1,350 matches
-
a „prieteniei năprasnice” (Mircea Dinescu) cu „îngerul blond”. Este o evocare, dureroasă și încă mirată, a personalității lui Nichita Stănescu, văzută prin ochii prietenului care participă, se împărtășește din miracolul unui spectacol continuu, dar în același timp și cronică a boemei româno-sârbe, a unei epoci de frumoasă nebunie întru poezie. O față tragică, bărbătească, încercând, parcă, să se regăsească după un dezastru... Între timp omul care plânge în gând și are fața tragică și dârză și-a lăsat o barbă de
PUSLOJIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
1968. O piesă de teatru, Cocoșul de tablă, e inclusă în repertoriul Teatrului de Stat din Târgu Mureș (stagiunea 1975-1976) și al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (stagiunea 1976-1977). Fire mai degrabă retrasă, izolat de boema scriitoricească, deși a trăit în mijlocul ei, R. a scris relativ puțin. După Dacă vrei să fii bărbat, volum alcătuit din cincisprezece nuvele și schițe de un nivel peste media vremii, autorul nu s-a bucurat de răsfățul criticii. Profitând de
REBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
Osânda, O, 1994, 2; Ruja, Parte, I, 251-255; Cornel Ungureanu, Strategia underground, O, 1994, 2; Ruxandra Cesereanu, Poezia tânără în vreme de tranziție, ST, 1994, 7-8; Ion Moldovan, „Locus periucundus”, F, 1995, 6; Berca, Dicț. scriit. bănățeni, 99-100; Cornel Ungureanu, Boema, după 20 de ani, O, 1996, 10; Aurel Pantea, Fragmente dintr-o singurătate, VTRA, 1998, 3; Alexandru Mușina, Antologia poeziei generației ’80, Pitești, 1993, 203-210. Dl.B.
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
a lui Vincent d’Indy. S-ar fi numărat, de asemenea, printre fondatorii Operei Române și a concertat pe scena Ateneului Român, însă a cântat și în corul Societății Carmen ori în câteva coruri bisericești. Cu înclinație spre aventură și boemă, atras și de poezie, și de gazetărie, având la un moment dat chiar veleități politice, a schimbat numeroase profesiuni. Ajutor de clovn și cântăreț în turnee balcanice, dar și la Paris, notar într-un sat ardelean, subprefect în câteva rânduri
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
neastâmpărul, găsindu-și de lucru în redacțiile unor periodice precum „Cronicarul”, „Legea nouă”, „Hiena”, „Ora”, „Epoca”, „România nouă”, „Țara noastră”, „Funcționarul” și, în cele din urmă, la „Îndreptarea”, „Săptămâna CFR”, „Gluma”, pentru colegi rămânând totuși „ultimul trubadur” sau „ultimul din boema de altădată”. Inițierea poetică a lui M. are drept cadru cenaclul lui Al. Macedonski, prieten și cicerone fiindu-i Mircea Demetriade. Debutul, probabil destul de precoce, îi este găzduit în 1903 de „Tribuna”. Ulterior mai semnează versuri, uneori și cu pseudonimele
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
Cântecul crinului roșu ș.a. mai păstrează fibre vechi, alte poeme, precum Oraș cu amăgiri deșarte, Nevroză, Vechi motiv flamand, Imnul funebru de Chausson sau ciclul Toamna denotă apropierea de simbolism. Printre slujitorii acestuia, poetul face către 1910 figură distinctă, dar boema sa agitată îl împiedică să aprofundeze căutările. Tipărită târziu, lăsând deoparte câteva poeme apărute în presă, ce frapau prin lexic bogat, muzicalitate și imagini mai îndrăznețe, placheta Cântecul vieții dă în cele din urmă o impresie de vetust și chiar
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
o carte, „Caiete lunare”, 1926, 3-4; I. P., Cartea unui poet: „Cântecul vieții” de Mihail Munteanu, „Îndreptarea”, 1926, 88; N. N. Șerbănescu, Mihail Munteanu, „Săptămâna CFR”, 1944, 37; Marian Halchini, Ultimul trubadur, „Săptămâna CFR”, 1944, 38; D. Karnabatt, Cel din urmă din boema de altădată, „Curentul familiei”, 1944, 24; Iulius Lazăr, Figurine: Trei boemi au dispărut, „Drapelul”, 1945, 50; Straje, Dicț. pseud., 465; Mircea Ștefănescu, Un dramaturg își amintește..., I, București, 1980, 172-174. V.D.
