1,013 matches
-
momente de după fiecare despărțire. În cenușiul București, lipit cu tălpile de el ca sticletele sălbatic prins în cleiul pus lângă momeală, m-am smuncit, fluturând o aripă oloagă, scuipând în mâna plină de iubire a omului milos, care cu vorba blajină a încercat să desferece poarta de ramă a splendidei mele izolări. Și mai urâtă este moartea în toamna mohorâtă a marelui oraș, când orientul scăldat de soare și ape albastre, corăbii sprintene se vor strădui să smulgă ancorele înfipte adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unde ți-a rămas burtica plinuță de mâncăcioasă ce erai?... - A tăiat din ea Nenea Doctoru o felie ca dintr-un pepene, a turnat lapte și mi-a pus-o la loc, cântă Adriana. Vorbește pe nas și glasul ei blajin de copilaș cuminte împlinește o melodie vagă și obosită. Dințișorii ei crescuți neregulat, îi sunt căzuți în parte. Ceilalți se clatină ca să facă loc altora, care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
halatul alb, cu trupul gros și mare, pe care purta un cap zbârcit de câine mops. Băiețașul fu întins pe masă. Din locul de unde mi se punea brațul în ghips, putui să observ operația și să aud vorba tărăgănată și blajină a bătrânului felcer. Tremura din cap, contestând parcă în permanență ceva. Mâna cu care apucase bisturiul i se clătina ca o amenințare, când încerca să mute gândurile băiețașului înspăimântat. „Cum te cheamă?”, fu prima întrebare a măcelarului cu chipul blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
batalionului, până la convalescență. Amintindu-mi de maiorul Plaschke, simt și azi nevoia să scuip în obrajii lui, sfârtecați de spadă. Îl disprețuiesc fiindcă avea țeasta plină cu beton armat, în locul creierilor, și pentru că nu știuse să citească nimic în privirea blajină a nevinovatului trompet, Chihaia Gheorghe. Comandantul celui de-al treilea batalion de atac al rezerviștilor din Cottbus, maiorul Plaschke, mă păstrase pe lângă dânsul, ca interpret, după ce mă trecuse în rolul unui lagăr de prizonieri. Am traversat Bărăganul împreună, ocolind satele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
semne de întrebare tot ceea ce se pretindea a fi adevăr. El, comparația strâmbă-n persoană, m-a învățat să consider frumos tot ce e strâmb. El, nu eu, l-a transformat pe Pankok în cozonac și l-a preschimbat pe blajinul pacifist într-un vulcan ale cărui erupții întunecau cu o violență expresivă orișice hârtie. Prezența sa declanșa orgii în negru. El vedea totul în negru, înnegrea, cocoașa lui arunca umbre negre ca noaptea. Doar în treacăt fie amintit că Oskar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ai adevărului, dar mai buni ai lui Platon. Atari scrupule, va replica fără doar și poate cititorul, se vor dovedi himerice. Nimeni nu va visa să compare sobra eleganță, fandarea și cosmoviziunea panoramică a scriitorului de mare anvergură cu proza blajină, la vedere, oarecum en pantoufles, a omului bun În adevăratul sens al cuvântului, care, Între două sieste, Își termină Înm grabă, pline de praf și plictis provincial, meritoriile cronici scurte. A fost suficient zvonul că un atenian, un porteño - căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
învăța cum să te porți cu animalele. Caii, să știi tu, sunt pretențioși. Pot fi cei mai buni prieteni. Dar trebuie îngrijiți cu mult suflet, nepoate, trebuie să le vorbești blând. Așa cum vorbești cu oamenii... Bunicul vorbea monoton, cu voce blajină, plimbându-și mâna ușor pe capul băiatului ca într-o adiere caldă de vânt. Tudorel închisese ochii. Auzea ca prin vis vorbele bătrânului, din ce în ce ca venind de mai departe, transformându-se în șoapte calde, plăcute. Adormise. Pentru că
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cu spray-ul new yorkez pe zidurile din chirpici și veșnicul erou total, adumbrit, ratat dar neînvins muncitoresc, astfel Încît fără să vrei reții scene cu Fane pălmuindu-l pe Ifrim sau cu acel soi de Hatari aberant pe ulițele blajine ale unui port la Dunăre, totul fiind Într-o asemenea măsură idiot, Încît multă vreme după Încetarea proiecției ești urmărit de Întristătoarea constatare că n-ai pistol, ca să tragi și tu În cultură sau ce-o fi asta, așa cum știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care editorialistul lansează cîteva strigături de pupăză beată: „iredentismul maghiar și-a dat frîu