2,555 matches
-
mă-ntrebe de ce zac/ Și-am să las cu jurământ,/ Pân` m-o baga în mormânt,/ Să nu-mi facă groapa-adânc,/ Să nu putrezesc curând./ Să putrezesc la cinci ani,/ Nu pă voia la dușmani,/ Dușmani și dușmancele/ Mi-au blestemat oasele.” Proverbele, zicătorile, vorbele de duh ori pildele de înțelepciune sunt și astăzi foarte mult gustate în Țigănești. Ele sunt adevărate expresii ale bunului simț popular, al unui caustic spirit de justiție și totodată cu mare valoare educativă. Mi-amintesc
ELENA BUICĂ: ÎNTOARCEREA LA OBÂRŞII – O DRAGOSTE CE DUREAZĂ DE-APROAPE OPT DECENII! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355282_a_356611]
-
avea ce face, părintele le preda religia și nota depindea și de frecventarea slujbelor de duminică. Interiorul sumbru, icoanele și lumînările aprinse și fețele alea smerite ale babelor, pe care le știa ea ce rele erau și cum le mai blestemau toată ziulica pînă și pe rațe, dacă se enervau, mai mult o speriau, da' era puternică, trebuia să fie, nu se da' ea învinsă de nimic pe lumea asta, Fulga nu-și dădea seama, da' în ea prindea rădăcini un
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
persoane, pe care o închiria la mort, cînd deceda vreun cadavru, drept năsălie, și s-a pus pe juruințe și pe blestemății minunate, i-a dat vin, l-a servit cu prăjiturele și cu comentariii pline de venin, le-a blestemat pe curviștine și l-a tras de mărăcine ... și ... mersul, versul și eresul trenurilor, volumul doi, pagina de la mijloc în jos, nu în sus, i-a zis ea, care ar deveni după cum se consideră în felul următor, nu rîmător, care va să zică
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
vrei tu, boule! răgea el, amenințător, da' fîn, canci! Se găsise cineva să-i dea și lui un păhărel și se părea că mai băuse pe undeva, pentru că nu se dădea dus, iar madam Jorjet apăruse la gard și îl blestema de cele sfinte, pentru că gemea vaca nemulsă în grajd iar nenorocitul se dădea zmeu la locantă, dom' colonel al lu' curu, care o face pe duru, ca ăla, ca săpunu', dar, înafară de clăbuci, la nimica nu-i bun, arză
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
veacul” de Ginghiz Aimatov, “Dulce ținut al poamelor” de Evgheni Evtușenko, “Gabriela” lui Jorge Amado și “Pe aripile vîntului” scrisă de Margaret Mitchell. Văzînd că îi ia cărțile cele mai bune, moșulică a început să-l înjure și să-l blesteme, pentru că, deși era nevoit să le vîndă, ca să aibă din ce trăi, era îndrăgostit de literatura aia adevărată și se ruga de el să i le mai împrumute și lui pentru un timp, așa, pe rînd, azi una, mîine alta
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
vorba de Afrodita, făcea moarte de om, și apoi îi dăduse banii pe cărți, da', pe drum, se emoționase, că era și el om și înțelegea frămîntarea din suflete și mîngîierea și vorba bună și rîsese amintindu-și cum îl blestemase moșulică ăla, că îi cumpărase cărțile și se gîndise că o să se mai ducă să stea de vorbă cu el despre cărți, pentru că el nu avea timp de citit, da', dacă începuse să le iubească Afrodita, pentru el căpătau însemnătate
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SUFLET-PERECHE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Freamătă-n cădere, Frunza de arțar, Blestemând cu-asprime Asprul vânt hoinar. Mână-n mână, tăcuți Pășim pe-al frunzelor covor, Hipnotizați De idealul din noi. Căderea frunzei, E țipătul mut, Al trăirilor noastre Dincolo de barierele Timpului și al spațiului. Freamătă frunzele, se scutură, Spălate de lacrimile
SUFLET-PERECHE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356902_a_358231]
-
cinci ori, și o dată la București, cînd am cumpărat toate biletele la un matineu și am văzut filmul de unul singur în toată sala, spre mirarea plasatoarelor, care se închinau și scuipau semințele de floarea soarelui pe jos, ca să-i blesteme apoi pe nesimții și needucații ăia de spectatori, care se poartă ca porcii ... Dar, desigur, ele aveau dreptate, pentru că, dacă trebuie să arăți că prezența ta este necesară într-un anumit loc de muncă, trebuie să-ți creezi singur premizele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
întrebat dacă mi‑a plăcut, mamă. Asta m‑au întrebat femeile alea nesimțite. Nu mai suport! - Dar, fata mamei, nu este toată lumea așa. Și dacă domnu’ doctor a zis că... - Nu e, mamă, așa toată lumea. Multe mă compătimesc și‑l blestemă pe făptaș. Dar e o atmosferă apăsătoare. Noaptea e macabră, mamă. Acasă pot urma foarte bine tratamentul, fără alte obligații. Acasă știu că mă întremez ca lumea, mamă, nu aici. Și nici matale nu mai stai cu grijă pe drumuri
