poveste... și păreau singurele articole care nu deranjau servirea cafelei. În plus, voiam să testez reacția femeii. Unele obiecte sînt semnificative și mi-ar da posibilitatea să descurc ițele memoriei. Femeia a pus cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
căzu și-mi răspunse cineva. Era o voce de femeie, se auzea ciudat de bine, de parcă vorbea de la doi pași. Îmi veni pe limbă o minciună plauzibilă: — Vă rog să mă scuzați, dar am găsit un portofel... În el un bilețel cu numărul dumneavoastră de telefon. V-am sunat crezînd ca poate l-ați pierdut... Ea izbucni În rîs. Răspunsul a fost neașteptat. — Ce? Tu erai? zise ea nevinovată, pe un ton blînd. Ce spuneai? — Mă cunoști?... Știi cine sînt?... Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Lângă depou, la sala de sport, antrenor de box. Îl găsiți sigur de la ora diiiiing... diiiing.“ ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Caligrafie Ni se întâmplă din ce în ce mai rar să scriem de mână, atunci când completăm formulare, mâzgălim șervețele sau aruncăm litere neglijente pe bilețele (de amor, de cumpărături). Caligrafia e una din puținele arte la care avem acces (poate suntem afoni, n-avem stil sau dansăm ca o scândură în ploaie) și noi ne purtăm cu ea nepăsător, la limita disprețului. Totul începe din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]