1,685 matches
-
de carne uscate, arse și mărunțite face niște hapuri foarte bune, mi s-a spus, pentru ofticoși. Destul! Aaau! Mă doare din ce în ce mai rău. Mmm! Își aminti că în aceeași zi mai trebuia să meargă și la întâlnirea cu un zaraf binevoitor, ceea ce îi spori considerabil durerea. Faceți ceva! Mor! Nu vedeți că mor? ― Da! Desigur!... Tiii!... Julien își jucă entuziasmul lipindu-și delicat o palmă de frunte. Ce bine că mi-am adus aminte! Bine că n-am uitat de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mâncare! Doar nu vrei să mor de foame! Peste două ore, Marele Komandir se privi mulțumit în oglindă. Arăta bine, chiar foarte bine. Și acționase și mai bine. Dictase o scrisoare pentru marele vizir, Laz-Ahmed Pașa. Folosise termenii cei mai binevoitori, solicitându-i colaborarea în vederea încheierii tratatului de pace, și, ca să fie cât mai convingător, strecurase și o minciunică. Îi pomenise, în treacăt, despre o înțelegere amiabilă care intervenise între Napoleon și țarul Alexandru, ceea ce înlătura declanșarea imediată a unui război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca și cum ne-am fi supărat, dar, de fapt, nu ne despărțeam, ci reveneam și parcă ne apropiam tot mai tare, ne uitam și ne pricepeam acolo, pe dinăuntru, în suflet. A apărut și patronul cu toate slugile, niște ființe extrem de binevoitoare și sufletiste. Cred că erau un fel de robi, gipsy sadea.) Ne sărutau mâinile și picioarele, în timp ce el, precum regele Solomon, își revărsa asupra lor galbenii... Târziu, după miezul nopții, când am ieșit, în sfârșit, afară, am dat peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
definitiv din principate. Secretarul îl părăsea în grabă, profitând de convoiul care îl însoțea pe Kutuzov înapoi, spre Rusia, chiar în ziua următoare. Motivase că era preferabil să călătorească într-un grup organizat decât singur și că obținuse deja aprobarea binevoitoare a Marelui Komandir. Demisia, învăluită în termeni extrem de amabili, ascundea de fapt teama secretarului de a rămâne în slujba lui. Dimitrie zâmbi. Nu era departe ziua în care îl văzuse punând un genunchi la pământ ca să-l ajute pe Mehmed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de pe la vânzătorii din dughene, terorizându-le pe semenele domnișoarei Jyotsna sau ale lui Pinky. De ce să facă așa ceva, când puteau foarte bine să capete de mâncare mult mai ușor, stând pur și simplu lângă Sampath și primindu-i pe oamenii binevoitori care veneau sus tocmai în scopul, după câte se părea, de a aduce alune și banane? Pline de afecțiune, maimuțele femele îl țesălau pe Sampath când acesta stătea, mulțumit în sine, dar țipând: — Hei, nu mă mai trage așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mănăstirească? Bietul fotograf fu așa surprins că-și scăpă geanta cu echipamentele. — Nu-i da atenție, spuse împăciuitor domnul Chawla. Știe el cumva lucrurile astea. Dar, te rog, nu-ți face griji, nu mai spun nimănui. Și totuși, în ciuda cuvintelor binevoitoare ale domnului Chawla, fotografului îi trebuiră câteva minute bune să-și revină și să-și adune puterile ca să se urce la loc în copac. Împreună cu domnul Chawla, puse pânza în spatele lui Sampath și, atârnând nesigur de crengi, făcu tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
alb, scoasă dintr-o tabacheră aurită, pe care o înfipse într-un țigaret scurt, din lemn. Râdea la Petrișor, ținut de maică-sa cu fața la ea, ca la fotograf și parcă îndemnându-l să zâmbească, să ia o mină veselă și binevoitoare, și copilul chiar asta făcea. Gângurea la doamna avocată, venită special pentru el. Trăsăturile și surâsul buzelor ei groase păreau să se spulbere odată cu fumul, în timp ce întreba, parcă într-o doară, ca și cum ar fi conversat să-și treacă timpul, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
i-a scăpat din mână ar fi la fel de inutil pentru că scrisoarea nu se lasă scăpată, rămâne ca lipită de degete, și dacă, printr-un miracol, s-ar putea Întâmpla contrariul, e sigur și știut că ar apărea imediat un cetățean binevoitor care s-o ridice și să alerge după falsul distrat ca să-i spună, Cred că această scrisoare vă aparține, poate că e importantă, și el ar trebui să răspundă cu melancolie, Da, da, e importantă, vă mulțumesc pentru grijă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și mai mult situația, ca modelul scheletic al morții adevărate și reale să nu corespundă nici uneia dintre cele care fuseseră selecționate. Conform zicalei, ar fi același lucru ca și când ai trage un glonț În Întuneric și ai avea Încredere că hazardul binevoitor va avea timp să așeze ținta pe traiectoria glonțului. Investigația a Început, cum altfel nu se putea, În arhivele serviciului oficial de identificare unde se adunau, clasificate și ordonate În funcție de caracteristicile de bază, dolicocefali de o parte, brahicefali de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