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
Teatrul Național din București, comedia Titanic Vals este primită foarte bine de public, deschizând astfel un drum pe care M. îl va parcurge ca autor de succes. Întemeiază, împreună cu Sică Alexandrescu, Teatrul Vesel și Teatrul Nostru, cu Aurel Maican - Grădina Boema, iar în 1943 - Teatrul Colorado. Ca animator și conducător de companii teatrale, face foarte multe adaptări și localizări ale unor piese străine, unele minore, dar înregistrând succes în epocă. Este inspector general al teatrelor (1930-1940) și intră în componența conducerii
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
alcătui Pasărea paradisului - indică despărțirea de arghezianism, păstrând „aceeași prelungită atitudine de ironie romantică, același suflu de poetism confiscat, aceleași stopuri moderniste, aceeași frumusețe demonstrativ ocolită” (Virgil Ierunca). Tăcerea și amintirea, oceanul psihismului și călătoria, motivul ruletei, atmosfera ambiguă a boemei cosmopolite, sugestia luxului și a bucuriilor precare, a înstrăinării și melancoliei fără leac, a iubitei mereu îndepărtate/ absente - toate aceste obsesii adună „materia” poemelor în jurul unor imagini-nucleu legate de acvatic: translucidul, ideea de acvariu, de acuarelă, liane și alge, simbolurile
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
în faptul că, după primul război mondial și, mai ales, în ultima parte a vieții, P. s-a lăsat antrenat și acaparat de succesul pe care îl avea, fiind prezent în tot felul de șezători literare, în saloane, în reuniuni boeme în care dominau jovialitatea și calamburul. Uimea asistența și crea bună dispoziție prin extraordinara ușurință de a improviza catrene, cu poantă savuroasă și ironie fină, la adresa celor mai diverse personaje și împrejurări din mediul literar-artistic, politic, juridic, gazetăresc, salonard etc.
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
Satu Mare, 1996; Prospero și „teatrul sărac”, Cluj-Napoca, 1997; Radiografia zăpezii, Satu Mare, 1997; Rusia între „dezgheț” și „transparență”, Cluj-Napoca, 1997; Poeta artifex, tr. Miruna Pintescu, Timișoara, 1998; Hibernia, pref. Ion Pop, București, 1999; Enclave, postfață Gheorghe Glodeanu, Botoșani, 2000; Ordalia. Alte boeme, Cluj-Napoca, 2001. Traduceri: Poezie sovietică modernă și contemporană, pref. trad., Cluj-Napoca, 1988; Boris Pasternak, Sora mea, viața, Timișoara, 1998, Se topește zăpada, Timișoara, 1998; Anna Ahmatova, Anno Domini, Timișoara, 1998; Pierre Paris, Casa umbrelor, Satu Mare, 2001 (în colaborare cu Claudia
PINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288822_a_290151]
-
avut și o mică slujbă: bibliotecar la Ministerul Domeniilor. Personalitate donquijotescă, ancorată în vis și mitomanie, scandalizând prin discrepanța dintre inteligența de elită și sărăcia stridentă a omului, P. a fost una dintre figurile cele mai încărcate de neliniști ale boemei bucureștene. Bolnav de tuberculoză, se întoarce în satul natal; moare în vârstă de douăzeci și șapte de ani și este înmormântat în curtea bisericii. Poemele din ciclurile Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Moartea visurilor, cuprinse în volumul publicat de
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
registru al disperării din dragoste, își găsește un drum propriu, lesne sesizabil în cadrul liricii preeminesciene. Autorul refuză în mod deliberat versul reflexiv, revendicându-și exclusiv latura sentimentală, din convingerea că „le coeur est la vraie lyre”. Scurta și zbuciumata sa boemă îi influențează morala, construită maniheist și melodramatic, după modelul lui Rolla al lui Alfred de Musset, ca în poemul Raul (1875), un imn adus iubirii pure, care nu ar putea exista decât într-o altă lume, a morții. Iubirea ia
PETRINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
Publica primele versuri în 1884, în „Opinca” (apărea aici ca Al. S. Georgiad-Obedenaru) și în „Ciulinul”. A lucrat la Biblioteca Centrală din București și, după preluarea acesteia de Academia Română, a fost funcționar aici, între 1901 și 1933. Figură cunoscută a boemei bucureștene, bun cozeur și rafinat meloman, participa la ședințele cenaclului de la „Literatorul” (din 1888), conferenția la Ateneul Român despre Poezia decadentă (1890), colabora cu versuri la revista lui Macedonski și la toate publicațiile de orientare modernă ale timpului: „Generația nouă
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
germanul Peter. Îndrăgostita își înregistrează fluctuațiile de temperatură psihică fără „talent”, adică fără literaturizare, cu luciditate, cu putere de obiectivare, de introspecție imparțială, și nu fără integrarea vieții personale în ambianța dată: o ambianță juvenilă, ștrengăresc idilică, inocent și decent boemă. În romanul următor, arbitrar intitulat Călător din noaptea de Ajun (1936; reeditat în 1971 sub titlul Anotimpul pierdut), faptele relatate sunt anterioare celor din Într-un cămin de domnișoare. Participantă, în 1931, la cursurile de vară de la Grenoble, naratoarea, una
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
precedente, și exploatează evident elemente autobiografice din perioada celui de-al doilea război mondial, când O. a trăit în București. Intriga, având în centru aceleași personaje dizarmonice, neconcordante, surprinde implicit aspecte de viață burgheză, mic burgheză și mai ales de boemă (artiști, jurnaliști) bucureșteană, pe fundalul social alterat de război. Un roman propriu-zis, cel puțin în prima parte, este Acele lucruri mari (1973), deși sâmburele epic pare a fi tot de proveniență autobiografică. În timpul primului război mondial, Andra, soția unui preot
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
Șerban Tamburini. Dintre poeții consacrați sunt prezenți Teohar Mihadaș, Emil Brumaru și Gheorghe Grigurcu, acesta din urmă fiind, alături de Mircea Popa, un fel de spirituș rector al revistei. Merită să fie consemnate și câteva numere tematice consacrate literaturii exilului, postmodernismului, boemei literare, lui Mihai Eminescu sau lui Octavian Goga, unde Mircea Popa e prezent cu texte că: Literatura exilului, Postmodernism și atitudine politică, Un eminescolog român la Lipsca: Ioan Scurtu, Cafenele, localuri și boema literară, Scriitorul român Miron Grindea la Londra
NOESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288469_a_289798]
-
câteva numere tematice consacrate literaturii exilului, postmodernismului, boemei literare, lui Mihai Eminescu sau lui Octavian Goga, unde Mircea Popa e prezent cu texte că: Literatura exilului, Postmodernism și atitudine politică, Un eminescolog român la Lipsca: Ioan Scurtu, Cafenele, localuri și boema literară, Scriitorul român Miron Grindea la Londra ș.a. Dintre prozatorii publicației sunt de amintit Al. Florin Țene, Emil Pintea, Călin Șușu, N. Bota, Răzvan Țuculescu, Lucian Pop, Cristinel Nedea, Mirela Russ. N. se remarcă și printr-un accentuat interes pentru
NOESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288469_a_289798]
-
examenul de stat și i-a creat dificultăți în calea unei inserții sociale decente și meritate. O propensiune structurală către formule de viață libertare, incapacitatea de a accepta constrângerile instituțional-profesionale au dus la marginalizare socială. P. a avut o existență boemă, punctată de „avânturi bahice” (Gheorghe Grigurcu) și trăiri fervente, copleșită de dificultăți materiale extreme (multă vreme nu a avut domiciliu fix, dormea pe unde apuca, pe la prieteni, în atelierele unor artiști plastici, uneori în aer liber, prin parcuri, pe sub poduri
