1,717 matches
-
în mișcare oștile bizantine, conduse de însuși împăratul Andronic al II-lea (1282-1328) și de fiul său Andronic al III-lea, care dorea să supună Bulgaria sub suzeranitatea Bizanțului, dar și pe cele mongole, din care nu lipsiră românii. Cronicarul bizantin Ioan Cantacuzin semnalează, în anul 1323, prezența oștilor românești în Tracia, specificând că ele sunt trimise de voievodul din Țara Românească, adică de Ivanco Basarab, cu ajutorul țarului Mihail (1323-1330) pentru ca, în anul 1324, să completeze știrea despre victoria lui Andronic
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
succedat, în istorie, civilizații înfloritoare, dar și războaie pustiitoare. Niciodată acest pământ nu a cunoscut perioade de pace mai lungi de două-trei decenii; ca teritoriu de graniță între mari imperii, el a fost mereu disputat de romani și parți, de bizantini cu sasanizi și arabi, de turci și iranieni etc., fiecare război lăsând în urmă mari distrugeri și populații întregi decimate. Să lăsăm, însă, deoparte istoria mai veche și să ne amintim că întreaga istorie a statului irakian modern, apărut după
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
palestinieni. Doar unul singur am numit Ierusalimul poate arunca în aer orice alte înțelegeri, pe orice alte teme. Acest oraș, leagăn a trei religii majore, este un măr al discordiei de vreo 2000 de ani. Evrei și romani, perși și bizantini, cruciați și sarazini, creștini și musulmani, evrei și arabi, evrei și palestinieni toți și l-au disputat și și-l dispută, unii, și azi, într-o luptă ce pare a nu avea sfârșit. Și totuși cum a fost posibilă întâlnirea
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
lucrurile se petreceau cam ca în poveștile noastre cu zâne și balauri. Câteva sute de ani europenii din Vest nu au știut despre China decât ceea ce povestise Marco Polo în Milionul său, unde realitatea și fantezia erau imposibil de separat. Bizantinii știau ceva mai multe, prin legăturile lor cu popoarele din Orient și prin celebrul "drum al mătăsii" care ajungea la Constantinopol. Dar bizantinii, pentru europenii din Vest, erau schismatici, și cum puteai avea încredere în ei? Chiar noi, românii, aveam
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
China decât ceea ce povestise Marco Polo în Milionul său, unde realitatea și fantezia erau imposibil de separat. Bizantinii știau ceva mai multe, prin legăturile lor cu popoarele din Orient și prin celebrul "drum al mătăsii" care ajungea la Constantinopol. Dar bizantinii, pentru europenii din Vest, erau schismatici, și cum puteai avea încredere în ei? Chiar noi, românii, aveam informații mai multe datorită spătarului Nicolae Milescu. Așa se face că, atunci când Columb și urmașii săi imediați au debarcat în America, au crezut
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
1054 a produs divizarea profundă a mentalităților, culturii și popoarelor europene. Lumea ortodoxă est-europeană nu a fost însă unitară, pe de o parte, s-a dezvoltat tipul cultural greco-bizantin și, pe de altă parte, tipul cultural slav estic și sud-estic. Bizantinii receptaseră vechea cultură grecească și se considerau continuatorii acestei culturi strălucite, pe care au valorificat-o în definitivarea doctrinei creștine, dar pe care o și evitau în parte în aspectele ei exuberante sau prea îngăduitoare din punct de vedere ideologic
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu semnificația "ambarcație cu fundul plat", în vreme ce neogreaca a uzat de sursa italiană (ngr. γαβάρ(ρ)α). Limba spaniolă are și ea acest cuvînt (gabarra), dar preluat prin intermediul limbii basce (kabarra). În sfîrșit, vechea slavă a împrumutat același cuvînt grec (bizantin), căruia i-a dat forma korablǐ, care a pătruns apoi în română, cu aspectul corabie, încît această limbă romanică are astăzi trei cuvinte (caravelă, gabară, corabie) a căror origine îndepărtată este același termen arab. În timpul Marilor descoperiri geografice și după
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au marcat, bătrîna Europă descoperă că dincolo de diferențele de limbă și de obiceiuri, populațiile sale sînt tributare unei civilizații comune care, de la îndepărtatul trecut greco-roman la o revoluție industrială mai mult sau mai puțin precoce, trecînd prin creștinism (roman sau bizantin), prin modelele artistice ale Evului Mediu, ale Renașterii, Barocului sau Clasicismului, prin influența Revoluției franceze sau a principiilor naționale, o privesc în mod direct și în întregime. Altfel spus, ea capătă conștiința existenței unei identități europene, regăsind astfel o realitate
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