aerul pe care-l respira muzicianul. Umbra are un defect grav, i se pierde locul, nu se observă când Îi lipsește o sursă de lumină. Moartea călători alături de el În taxiul care l-a dus acasă, intră odată cu el, asistă binevoitoare la efuziunile nebune ale câinelui la sosirea stăpânului, și apoi, la fel cum ar face cineva invitat să petreacă acolo un timp, se instală. Pentru cineva care nu trebuie să se miște, e ușor, e indiferent dacă se află așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mâinii stângi a stăpânului, abandonată acolo ca ceva inutil, care nu servea la nimic, și, suav, Își culcă capul pe ea. Putea s-o fi lins iar și iar, așa cum obișnuiesc să facă câinii obișnuiți, dar natura, de data asta binevoitoare, rezervase pentru el o sensibilitate atât de specială Încât Îi permitea chiar să inventeze gesturi diferite pentru a exprima mereu aceleași și unice emoții. Violoncelistul se Întoarse spre câine, Își mișcă și Își Îndoi trupul până ce propriul său cap ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
plăcerile ce-i așteaptă pe bandă rulantă, doar noi rămânem nemișcați ca două bucăți negre de bazalt, străini unul altuia, străini de rămășițele dragostei noastre pe cearșafurile care vor fi schimbate în dimineața aceasta, străini de locul acesta prietenos și binevoitor în care ne aflăm, iar eu suspin în prosopul ud, nu mai pot continua așa, nu mai pot, iar el izbucnește, m-am săturat de lacrimile tale, nu te gândești decât la tine însăți, eu sunt bolnav, iar tu îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la nunta Teofanei. Am luat de bun tot ceea ce m-a informat, gândindu-mă că văzând-o pentru prima dată și poate pentru ultima dată, n-avea interes să mă fraierească. Nu o arăta firea. Părea o femeie sinceră și binevoitoare. Așa am ajuns aici, deși drept să vă spun nu ne-a fost totuna să descindem la o nuntă neinvitați, pentru care ne cerem scuze, și necunoscând pe nimeni. De fapt, pe cine să fi cunoscut? N-avem de a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
tanti Mariuca nu se potoli până ce nu-i zugrăvi și pe ceilalți patru domnișori care s-au bucurat de grațiile Nadinei. Ș-apoi, în fiece zi revenea cu cîte-un amănunt, cu câte o știre nouă, primită caldă de la vreo prietenă binevoitoare, încît Grigore începu să se ferească a da ochii cu ea și-l bătea gândul să se mute mai bine la un hotel, ca să-și redobândească liniștea sufletească. Din nenorocire, pe la sfârșitul lui ianuarie sosi și tatăl său la București
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Apoi se opriră toți în dreptul ușii cancelariei. În jurul lor, țăranii se îmbulzeau. Rămase liber numai un mic cerc dinaintea prefectului care examina parcă înfățișarea oamenilor și mai cu seamă privirile lor. Se silea să zâmbească și să pară prietenos și binevoitor, deși se simțea obosit rău, fiind a doua zi de când se afla pe drum, în turneul de constatări, observație și îmbărbătare. Mai mult decât oboseala îl supăra și aproape îl jignea atitudinea țăranilor, pretutindeni prea puțin cuviincioasă și uneori chiar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că noi nu i-am făcut nici un rău, și nici să nu creadă că moșia are s-o înstrăineze, că... Izbucnirea aceasta totuși nu găsi răsunet decât la o parte din oameni, ceilalți întorcînd doar capetele spre dânsul cu o uimire binevoitoare. Plutonierul Boiangiu însă, închipuindu-și că s-a aprins și vorbește urât fără să-și dea seama, încît mai târziu are să-i pară rău că s-a făcut de râs, ridică deodată mâna și-i acoperi gura cu palma ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ilegal de bomboane ! Dar și eu sînt în pericol, îmi dau seama. În cămară, în spatele unui borcan cu murături bulgărești, am mereu ascuns un pachet de ciocolată, din care mai iau cîte o bucățică o dată la cîteva zile : un doctor binevoitor mi-a spus, mai demult, că s-ar putea ca, la bătrînețe, să fac diabet, așa că m-am speriat și sînt prudent. Dar nu și suficient de prevăzător, probabil. Mi-o imaginez pe femeia-comisar întinzînd un deget acuzator din micul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
