1,034 matches
-
știa numai unchiul Ianache și, așa ca acum, întro seară, să fie doi ani de atunci, l-a adus aci ca să-l trimit în Valahia cu o corabie. Atunci mi-a spus povestea lui. Am înțeles că omul atât de blajin și de cucernic pe care-l aveam în fața mea nu o să poată niciodată uita că pentru orice credincios al lui Allah el nu este decât un ghiaur împuțit și că, în numele jihadului oricând poate fi omorât. Așa că, pentru domniile voastre, Antim
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înțeleg că Bălăcenii ți-au rămas credincioși? Întrebarea rămăsese suspendată fără răspuns. Apăsătoare, liniștea săpă o cută aspră între sprâncenele marelui spătar, adâncită de umbrele mișcate de pâlpâirea lumânărilor. Vodă se întoarse, privirea pe care de obicei și-o păstra blajină, acum rece și cercetătoare o plimbă de la un Cantacuzin la celălalt. Fața i se alungise ca de o tristețe. — Ei, da, așa a fost. Vodă Șerban nu se răcise bine la Cotroceni, când padișahul, pus de capuchehaia franțujilor, ni l-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Odrii doar ca să-i arate lui Ștefan ce cărți au. Cam firav Ștefan ăsta... și-i tobă de carte, ca Scarlat al Mavrocordatului. Uite-l cum doarme Constandinul Stancăi ajuns domn pe viață. Cine ar zice că omul ăsta blajin și liniștit lucrează prin oamenii lui tot timpul... Visarea îi fu brusc întreruptă și marele spătar întoarse capul spre vodă când simți cum mâna acestuia îi caută mâna. Atingerea caldă a degetelor îngrijite, purtând inele scumpe, îl făcu să tresară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu firman de domnie pe viață de la padișah. Doar fața Brâncoveanului din nălucirea sa era alta decât fusese atunci. Urcase treptele și, ajuns înaintea patriarhului, se întoarse nu ca atunci strălucind de bucurie, ci palid, cu obraz prelung și ochi blajini și triști vrând parcă să-i spună: „...Să rămâi tot aci lângă noi, neică Mihai...” Tresări când simți atingerea ușoară a mâinii jupânesei Theodora pe serasirul caftanului său. — Să mergem să ne miruim. Domnia ta se cuvine să fii miruit primul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui neica Dinu atâta zavistie și de ce? Când a început să strângă hârtiile ca să-l poată vinde pe Constandinul Stancăi turcilor, când? Și i se păru deodată că asta durează încă din prima zi a domniei. Parcă mai auzea vorbele blajine ale nepotului, ajuns domn, care cu recunoștință îi mulțumea stolnicului că îl îndrumase în viață, el fiind orfan de tată de mic. Nici un dregător pe lume, nici o rudă de domn nu se bucurase vreodată de cinstirea pe care o primise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ale ambasadorilor străini de pe lângă Înalta Poartă otomană, lordul Paget din Anglia, contele Marsigli de la Viena și alții mulți cu ranguri mai mari sau mai mici, în care toată conversația era dusă de marele stolnic, în timp ce Brâncoveanu se limita să zâmbească blajin dar superior. Conducea neica Dinu toată cancelaria și nimic nu sosea sau pleca fără ca dânsul să controleze cifrarea scrisorilor. Este adevărat că averea nu-i prea sporise, dar de asta nu era vinovată decât patima lui pentru citit și mărire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă a conflictului cu patriarhul Ierusalimului, Hrisant Nottara, vărul doamnei Stanca mama lui vodă, fusese doar un pretext și acum, când lucrurile au început să se lămurească, o reînnodare a conflictului nu i-ar fi prielnică. — Să intre, spuse el blajin, înfruntându-și bănuielile. Cercetător, îl analiză pe cel intrat rămas lângă ușă, zgribulit în anteriul de lână seină negru maroniu. Chipul fratelui nu-l prea puteai distinge, potcapul prea mare și el ponosit îi acoperea toată fruntea, parcă sprijinindu-se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sau măcar un spițer. — Binecuvântează, cucernice părinte, ceru vodă recunoscându-l, și pe loc toți cei din încăpere se întoarseră spre icoana de pe peretele dinspre răsărit. Ieromonahul Gherasim își lăsă potcapul pe umăr și începu să picure cu vocea-i blajină rugăciuni nemaiauzite până atunci pentru alinarea celor robiți și schingiuiți. Era o implorare directă spre Iisus vindecătorul sufletelor și trupurilor și treptat duhul rugăciunii reuși să le însenineze fețele. Când ultimul amin fu rostit cu pioșenie, monahul examină cu luare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
