970 matches
-
s-o ademenească. Mâța Eleonor nu gusta din salamurile lui Pablo, dar adora înghețata și peștele, feliile cu pateu și cu unt, abandonate de copii în grădină. „Vino, fato“, îi zise iar și chemarea lui, aproape conspirativă, se pierdu în boarea dulceagă care ajungea dinspre câmp. Mâța doar încetase să își legene coada și i se uita fix în ochi, printre frunzele de un verde trandafiriu, ca și cum ar fi întrebat: „Ce îți trece prin minte?“. Chiar așa: la ce se gândise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mele, Bată-l gândurile grele". Ș-apoi ia copila-n brațe Cu lacrimi fierbinți pe față Și îi zice-ncetișor: - Nani, nani, puișor, 265 {EminescuOpVI 266} Că mama îți va găti Colibuță de nuiele, Pătuleț de floricele; Și când vântul va bori, Dulce mi te-a adormi; Și când vântul va sufla, Iarăși te va deștepta, În temeiul codrului, Pe drumul tâlharului. 343 Frunză verde de curechi, Gheorghieș fecior de grec, Vineri măsa L-a făcut Și spre sîmbăt-a crescut, Duminică s-a-nsurat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
grijă în colțurile grădinii, departe de ochiul vigilent și dojenitor al lui Tintin. De abia atunci, când putea să se dedice în liniște acestei delicatese canine, Milou își amintea, asemeni lui Haddock, de peripețiile trecute. Și, asemeni lui Haddock, o boare nostalgică îl învăluia, dar doar pentru puțină vreme. Căci osul dintre lăbuțele lui îl îmbia cu miresmele sale, făcându-l să uite de trecutele lui vieți de globe trotter. Și totuși, în acest eden din Moulinsart, o singură ființă tânjea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cunosc astăzi. Brusc, o licărire țâșnise din partea de unde se auziseră strigătele și, venind împotriva vântului, o zarvă nedeslușită a ajuns până la cei doi bărbați. Licărirea s-a stins numaidecât și, departe, la marginea teraselor, nu a mai rămas decât o boare roșiatică. Într-o clipă de acalmie a vântului s-au auzit distinct strigăte de oameni, apoi zgomotul unei împușcături de armă și urletele unei mulțimi. Tarrou se ridicase și asculta. Nu se mai auzea nimic. \ Au fost iar încăierări la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zalele-alăturea drept, cu mînile cruce pe piept. Doinind aș privi șapte ani spre cerul cu miei luzitani, De nu m-ar găsi unde sunt neliniștea morii de vânt. De nu aș pieri, supt de-un astru văzut-nevăzut, în albastru. [1938] * BOARE ATLANTICĂ Cu repezi copite de-argint în zori măgărușii bat străzile. Nălucile, cari adineaori erau, se dezmint. Pe chei se trezesc sibilinele glasuri. Lumina așteaptă prilejul să-nece biserici, corăbii, colinele. Din portul cu zvon de maree pescarii sosesc cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
măgărușii bat străzile. Nălucile, cari adineaori erau, se dezmint. Pe chei se trezesc sibilinele glasuri. Lumina așteaptă prilejul să-nece biserici, corăbii, colinele. Din portul cu zvon de maree pescarii sosesc cu povara pe creștet. În coșuri: țestoase, țipari, curcubee. Boarea atlantică pipăie morile, veacul de mijloc, laptele mării, părul femeilor, scrumul și florile. În dimineața de roz mărgărint o inimă, singură și de la sine, purcede solară grin anotimp. [1938] * VÎNZĂTORUL DE GREIERI Un strigăt în noapte pe bulevard: grilu! Din
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
visuri, așa îmi veți ținea odată și urna cu cenușa mea. Visez: frumoase mâni, când buze calde-mi vor sufla în vânt cenușa, ce-o s-o țineți în pălmi ca-ntr-un potir, veți fi ca niște flori, din care boarea-mprăștie - polenul. Și plîng: veți fi încă așa de tinere atunci, frumoase mâni. LACRIMILE Când izgonit din cuibul veșniciei întîiul om trecea uimit și-ngîndurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrîndu-l lumina, zarea,norii - și din orice floare îl
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
buzele roșii, iar el îi ieșea în cale și-i spunea: Arde inima în mine/ Când ridic ochii spre tine. Era o melodie ușurică și alunecoasă. Se vedea luna printre stâlpii pridvorului și venea din când în când câte o boare caldă și parfumată. Când Mărineci terminase cântecul, o fată pe care o știa doar din vedere îl împinsese ușor cu vârful piciorului și îl întrebase dacă era adevărat c-a intrat necuratul în el. După ce confirmase, cineva povestise că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în fața picturii lui Ioniță Zugravu, după ce se apucase să povestească despre cum privea Pampu când privea cerul și era vesel. Și în timp ce se înălța din cadavrul Cocoșatului, pe buzele lui Ioniță Zugravu ieșea un val violet de căldură, ca o boare în miezul verii. Este inexplicabil cum își amintește toate amănuntele, mai repede decât ce-a trăit ieri ori alaltăieri. Și ceea ce este și mai și e sentimentul pregnant și viu că a pictat cu mâinile lui portretul lui Pampu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