închide un ochi toată noaptea. Ți-am povestit filme, ți-am spus bancuri și apoi am trecut la confesiuni amoroase, îmi place la nebunie faptul că tu știi să asculți, că ești mereu atentă, deși nu te-am simțit mereu binevoitoare, îți începusem noaptea trecută (acum cinci nopți) tâmpenia mea de poveste cu Măria, "Bloody Mary", cum te încăpățînezi tu să-i spui când te sâcâi prea tare cu ea. Acum vrei neapărat să știi dacă am fost până la urmă la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
totodată la dorința românilor de peste Nistru, care și-au manifestat la Congresul de la Tiraspol, dorința „de a fi una cu frații lor din Basarabia”. Halippa îi informa pe cititori în ce privește schimbarea atitudinii Radei ucrainene. Dacă la început aceasta se arătase binevoitoare față de tânărul stat dintre Prut și Nistru, „după câteva luni de existență, începe să aibe veleități imperiale”, pretinzând că „au drepturi asupra ținutului Hotinului și al Achermanului până la gura Dunării, justificând aceasta prin considerații etnice”. Realitatea este însă alta: „De
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
guvern al Ucrainei să fi avut răi sfătuitori, pentru că de când cu nebunia bolșevică, bunele relațiuni de vecinătate ale noastre cu marea Republică Ucraineană au fost pe nevrute întrerupte. Mai înainte avusesem contact mai des și Rada Centrală se arăta foarte binevoitoare față de tânărul nostru stat. Această legătură căutăm acum să o restabilim și atunci cred că neînțelegerile acestea vor fi evitate. În orice caz, nu cred că aceste aspirații imperialiste să poată fi realizate; deși nu avem forțe, dar avem dreptatea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
o aduc în zilele acestea, deși restul familiei m-a condamnat, dar eu, când sunt convinsă că fac un lucru bun... — Foarte favorabile comentarii despre înmormântare, ți-ai făcut inutil probleme... o întrerupse tante Margot. Avea o intonație grăbită și binevoitoare în glas, ca atunci când voia să schimbe subiectul discuției. Exact cum trebuie, cu pompă și totuși cu sobrietate... La fel și discursurile, mai puțin mi-a plăcut cel al reprezentantului studenților. Aici, de altfel, să știi că foarte proastă impresie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
avut nevoie să își ridice ochii de pe extrasul lui, ca să i-o știe ; cunoaște afecțiunea respectuoasă a tânărului, îi cunoaște și nesiguranța. Este convins că nu frumoșii ochi ai doamnelor stimulează subțiratica elocință a acestui june onest, ci severa, dar binevoitoarea înțelegere a magistrului. — ...m-au frapat vorbele dumneavoastră, pentru că ele constituiau o excepție față de opinia curentă. Rămâne ceva după ce, clătinând a îndoială din cap, îndepărtezi lauda ce nu s-ar fi cuvenit să o auzi ? Rămâne, da, o complezență ușor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
servit ceaiul. Clinchetul de argint și porțelan, alunecarea discretă a rotilelor pe covorul gros. Toate capetele se întorc deodată, numai profesorul Mironescu, cu gâtul sprijinit țeapăn de spătarul scaunului, așteaptă ca musa firul să își termine întrebarea, cu o expresie binevoitoare întipărită pe față. Boneta apretată a madamei Ana se mută în mijlocul camerei, apoi lângă măsuțele cu picioare înalte, lângă șemineu. Pe fiecare dintre ele ea așază un candelabru cu cinci brațe și, după o mică ezitare, pentru că afară este încă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
condescendenței cu care îl privește fostul său student : o senzație vie, ca o pâlpâire de lumină. Cum este însă o senzație deranjantă, el evită să dea frâu liber gândurilor în această direcție. Profesorul le întoarce celorlalți un obraz neatent și binevoitor, potrivindu-și rama ochelarilor pe nas. Freamătul viu și odihnitor al camerei îl înconjoară, briliantele unei broșe scânteiază într-un jabou, dantelăria spumoasă a unei dantele despică penumbra... Ferește ! Vai de mine, donșoară ! Ferește ! Foșnet de fuste, țipete, tropăituri, zgomot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tocmai pentru că port în mine această recunoscătoare iubire filială față de Franța - așa cum simte tot românul ! -, nu se poate uneori să nu mă doară ridicolul ei... De o parte, venerare, imitație, în tot ce se poate, a Occidentului, de cealaltă, ignorare binevoitoare. Dezinteres. Să spun chiar mai mult ? Să spun dispreț ? Ne-ar răni prea tare, însă adevărul... Divaghează, divaghează, iar tânărului iarăși îi trece prin minte că atunci când, atât de prost inspirată, Sophie s-a aplecat să îl șteargă cu batistuța
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]