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
că Dumnezeu există, pentru că atunci ar fi nevoiți să-și schimbe viața, deoarece vor da socoteală pentru păcatele lor. Ioan Bugnăruc: Eu căutam foarte sincer adevărul, cu multă tensiune și insistență. Dar Dumnezeu m-a căutat pe mine, chiar dacă eu blestemam și înjuram cum nu-njura nimeni în lume. Dumnezeu m-a scăpat de la moarte în multe rânduri și El S-a îngrijit și de viitorul meu. Însă a venit momentul când mi-am dat seama că Dumnezeu așteaptă ceva de la
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356600_a_357929]
-
mâncate de păsările lui Dumnezeu sau se alterau. Îngrășau și ele pământul. Vasile nu era dintr‑aceia care furau. A fost ales șef de echipă din primul an, cu toate că intrase constrâns, răuvoitor și cu gura mare în colectiv. Înjura și blestema la tot pasu’ regimul și pe mai marii comunei. Până când un procuror i‑a spus verde‑n față că‑l bagă la pușcărie dacă nu‑și vede de treabă. Un procuror uscățiv și rău, venit de la oraș, de la capitală. Pe
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
Dar, să ajungem în starea prostească de a fi chiar nostalgici?!... Parcă e prea mult. Omul e o ființă ciudată; pe care-o-mpunge-n fund prezentul, o doare sau o bucură prezentul, îi place să se răsfețe în acest prezent și să blesteme toate piedicile acestui prezent, să facă pe oricine vinovat de prezentul său și, dacă e cazul, chiar să mintă cu nerușinare lăudându-se cu un trecut chiar dacă nu i-a fost deloc glorios, numai ca să arate că știe el ce
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
de la stăpânire...au fugit și ei de seceta asta din Moldova... Femeia, înzorzonztă cu ii și cu panglici, era pe măsura bărbatului, oacheșă, dălângă, cu picioare rotofeie, grasă și înaltă. -Ce să facem?- vine ea la mine. Că ne-a blestemat Dumnezeu cu nenorocirea asta care a căzut pe capul nostru... -Unde-i cheia?-veni namila de om la mine. -E la mama! -Du-te și spune-i mă-tii c-o cheamă primarul până aici! -Și vacilor ce le fac? -Lasă că
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
incoordonat. Plescăie pofticios, când prinde câte un toc prin el, care se zbate nervos să-i scape din îmbrățișare, dar nu se sfiiește nici să înghită câte-un pantof cu totul, ca oul lui zdreanță, cel cu ochii de faianță. Blestemăm la el și-l combatem sistematic, măturând și ștergând cu nădejde, alungând „murdăria” din spațiul nostru civilizat, deși știm prea bine că zadarnică ne e zbaterea. Cu greu își stabilește prin forțe plăpânde firava Românie aseptică câte o insuliță minusculă
ROMÂNIA LIPICIOASĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346043_a_347372]
-
veni covoare mari de flori s-aștearnă pe-ntineritele-mi câmpii. Mi-am poruncit: nu vei mai plânge! și sufletul a înțeles că din ursită poate strânge lumină doar și rod ales. Și dacă totuși câteodată cuprins de întristare îs, alung tristețea blestemată cu al speranței blând surâs. Anatol Covali Referință Bibliografică: Și ninge și ninge Și dacă totuși / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1814, Anul V, 19 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate
ŞI NINGE ŞI NINGE ŞI DACÃ TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346128_a_347457]
-
și mielul. - Ba să ți-l ceară pe-al tău! Că nu eu am luat-o de nevastă. - Să mi-l ceară, mai zise Lică, având ochii scăldați în lacrimi, la gândul pufuleților pe care avea să-i mănânce și blestemând în minte diagrama cauză-efect. După conversația cu prietenul său, Suflețel însă părea că renăscuse. Scăpase de depresia pe care-o plimba după dânsul de dimineață și, gândind cu satisfacție la avansarea ce-l păștea - la propunerea lui Lică, desigur - și
CUM ŞI-A PLIMBAT SUFLEŢEL DEPRESIA PE LA PRIETENI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346205_a_347534]
-
chinuită de muncă a femeii de la țară care, după atâta istovire, pleacă pe jos cu copilul în brațe care istovit de atâta drum a murit.Femeia nebună de durere, observă această nenorocire chiar în fața icoanei sfinte. Era, deja, nebună și blestema icoana. Mai târziu Ion Pillat în poezia “ Sfârșit de toamnă“ vorbește de icoana ancestrală ce străbate veacurile:” Icoana tăinuită ce farmec straniu are!/ Tăcută o șterge veacul, dar tot mai blândă pare/ Cu fața ei asemeni iubirii ce-a trecut