înaintașii? Cel puțin ca pe un poem, fie și în cheie contemporană. La Muzeul de artă, retrospectiva Eugen Ștefan Boușcă. Impresia că mă aflam în fața operei unui creator profund a căpătat un fel de contur de efigie. Însăși figura de bizantin a pictorului are strălucirea unei medalii vechi, a cărei valoare reverberează din adâncuri de vremi, trimițându-și razele pastelate cu mult dincolo de perdeaua prezentului. Ilustrațiile la o serie de mari opere literare, transfigurările baladei "Miorița" cu întreaga ei filozofie simplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și disoluției ultimului imperiu iranian pre-islamic, ale cărui instituții religioase și politice le înregistrează cu destulă acuratețe, dar și fără consecințe ale intermedierii acestui spațiu asiatic către o cultură creștină. Ocultarea treptată a lumii religioase de dinainte de cucerirea arabă de către bizantini este și consecința absenței unei necesități interne sau, după vorba unui personaj literar, se datorează faptului că „noi, ortodocșii, nu avem misionari”. Vizitând această istoriografie bizantină, Șincai poate înșirui numele unei serii de împărați sasanizi în paralel cu cei romani
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să explice prea multe lucruri prin influențe iraniene), încearcă să demonstreze legături între Iran și Europa în timpul Evului Mediu, comparând templul imaginar al Graalului, potrivit descrierii poetului Titurel, și templul Shiz, veche rezidență a regilor sasanizi, distrus însă de împăratul bizantin Heraclion, în 624. Deși interesat de tematica generală a relațiilor dintre Iran și Europa, Wikander se arată foarte sceptic față de demonstrația lui Ringbom. Vezi Bibliographie, p. 217. De asemenea, pentru poziția critică a lui Wikander față de Ringbom și, în general
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
obscure), În vremea lui Augustus, și acolo a și murit, chinuit de dorul Romei, poetul Ovidiu; statuia lui se Înalță În piața centrală a Constanței. Dobrogea a fost romană, apoi bizantină, după care a aparținut primului țarat bulgar, din nou bizantinilor, și iarăși bulgarilor. În secolul al XIV-lea, apare ca un mic stat de sine stătător, condus de Dobrotici (de unde probabil și numele provinciei). A fost apoi Încorporată țării Românești, dar la scurt timp cucerită de turci, care au stăpânit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În posesia dacilor liberi. Dobrogea, pe de altă parte, inclusă În Imperiu Încă din anul 28 Înainte de Cristos, a fost Încadrată În provincia sud dunăreană Moesia, devenind mai târziu, sub denumirea Scythia Minor, o provincie de sine stătătoare; romanii, apoi bizantinii aveau să o stăpânească până În secolul al VII-lea. După abandonarea Daciei de către romani, regiunea a rămas deschisă invaziilor și stăpânitorii s-au tot succedat pe un teritoriu fragmentat și vag structurat politic. Aproape totul cu privire la acest mileniu rămâne ipoteză
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și În ce măsură — primul țarat bulgar, Întemeiat după invazia bulgarilor (populație de origine turcă) la anul 679 și așezarea lor În nordul Peninsulei Balcanice (unde au fost slavizați, lăsând doar numele lor bulgarilor de astăzi). La Începutul secolului al XI-lea, bizantinii distrug acest prim stat bulgar și revin la Dunăre. La 1185, o răscoală condusă de frații Petru și Asan se Încheie prin alungarea bizantinilor și constituirea celui de-al doilea țarat bulgar, cunoscut În istoriografia românească sub titulatura de „imperiu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au fost slavizați, lăsând doar numele lor bulgarilor de astăzi). La Începutul secolului al XI-lea, bizantinii distrug acest prim stat bulgar și revin la Dunăre. La 1185, o răscoală condusă de frații Petru și Asan se Încheie prin alungarea bizantinilor și constituirea celui de-al doilea țarat bulgar, cunoscut În istoriografia românească sub titulatura de „imperiu româno-bulgar“. Și aceasta este o dispută istorică interesantă. A fost cândva „România“ stăpânită de bulgari, sau dimpotrivă, Bulgaria Însăși a fost creată de români
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
posturile poliției locale, că activitățile lor arheologice suscită, printre beduini, cea mai completă lipsă de înțelegere. Până și muncitorii lor de pe șantier sunt convinși că săpăturile n-au alt rost decât fie regăsirea amplasamentului locuințelor străbunilor acestor prelați (urmași ai bizantinilor, ce-i drept), fie, și asta li se pare mult mai verosimil, căutarea de niscai comori pentru a se îmbogăți. Când un arheolog dă peste vreun lot de monede de aur sau de argint nu-i mai rămâne decât un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bizantină, normandă, italiană, americană. Nu facem la fel și noi cu viețile noastre? Cine își reconstruiește trecutul altfel, dacă nu cu nostalgiile prezentului pe care-l trăiește? Ceea ce credem noi că are vârsta lui Hristos datează de fapt de pe timpul bizantinilor, care au fixat