repede, ca un titirez verde-gri. De la poarta Giuliei se vedeau, dacă ar fi fost cineva care să-i vadă, ca un glob compact. Dar nu-i vedea nimeni. Zogru și perechea lui pluteau ca o minge ușoară și colorată în boarea verii, apoi din ce în ce mai repede, răsucindu-se îmbrățișați și alunecând pe lângă oameni și apoi în sângele lor, ca un titirez nebun, care trecea fără oprire, luând cu ei gândurile și sentimentele fiecăruia. Pluteau pe deasupra caselor și se lăsau ca un uragan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Mircea-n versuri l-a elogiat. Și astăzi lacu-albastru-i trist Căci barca nu îl mai străbate, E solitar cu dor nestins Căci Eminescu oftează-n toate. Nici nuferi nu mai au culoare, Iar luna stă încremenită Căci vântul nu aduce boare, Zadarnic azi suspină-n orice floare. Trecut-au anii lungi și mulți ei vor mai trece, Cinstind pe Eminescu al versurilor rege. Luceafăr între stele, poetul românimii Lui Eminescu psalmii îi cântă heruvimii. Dinu Lucia, clasa a V-a Colegiul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spre laboratoare, așa cum avusese de gînd s-o facă Încă de la Început. ZÎmbi În sinea lui. Îi făcuse niște mici concesii și se văzu acum răsplătit, căci ea se destinse și Își scutură părul, iar el primi În nări o boare din parfumul ei. Un miros fad de alge și de apă de mare care fusese agitată plutea În laboratoarele pustii. Luminile de serviciu tremurară, apoi se stabilizară cînd Fersen apăsă pe Întrerupător. Cei doi polițiști deschiseră ușile unele după altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
niște oameni vor pune un om asemenea lui Moru, să stea pe o pajiște cum era cea pe care tocmai stăteam. Îl vor pune să stea acolo și vor face În așa fel Încât bătrânul cu pletele răsfirate de o boare, să mestece un fir de iarbă pentru că asta le va servi la ceva. Eu nu știu la ce, dar tu știi. Sau măcar seamănă cu ceva ce tu știi și eu n-am să văd niciodată. Of, of - văd atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mult rău dacă Îl stârnești, așa că m-am prefăcut că nu-mi dau seama că sunt pândit și am pornit iarăși la drum. Pământul era din ce În ce mai uscat și, până și ciulinii se răreau din ce În ce. Am simțit o boare răcoroasă care Îmi bătea din față, semn că eram pe drumul cel bun, după cum Îmi spusese Moru cel uscățiv. Era din ce În ce mai cald, dar așa zisese și Moru al meu din munte: că dacă o s-o tot țin spre Miazăzi, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sângereze. Gemând și eu de durerea lui, m-am ghemuit lângă el. Știam cum Îl doare, că și eu pățisem la fel de vreo două ori. Numai că eu fusesem copil când mă lovisem așa de rău, iar durerea Îmi trecuse precum boarea de primăvară. - Of, of, biet Enkim! L-am mângâiat pe creștet și am Început să ne uităm Încoace și Încolo după niște pari. Până la urmă, ne-am hotărât să-l cărăm pe Enkim pe după umeri până la pădurea care se așternea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mărunte ca niște boașe de berbecuț. Dincolo de sat, câmpia acoperită de păduri bogate și grele. Dincolo de pădure, Marea cea mare. Era liniște. De undeva se auzeau copii chirăind: se jucau Într-o apă care curgea mereu. Dinspre munte adia o boare proaspătă. Tocmai Înfulecasem bucatele lui Minos, niște brânză de capră Înmuiată În ulei stors din fructele-boașe, cu ierburi de mentă presărate pe deasupra. Îmi dăduse și un vin de-al lui, ușor, dulce și pișcător. - Ești sătul? Întrebă. Am făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe ea din adăpost și-o târâră iute prin nisip... ... m-am trezit din cauza durerilor - soarele dogorea din nou, iar eu zăceam pe burtă Într-o luntre ce luneca pe o apă care curgea mereu. Când și când, adia o boare răcoroasă. După cât de lânced era mirosul din jur, cred că apa era verde și mâloasă. Am dat să mă răsucesc cu