redacție de la Oradea (St.V.), pe care am avut ocazia să-l cunosc, În tinerețe. Respectivul, secretar de redacție, pe vremea aceea, al Familiei, este acuzat de toate relele posibile, plus cîteva pe deasupra (cum ar spune Pico). Ciudat ! Insul părea blajin și afectuos! Dar probabil că Gri gurcu are dreptate. Trăim o vreme a dezvălu irilor : m-a șocat să aflu, spre exemplu, despre vechiul & mai vîrstnicul meu prieten, Lazăr Vrabie, că fusese, cum zice Smaragda Olteanu Într o carte, „brațul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că niciodată n-a călcat la noi în casă vreo șikse adusă de mine. Țin minte că, pe când eram destul de mic, taică-meu a adus una, într-o seară, la cină: o casieră de la birou, subțirică, încordată, timidă, bine crescută, blajină la vorbă, sărită de prima tinerețe, pe nume Anne McCaffery. Doctore, e cu putință s-o fi tras pe făcăleț? Nu pot să cred! Și, deodată, numai ce-mi vine ideea asta. E oare cu putință ca taică-meu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în bucătărie și-mi servește privirea ei de sfinx, răbdătoare, eternă, atotștiutoare... și așteaptă... în curând el revine în antreu, gemând, cu o mutră chinuită, de-a dreptul apoplectică: — Unde mi-e pălăria? Unde-i pălăria aia? Într-un târziu, blajină, din străfundurile sufletului ei omniscient, ea îi răspunde: — Nătărăule, e pe capul tău. Pe moment, ochii lui par să se golească de orice urmă de experiență umană și de putere de înțelegere: rămâne locului, o pată albă, un obiect, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mi-ar lua-o la cioc urgent, sunt convins! Mă-nșel. Timp de trei luni i-am tot apăsat în jos ceafa (apăsare întâmpinată de o împotrivire surprinzătoare, de o încăpățânare impresionantă, ba chiar mișcătoare din partea unei făpturi atât de blajine și pașnice), trei luni am tot asaltat-o cu argumente și am tot tras-o de urechi noapte de noapte. Pe urmă, într-o seară, m-a invitat la Biblioteca Congresului, unde avea loc un recital Mozart susținut de Cvartetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care-l vede prima dată, înalt și solid ca un tanc, cu coama de păr blond-roșcat zburlit și fără nici o formă, impresia este aceea că se află în fața unui leu întărâtat. Sentiment repede uitat când descoperea căldura inimii lui foarte blajine și stăpânirea de sine a unui stoic. Cu toată firea lui potolită și împăciuitoare, bătuse soră cu moartea un soldat rus care se legase de soră-sa pe faleza din Constanța. Întâmplare în urma căreia rămase cu porecla de "Caftoi", dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mângâierile ei îi trăgeau pe spate pielea capului și a feței, descoperindu-i albul hidos al ochilor. Am încercat să zâmbesc. — Cum te cheamă cu adevărat? A evitat răspunsul. Nu știu de ce Jerry e atât de nervos. De obicei e blajin. Câinii simt răutatea din om, poate din cauza asta. — Eu nu sunt un om rău, poți să mă crezi. Ești uituc. Da, și-mi pare cu atât mai rău. Dacă ai știi ce curat am făcut în apartament... Credeai că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
orășele de atunci, cu viața lor, a oamenilor, în „târgurile unde nu se întâmpla nimic”. Bunicul era un bărbat înalt, altfel tata cui i-ar fi semănat, spătos, cu mâini muncite, bătătorite, amirosind a petrol, un om cu un glas blajin, căci dacă tata cânta așa de frumos, desigur că acest meșteșug îl moștenea de la bunicul. Desigur că fanaragiul, când venea acasă de la slujba sa, ostenit dar mulțumit sufletește, fredona vreun cântecel ca „Bulgăraș de gheață rece”, cu iarna aceea care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
picioarele lui, apoi mi-a râs gros. Cred că avea o voce de bariton. Apoi nu m-am mai uitat la el, mi-am închis valiza, pentru că ne chema la încolonare. Rudele și prietenii au fost duși, mai cu vorbe blajine, când mai aspre dincolo de grilaj. Valizele rămăseseră acolo unde ni s-a spus să le lăsăm și cu chiu cu vai ne-am încolonat. Nu știu cum se nimerise, dar în spatele meu era băiatul acela de la care am învățat să mușc direct