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
box la Medgidia. A apărut ca interpret - în roluri secundare, „de culoare” și pitorești, distribuirea fiind explicată de înfățișarea lui hirsut-pitorească - în mai multe filme, în special istorice și de aventuri. A fost una dintre figurile cele mai cunoscute ale boemei bucureștene a anilor '50 - '70, care mobiliza - în formațiuni fluide (un „nucleu” relativ stabil ar fi cel constituit de „grupul de la «Singapore»”, numit astfel după denumirea neoficială a unui local din Piața Rosetti, loc de adunare pentru libații, imortalizat în
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
tot el editând, sub titlul Scurtă despărțire (2000), și integrala liricii lui P. Asemănător cu Tudor George, P. este un poet mai puțin fertil, însă - foarte probabil - un poet mai bun, mai profund, mai puțin artizan decât colegul său de boemă. Răzvrătit în cuget și în atitudini, frecvent și în tematica și recuzita poemelor, rămâne în fond un clasicizant, desigur în cadrele modernismului. Adesea e deliberat desuet, prin arborarea, după cum remarca Gheorghe Grigurcu, a unui „limbaj defunct” și a unor „sentimentalități
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
de frondă explicită. Într-un poem - memorabil ca exercițiu de terifiant buf - este evocată tortura foamei atroce, rezolvată absurd, urmuzian (dar și cu sugestii din G. Topîrceanu), prin devorarea propriului cap, după o ceartă cu viscerele. Atmosfera, anecdotica și folclorul boemei bahice și jovial-crapuloase sunt mult mai rar prezente în textele poetului decât ar lăsa-o de bănuit renumele său. Cea mai pregnantă compunere în acest registru este probabil Balada coșcadârilor („...Păi când intram eu la restaurant / Muierile veneau ca la
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
masculine, Andrea și Michaell, visând, în cele din urmă, la același Costa. Corespondent feminin al lui Costa, contaminată fiind de „molima plecărilor”, ea se caracterizează totodată printr-un ciudat amestec de trăsături: femeie mondenă, vag aureolată de bovarism, cu porniri boeme. O figură de un pitoresc aparte este Mavrodaphni (Daphni cea întunecată), fiică a apelor Dunării, „femeie-sirenă”, prezență secundară, însă destul de bine conturată, după cum se arată și atmosfera particulară, de un poetic nedefinit, a meleagurilor dobrogene. Uneori senzaționalul echilibrează și susține
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
Orăștie), „Les Annales roumaines”, „Dezrobirea”, „Drum drept”, „Săptămîna” (Râmnicu Sărat), „Apărătorii patriei”, „România nouă”, „Calendarul literar al României Mari”, „Gloria României”, „Săgetătorul”. Împreună cu Oreste, a compus un poem alegoric, Zile de purpură (1916), însuflețit de un ardent simțământ patriotic. În boema bucureșteană a începutului de secol, sonetele lui P., la fel și epigramele, se bucurau de succes. Nici critica, de la cea emisă de prieteni până la câteva condeie ilustre, nu le-a trecut cu vederea. Dacă E. Lovinescu, apreciind „sforțarea și meșteșugul
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
deloc dispus să menajeze dezideratele opresive ale autorităților, mișcându-se și comunicând liber, cultivând prieteniile literare, înconjurat, admirat și urmat de scriitori din toate generațiile, el are o prezență pregnantă în cadrul reuniunilor și contactelor neoficiale, devenind „cap de serie al boemei și noncoformismului scriitoricesc din acei ani tot mai întunecați și mai apăsători” (Dan Alexandru Condeescu). Îngăduindu-i-se, în 1980, să participe la Festivalul de la Liège, pleacă de acolo la Paris, unde petrece o lună în compania prietenului său Dumitru
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]