MOTIVUL ICOANEI ÎN LITERATURĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356171_a_357500]
-
lumea în jur o să petreacă. Să fii mereu tot tristă, Inima îți bată, să n-o auzi Iar mereu uda-ți batistă Să nu poți să ți-o ascunzi. Să ceri înțelegere și milă De la toți copiii nimănui. Astfel te blestem. Umilă, Să-ți uiți culoarea ochilor căprui. 7 Februarie 1966 Referință Bibliografică: Blestem / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
BLESTEM de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356245_a_357574]
-
dintr-un an departe,/ Tu mă vei chema printre multe șoapte,/ Ca să-ți fiu alături, în inimă și în vis.../ Însă eu voi fi doar pana ce ți-a scris!”( p. 9). Un textul liric de rezistență mi se pare „Blestemat în uitare”, care uzitează un topos foarte popular, dar cu o mare încărcătură emoțională, „gara”. Sufletul poetului este o gară din care nu mai pleacă niciun tren, decât cel al uitării: „Singur,/ uitat de iubire,/ blestemat în uitare,/ te priveam
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
rezistență mi se pare „Blestemat în uitare”, care uzitează un topos foarte popular, dar cu o mare încărcătură emoțională, „gara”. Sufletul poetului este o gară din care nu mai pleacă niciun tren, decât cel al uitării: „Singur,/ uitat de iubire,/ blestemat în uitare,/ te priveam/ îndepărtându-te dincolo de orizont,/ și sufletul meu rămânea doar o gară/ din care nu mai pleca niciun tren...” ( p. 42) Jocul cu limbajul și desolemnizarea acestuia, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversității realului, refuzul unui stil înalt, ermetic
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
care ieșea fum ca din molocotivă?” „Da, fă, Floare, el era, Costache al meu. Ce dacă fumează, e bărbat de-amu. Acuși o să se însoare și o să stea la casa lui.” Țața Floarea își făcu două cruci și plecă bolborosind, blestemând armata că te prostește mai mult, decât să facă om din tine. Cât a tras de el maică-sa să se însoare! „Hai, Costică, mamă, însoară-te ca să am și eu timp să țin nepotul în brațe! Dar el scotea
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
săptamâna viitoare s-a făcut luna următoare, apoi lunile au devenit ani și tot așa. Mama a murit fără ca să ție un plod, din partea feciorului, în brațe. I-a lăsat cu limbă de moarte, dacă nu se însoară, îl va blestema și dincolo de mormânt. Să nu i se stingă neamul. Dar parcă el nu ar fi vrut să se însoare? Câte fete nu i-au trecut prin mână?! Cele mai frumoase din sat. Ce hore mai făceau în tinerețe! Era cel
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
să vin nu pe scut, ci cu scutul/ Și doinind tot în limba română.// De va fi să-mi trădez al strămoșilor crez,/ Nicio urmă de-a mea nu rămână:/ Ochii dați-i la corbi, leșul dați-l la câini,/ Blestemați-mă-n limba română.// Iar de va fi să cad lângă cetini de brad/ În vreo luptă cu lifta păgână,/ Prohodiți-mă, frați, după legea lui Crist,/ Cu-Aleluia în limba română.” („În limba română”, poezie dedicată „Fratelui de crez
NICOLAE MĂTCAŞ – MODEL AL IMPLICĂRII de THEODOR RĂPAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371019_a_372348]
-
vanității,nebuniei și a lăcomiei vulgului din țară Dezordine,chiar haos înflorește sub lespedea urât mirositoare iar lustrul snobului,vârtos rodește în chip de lege atot stăpânitoare E clocot înăuntrul gropii și valuri de otravă stau să iasă. Parcă-i blestem rostit de gura popii asupra Iadului,ce nu îi pasă Pe lespede-așezată a lor clică tronând cu siguranță,nepăsare. Pentru români,deloc nu se implică, poporul nu e tema care doare Nepricopsiți sunt puși în funcții care urmează vechea lor
CLOACA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369840_a_371169]
-
cu balamucul acesta? Ce v-am spus eu, mă? Neamțul și nea Ghiță au sărit ca arși aruncând cărțile sub masă. -Țiganul a luat-o razna, domnule Ionescu! Are vedenii. -Iartă-mă, patroane! M-au ajuns blestemele băiatului cu nuiaua. -Ce blesteme, mă? Ce-i cu harababura asta, mă? Nu sunteți în stare să aveți grijă de voi? Apropo! Unde este Tudorel, nea Ghiță? Simțindu-se vinovat, nea Ghiță a lăsat capul în jos și a mormăit : -A plecat...m-a forțat
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]