fața În sus și am simțit că eram dat cu unsori ce mă făceau mai lunecos decât un pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se deschidă În case, sau coborau ca să se Încrucișeze cu alte peșteri, iar altele, În sfârșit, se afundau și mai mult sub pământ, acolo unde era cu adevărat răcoare. Dogonii le Întortocheaseră astfel Încât, oriunde te aflai, să se stârnească o boare plăcută ce adia ușor Între o casă și alta, chiar dacă văzduhul de afară era fierbinte și nemișcat. La capătul unei astfel de peșteri Îi găsii pe Unu și pe Runa, care zăceau Întinși pe blănuri, În timp ce Gula Îi stropea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am auzi din nou acele glasuri. De auzit, Însă, nu se mai auzea decât clipocitul apei, amestecat cu pârâitul ghețurilor care se crăpau. Ne-am zgâit În larg, ne-am Încordat privirile și am prins să adulmecăm ori de câte ori prindeam o boare ce adia dinspre Mare. Spre dimineață, unii dintre vânătorii lui Tek ne chemară la ei și ne puseră să adulmecăm un firicel mărunt de vânt care abia se târa pe deasupra gheții. Nu-l simțeai nici dacă stăteai În picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
după Tatăl, un altul era cum se nășteau pruncii, un altul era ce va rămâne după lupta de sânge, un altul era Gerul cel Greu și tot așa, tot mai multe fire, nesfârșit Împletite, gata să se rupă la fiecare boare. Gata să-l lase fără de hrană pe păianjenul ce țesea firele. Pfuuh. Krog se lupta cu niște oameni. Krog trebuia să-i Învingă pe acei oameni. Ca să Învingi un neam, ia-i gândul de tot. Ca să-i iei gândul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nume purta neamul lor: Os din Kron. 39. - Nunatuk, lumina ochilor mei. Era o după-amiază răcoroasă. Ne așezaserăm pe iarba de la marginea crângului de copaci cu scoarță albă. Zgomotele din satul ridicat pe malul lacului abia se auzeau, amestecate cu boarea ușoară ce adia dinspre Miazănoapte. Unu se apropie cu pași nesiguri de Nunatuk și se apucă să gungurească. După o vreme, reuși să spună câteva vorbe: - Ma’ea, ‘apte. Omăt, ‘apte. Și Unu? Și Unu? - tot Întreba el, privind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ai de Înregistrarea asta, Chick? Cântă pe instrumentele originale din secolul al XVII‑lea. Se leagănă În muzica sublimă, o muzică În care ideile se dizolvă, reflectându‑se apoi sub formă de simțiri. Le duce cu el În stradă. O boare de zăpadă timpurie s‑a lăsat peste arbuștii Înalți, aceiași arbuști În care‑și făcuseră adăpost un imens pâlc de papagali - cei proveniți din perechea scăpată din colivie, și care acum Își clădiseră cuiburile lungi ca niște săculețe prin aleile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
plătea o chirie mai mică și mai avea, pe deasupra, și hrana asigurată. În afară de aceste facilități, domnul Iordănel mai avea o pricină întemeiată și neimpozabilă pentru a se desfăta cu petecul său de doi mp în fața covrigăriei. Ferestrele dughenei răspândeau o boare caldă, un adevărat zefir îndulcind cu un strop subtropical climatul extrem continental al iernii pe pavaj, sub prelata albastră de polistiren. Acolo găsi domnișoara Carbon, printre coperțile ginecologice ale presei scrise, e ceva de groază la mahala, cum treci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
când îl vezi gonind pe cel care nu va mai sosi niciodată, când venirea lui viitoare învolbură aerul, despică lumina, sfâșie straturile ascunsului și-ți biciuie privirea cu molatece atingeri, sfâșiindu-ți puterea de a privi și lăsându-ți doar boarea lacrimii din rugăciunea către cel ce nu mai vine de a te reda orbirii în care te-ai născut, cobora zbaterea paserii ascunse spre îngemănarea coapselor, făcea smoaticele argintii-arămii, cocleală de dorință și sclipire a prunceniei neîntinate, le silea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apropie mai mult decât am fost vreodată. —Grozav, a spus Hugo care intenționa să se apropie de ea cât mai repede cu putință. Ce-o să se întâmple? Amanda a bătut din palme, iar ochii i s-au acoperit de o boare umedă. —Dragul meu. Hugo. O să avem... un copil. —Un copil? a repetat Hugo. Toată amețeala cauzată de băutură i se evaporase din corp. Mintea îi căpătase, instantaneu, o claritate de cristal. Acuitatea vizuală friza perfecțiunea. Ar fi putut să piloteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]