liber”, „păi bezmeticilor”, „n-o să vă dăm satisfacție, nemernicilor”, „chiar de-ar fi să vă scoatem din viespare”, „nu veți Îngenunchea oamenii minunați ai acestui popor blajin cu instinctele voastre ordinare”, „vom reuși să vă strivim și să curmăm terorismul vostru destrăbălat”, „degeaba răcniți ca din gură de balaur că sînteți oropsiți, of, of, of...” Așa oftează din rinichii lui românești Teodoru, confundă balaurul cu șarpele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e la pămînt (așa am Înțeles eu) și deodată-și aruncă prin cameră masca africană și tună, ar mai fi o problemă, zice, cu Împărțirea acestui sfînt pămînt pe care n-o să-l Împărțim niciodată cu ungurii, că nu-s blajini. În paginile din mijloc, un instructiv interviu cu Ion Coja. Cetim: „În momentul de față ungurii vor un fel de reînviere a Imperiului Habsburgic. Dar nu trebuie uitat că acest imperiu s-a spulberat datorită fanfaronadei, obrăzniciei și răutății ungurești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
crapă frunzele de dud, E primăvară, dulce viață, În nuanțări de verde crud Privirile ni se răsfață. Sădești un fir de trandafir Cu dragoste și cu răbdare, Privirea ta ca de safir Îmbină ape dulci-amare. Și mă privești cu ochi blajini, Eu împletesc pe foaie gânduri, Vecinii sapă prin grădini, Iar via plânge printre rânduri.
Aprilie de Vrancea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83310_a_84635]
-
o înfățișare de amazoană în vacanță, mijindu-și privirile mioape, cu ceva rece și distant în întreaga ființă, încât femeile o bănuiau de prefăcătorie. Radu Dascălu, șeful lor de curând ridicat în funcție, un brutal ascuns sub o înfățișare de blajin, abil, indescifrabil, alunecos, ca un pește pe care nu-l poți prinde cu mâna, mic și subțire, aproape numai piele și os, un țâr, cu ochi a căror culoare, asemenătoare oțelului, se schimba imprevizibil când își strângea furiile, răbufnirile, ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ridicat ieri cărțile alea de la intersecția 76 Street cu Amsterdam? — Bunî, Andy, mă buucur sâ-ți auud vuocea, a Îngânat el cu accentul acela pronunțat rusesc care mi se părea Întotdeauna foarte liniștitor. Îmi spusese Andy, ca un fel de unchi blajin, Încă de când ne văzusem pentru prima dată și, rostit de el - spre deosebire de B-DAD - nu mă deranja. A continuat: — Bunânțielies că am luuat cărțilie, cuum mi-ai spuus. Criezi că nuu vriauu să ti ajuut? — Nu, nu, sigur că nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Departe în trafic Iubito... iar am visat cum primeai telefon de la iubitul tău și nu doreai să te aud; vocea îți devenise moale-nceată, mă izgoneai de lângă tine. Privirea-ți era blajină și încărcată de tristeți zâmbeai pierdută mă respingeai de lângă tine nu cumva să-i recunosc glasul. Iubito... pe cine să urăsc: aparatul sau vocea?
Departe ?n trafic by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83902_a_85227]
-
lup. Mușcă doar din entuziasm. Ține de volan ca de lesă și dă-i comanda „șezi“. Bănuiam că la venire mă văzuse În Citroën și că faptul de-a mă propti la comenzile Porsche-ului era un mic act de răzbunare blajină. M-am așezat ușurel la volan, sub privirea lui Încurajatoare. Am pornit motorul și-am ratat viteza Întîi, propulsînd mașina către ușa garajului. Am frînat stîrnind un vîrtej de gunoaie, am hingherit din nou cutia de viteze și am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cauciuc, legate cu o funie groasă de cânepă, împletită cu două ierni în urmă de femeia lui, Iustiniana. Geaba temenele! spuse el, a doua oară, cu glas șoptit, descriindu-și în tăcere scena cu fostul primar al Goldanei, Păun cel blajin, care cununa și boteza și miluia, pe tot creștinul, ce-i bătea la ușă. Păun cel blajin ajunsese să aibă de fini și de fine, cam pe jumătate dintre locuitorii Goldanei și peste jumătate din calicimea de la Cotonoaga. Geaba temenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Iustiniana. Geaba temenele! spuse el, a doua oară, cu glas șoptit, descriindu-și în tăcere scena cu fostul primar al Goldanei, Păun cel blajin, care cununa și boteza și miluia, pe tot creștinul, ce-i bătea la ușă. Păun cel blajin ajunsese să aibă de fini și de fine, cam pe jumătate dintre locuitorii Goldanei și peste jumătate din calicimea de la Cotonoaga. Geaba temenele! cugetă iar Petrea Păun, fiindcă vremea unora ca el amurgise, regimul celor cu pentagrama roșie socotindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