primii amplasamentul acelor ipsissimi loci, al Nașterii Domnului și al Patimilor lui. Și tot așa cum Evangheliile descriu infinit mai bine ultimele zile ale lui Isus decât primii săi treizeci și doi de ani, mai bine scurta lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru arhitectura sacră. Pe Haram al-Șarif, omeiazii din secolul al VII-lea care au repus esplanada în circulație, ca de altfel și califul fatimid care a restaurat moscheea în 1035, voiau să construiască la fel de bine și chiar mai bine decât bizantinii. De aceea cupola de cupru aurit ripostează și dă cu tifla domului Sfântului Mormânt, la numai trei sute de metri de el. Domul omeiad se sprijină pe un octogon, la fel ca bisericile construite în epocă. Concurența dintre Revelații se manifestă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
est de Europa celebrează botezul ca find data lor de naștere, iar apartenențele confesionale se aseamănă cu niște plăci tectonice pentru că au fost încărcate cu un destin etnic. Perși și asiatici au devenit nestorieni, egipteni, armeni și abisinieni monofiziți, iar bizantinii calcedonieni? Reciproca este și ea valabilă. Digul creștin s-a ancorat într-un gregar imemorial, cu prețul a numeroase fisuri pentru a nu se volatiliza în morală școlară. Înrădăcinarea-fărâmițare este plătită cu prețul cel mai mare: dacă, orice-ar face
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a împiedicat bisericile sârbă și greacă să ia apărarea evreilor împotriva naziștilor, mai eficient decât au făcut-o latinii. Fuziunea credinței cu etnia: zadarnic a fost condamnat riscul pierderii neamului (phyletism, de la phulon, "trib") ca fiind o erezie, ADN-ul bizantin nu se șterge într-o zi. Ceea ce numim astăzi religie, nu era oare, la origine, numele nobil al unei glorificări tribale? Vitalitatea unei confesiuni n-o exprimă cumva pe cea a crustaceului numit Bernard-l'hermite, care-și face o carapace
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ospătează pe întârziații în munte. psihiphisa = mozaic Zice Nikitos că la 6712 (1204) cruciații au prădat sfintele mănăstiri, au rupt scoarțele de aur ale evangheliilor și sfintele cruci bătute în pietre scumpe... La kiliandri (porți), în vremea luptelor religioase ale bizantinilor, au fost măcelăriți o mie de monahi (pentru unirea cu papa dela... contra unirii cu papa dela Roma) (Discurs al arhimandritului când se vorbește de ajutorul papei) A lăsat pe creștini să fie doborâți de păgâni! La Zografos, anul 895
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de torentele ce coboară pe versantul meridional al munților Caucaz Ingar și Rion; pe de altă parte are ținuturile muntoase dinspre Caspia mai aspre și mai puțin rodnice. Istorie tulburată, regii ei au rezistat lungă vreme invaziilor; când Perșii, când Bizantinii, când Turcii au supus-o, până ce a căzut subt țari; apoi a devenit republică autonomă a U.R.S.S. Limba mekhedruli e limba uzuală de astăzi. Textele vechi sunt în limba khuțuri. Literatura georgiană are texte anterioare sec. VI. Șota Rustaveli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prost. Shakespeare a murit. Molière deasemeni; Și eu nu mă simt tocmai bine." Lacul Neretva (Narento) în curs de creație. Cetățile și orașele de pe coasta Dalmației au avut a suferi dominația stăpânilor mai puternici de la nord, sud și vest: dominația Bizantinilor, a Spaniolilor, Venețienilor, Austriecilor și Turcilor. Puțină vreme Raguza (Dubrovnic) a avut independența ca republică aristocratică; pe urmă s-a supus, păstrându-și numai caracterul cultural slav. Religia dominantă a fost catolicismul alături cu ortodoxia și mahomedanismul. Cineva a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
convins că Ștefan cel Mare l-a atacat pe Vlad Țepeș. „Participarea domnului Moldovei la această tentativă turcească (de cucerire a Chiliei n. r.) e mai presus de orice îndoială. Convingerea marelui istoric s-a bazat, în primul rând pe cronica bizantinului Laonic Chalcocondil care scria că Ștefan se afla în conflict cu Vlad Țepeș „având o neînțelegere”, din care cauză domnul Moldovei „trimițând soli la împăratul Mehmet, îl chema să vină și spunea mereu că e gata să se ridice în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
le stabileau ei, în funcție de bunul plac al sultanului atotputernic. Pentru politica de cuceriri, sultanul avea la dispoziție cea mai numeroasă și mai puternică armată a timpului. În cea mai mare parte, aceasta era constituită după un sistem feudal, moștenit de la bizantini. Țara era împărțită în feude. Feudele mari se chemau ziamet, iar feudele mici timare. Fiecare stăpân feudal era obligat să slujească cu armele pe sultan și, proporțional cu veniturile feudului, să aducă un număr de oameni înarmați. Dar, spre deosebire de situația
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]