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cam ca mine, peste un metru și optzeci, cu fața prelungă și ochi albaștri. Acum era îmbrăcat cam cum se îmbracă toți pescarii, cu cizme, pantaloni din stofă gri, cămașă de in, dar m-a frapat la el vorba-i blajină, sfătoasă și retrasă oarecum, în interiorul său. Mi-am zis de prima dată că este un om deosebit și am dorit să-l cunosc mai bine. - Da? - Da, este o mreană frumușică, i-am răspuns. Avea peste un kilogram. Apoi mi-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lui Ion Creangă, situată pe strada Țicăul de Sus nr. 4. Deci, cele două case stăteau față în față, le despărțeau numai drumul, bojdeuca fiind mai în spate și mai jos, în vale. Dumitru Ionescu, un om de treabă și blajin (eu nu l-am cunoscut decât din fotografii), era căsătorit cu Ecaterina Ionescu (am uitat numele ei de fată). Doamna Ecaterina, după cât am cunoscut-o, doar vreun an, avea maniere elegante la vârsta ei de 87 de ani și atunci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
interior, așa cum învățasem la școala populară de canto clasic și vocea mea semăna cu o vioară, cu timbrul de tenor liric. Când am terminat, le-am auzit oftând. Domnul Dumitru Ionescu, de care începusem a vă relata era un om blajin, analfabet, dar foarte isteț de la natură; era mai mult scund decât potrivit de înalt, cu ochii negri, musteața tăiată scurt, cănită cu negru și dată cu sirop de zahăr să stea țeapănă. În timpul săptămânii purta hainele de lucru, căci era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
semi-lumina ferestrei. Am văzut-o prima dată dormind așa la Cochirleni, unde studenții facultății noastre erau în practică agricolă, la cules struguri. Intram zilnic în vie, însoțiți de un satir păgân (dom' Podgo, gol pușcă și hirsut) și de un blajin arhanghel ("părintele" Ioan Alexandru), și după vreo șase ore de lălăială ne-ntorceam la dormitoarele noastre. Deja după o săptămână nu mai puteai spune care era dormitorul fetelor și care al băieților. Ne amestecaserăm complet, într-o după-masă, D. mă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din urmă de turcul Cadîr, figură de o mare blândețe și înțelepciune, care-i ascunde o vreme pe tineri în propria lui casă. Caracteristică, de fapt, vîr-stei inocenței în Balcani, pe care încerc s-o prezint acum, este imaginea turcului blajin, sărac și împăcat cu sine, lipsit de orice urmă de fanatism. Din punct de vedere religios, turcii au fost într-adevăr toleranți în regiune, îngăduind practicarea cultului creștin și a oricăror altele. La nord de Dunăre ei au rămas în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
traiectoria șutului când Oneață Augustin a pornit singur de la mijlocul terenului, a trecut ca un bolid pe lângă fundașii insulari, l-a păcălit pe Grobbelaar și mingea a mușcat bara și el, înainte de-a-și da duhul, a văzut o lumină blajină risipindu-se prin frunzișul mestecenilor, o lumină din ce în ce mai intensă, reveria propriei lui nunți cu fata cu părul negru legat în coadă, așa de frumoși unul lângă altul, el în frac, ea într-o rochie ca spuma laptelui, radiind amândoi sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vor împiedica să comunice cu Mateiul altor vârste. Și le-a făcut țăndări. Adormit înaintea meciului acela care a înfierbântat blocurile (gata să le pună în pericol structura de rezistență) și a filmului care a mângâiat cartierul ca un vânticel blajin (răcorindu-l), s-a foit în așternuturi, a fornăit și a respirat mai mult pe gură (din cauza polipilor), a visat, ce-o fi visat?, eu presupun că îngeri alb-roșii, fiindcă Dinamo juca semifinala Cupei Campionilor Europeni chiar în bârlogul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-i obrajii de lacrimi (cu abandonul și lehamitea bolnavului incurabil), dualitatea prenumelui aceluia a făcut ca patima alpină a unuia să se prelingă în celălalt, ca dragostea lor comună să supraviețuiască. O realitate mai veche, un fel de adevăr istoric blajin, e însă de neocolit. Înainte ca fregata aia cu profil de femeie însărcinată, cu prora ei ca un pântec, să fi aruncat ancora și să-i fi îngăduit să debarce fratelui meu cel mic (după nouă luni petrecute la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu ce crime Îngrozitoare sunt hotărâți să ne pedepsească...! Dar, toate fantagonismele auzite despre ruși au fost numai minciuni, iar eu curajos am intrat În legătură cu soldații fără a ști un singur cuvânt rusește Însă, observându-i mai cu atenție păreau blajini și asociabili iar eu fortuit am Învățat incredibil de repede unele cuvinte rusești pentru a Întreține o ușoră conversație și comerciant cum sunt - am prins gustul banilor atunci când părinții mei adoptivi la vârsta de 7-8 ani de zile, la bariera
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]