crunt. Pârvu n-are nici o grijă, Îmi zâmbește blând, nu pare să-i pese că i-am stricat planurile. Dacă o fi avut și el niște planuri. Cine știe, la cât a băgat În el. Ochii-i sticlesc a nebunie blajină, Începe să se legene ca un copil care de-abia a Învățat să stea În fund, se uită la mine, peste mine, pierdut, fericit. Coboară În sfârșit mâna, se plesnește peste genunchi de câteva ori, apoi se liniștește, Își trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
care-l vede prima dată, înalt și solid ca un tanc, cu coama de păr blond-roșcat zburlit și fără nici o formă, impresia este aceea că se află în fața unui leu întărâtat. Sentiment repede uitat când descoperea căldura inimii lui foarte blajine și stăpânirea de sine a unui stoic. Cu toată firea lui potolită și împăciuitoare, bătuse soră cu moartea un soldat rus care se legase de soră-sa pe faleza din Constanța. Întâmplare în urma căreia rămase cu porecla de "Caftoi", dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mihnea, matematicianul ratat, care putea să-și schimbe culoarea ochilor; Cezar, desenatorul politehnist, bâlbâit și nebun (în timpul meciurilor de fotbal, își părăsea poarta din senin și fugea pe stradă strigând: „Băi, băi, mi-a venit o-o idee!“); Andrei, rockerul blajin de doi metri, care colecționa mașinuțe; Cătălin, spaima cartierului (umbla cu-o șurubelniță în mâini, recitând versuri din Nichita Stănescu); Gino, care cădea din picioare la comandă, umplându-se de sânge și vânătăi și pe care Mihnea îl aducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă trezeam imediat luat la întrebări, pe-o limbă care nu aducea nici pe departe cu engleza și, prin urmare, se dovedea de neînțeles. Băgam repede formula magică: „Ich möchte mich umschauen!“, urmat de gestul cu mâna al Angelei Similea, blajin și rotund, și lucrurile reintrau în normal: mi se zâmbea și, cine știe de ce, eram lăsat în pace. De pe Kärtner, după lanțul de cafenele Starbucks, se ieșea direct în Ring, în piațeta Operei. Clădirea părea în renovare, împachetată în plase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vreo douăzeci și șapte sau douăzeci și opt de ani, mai degrabă înalt decât scund, foarte blond, cu părul des, cu obrajii supți, cu o bărbuță ușoară, ascuțită, aproape colilie. Ochii îi avea mari, albaștri și ficși; în privirea lor era ceva blajin, dar apăsător, ceva plin de acea ciudată expresie, datorită căreia unii își dau seama de la prima vedere că persoana suferă de epilepsie. De altminteri, fața tânărului era plăcută, fină și uscățivă, dar fără culoare și acum chiar învinețită de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și fața coșuroasă. Ăsta-i adevărul, rogu-vă, ăștia nu fac decât să-și bage în buzunar banii rușilor, câștigați cu atâta trudă! — O, dacă ați ști cum vă înșelați în cazul meu! continuă pacientul elvețian, rostind cuvintele cu voce blajină, împăciuitoare. Firește, n-aș putea să vă contrazic, fiindcă nu știu totul, însă doctorul meu și-a împărțit cu mine ultimii bani, dându-mi atât cât să am de drum și, în plus, m-a ținut acolo aproape doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot ceea ce omul a ales este lipsit de semnificație. Înv]ț]turile evreiești (Pilde) recunosc dou] clase de b]rbați: pe de o parte cei înțelepți care respect] legea divin], sunt buni cet]țeni, discreți, prudenți, demni de încredere, cinstiți, blajini, umili, convenționali, hărnici și imparțiali în judecat]; iar pe de alt] parte, cei r]i, lipsiți de judecat] și care ignor] legea. Femeile sunt împ]rțite în dou] clase: cele bune, care sunt soții ideale, preocupate în special de bun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a fost compus În Egiptul elenistic În veacul al III-lea (de către un autor anonim ce a utilizat mituri și legende populare), după care s-a răspândit În toată lumea, lăsând urme adânci În literatura populară. Numeroase credințe și legende despre blajini sunt legate de drumul lui Alexandru Macedon spre capătul lumii. În articolul (Re)construirea imaginii sfântului blajin. Filoane livrești și orale (din volumul Etnologica), Laura Jiga conturează locul Blajinilor, relațiile acestora cu paradisul, figurate În textul scris al Alexandriei și
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]