828 matches
-
Philemon sau N. M. Philimon. Pseudonimul Nikita Felinărescu, întâlnit în foile umoristice „Pepelea” (1860) și „Nichipercea” (1862), poate fi al lui F., ca și Undrea, din „Cicala” (1860). Scriitorul moare de tuberculoză. Figură pitorească, la tinerețe aflat în compania unor boemi bucureșteni de felul lui Anton Pann, F. se străduia, cu hărnicie și inteligență, să-și chivernisească învățătura, să-și extindă lecturile. Știa limba greacă, învață italiana, deprinde câte puțin și limba franceză. Îndemnurile îi veneau în principal din dorința de
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Victima societății) îi apare tot atunci în „Portofoliul român”. Citea mult și fără metodă, călăuzit însă de intuiție și de gust. Cafeneaua literară a jucat un rol decisiv în formarea sa. La „Fialkovski”, la „Bulevard” și „Kübler”, într-un mediu boem frecventat de profesori, actori, scriitori, el ajunge să strălucească în arta conversației. „Vehement, paradoxal [...], entuziast” (cum îl portretizează Al. Macedonski), impulsiv și cabotin, ar fi avut momente când devenea un „vrăjitor al vorbei”. A rămas în amintirile contemporanilor nu atât
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
parte din conducerea Uniunii Scriitorilor. Versurile adolescentine din Gânduri prăfuite sunt ale unui romantic sentimental de desuetudine asumată. În schimb, Rugă de ateu arată opțiunea pentru poezia socială, contestatară, fiind mai reprezentative pentru spiritul tânărului D., care e un insurgent boem, sensibil la mutațiile pe care generația sa poetică le pregătește. Profilul i se precizează însă în Înger condeier (1939) și în celelalte cicluri de poeme scrise până în 1946 și apărute postum, prin grija Chirei Dragomir (soția poetului), în volumele Dor
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
spovedania unei generații cu destin vitreg, iar autorul ciclurilor Mlaștina cu nuferi, Antares, Paznicul florilor, Alcool și Edgar Allan Poe își mărturisește aderența la o poetică a cotidianului, a notației autobiografice, a tristeților provinciale, totul privit din perspectiva epatantă a boemului, a „poetului blestemat”: „Pe strada Griviței, /poetul renegat de intelectuali / colindă toate străzile și se salută / cu hingheri, căruțași și hamali”. Mediul surprins de el e cârciuma sordidă, unde „Toți bețivanii sunt murdari, soioși / Toți poeții au păduchi și sunt
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
de familie al mamei. Urmează Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, terminat în 1995, și Facultatea de Litere a Universității din București (1996-2004). Este redactor la revistele „Litere nouă”, „Playboy”, „Madame Figaro”, la „Ziarul financiar” și la Editura Pro Logos. Boem, cu o viață tumultoasă, fiind internat într-un spital de boli nervoase, fuge de acolo ca să dea examen de admitere la Facultatea de Filosofie, dar lucrează apoi ca brutar și vânzător de pâine. Membru al cenaclului Facultății de Litere condus
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
folosesc din plin, drept spații de circulație a ideilor, saloanele, mediul universitar, dar mai ales cafenelele, din care fac un adevărat oficiu, până într-acolo încât cafeneaua literară ajunge să fie privită ca un fel de emanație a simbolismului. Mai boemi decât junimiștii-adversari, simboliștii frecventează cu asiduitate (chiar la ore fixe) câteva renumite cafenele bucureștene, în pleiada de asemenea localuri, a căror vogă va cunoaște apogeul în perioada interbelică aflându-se cafeneaua Fialkovski, Café Boulevard, Kübler, Capșa, Terasa Oteteleșanu ș.a. Cel
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
care educatorul o acordă conformității cu exigențele societății. Dacă educatorul permite existența acestei contradicții, poate descoperi că se schimbă el însuși, pentru că va fi obligat să-și reconsidere câteva dintre valori. Același lucru se aplică pentru „beatnici” (tineri nonconformiști și boemi), precum și pentru curentul „hippy”. Dacă excluderea valorilor acestora din rândul valorilor clasei mijlocii este permisă, atunci acceptarea valorilor acestei clase de către un individ ca parte din sine este primejduită foarte mult; aceasta este cert din moment ce celor mai mulți oameni li se pare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
, G. N. (pseudonim al lui Gheorghe Niculescu; 1895-6.IX.1917), poet. O fire de boem a fost G., tânăr poet sortit unei dispariții pretimpurii. În scurta lui viață a scris destul de mult, se pare că a și tradus (din Petrarca, Heine, Musset), însă nu a apucat să publice decât trei plachete - Cântece, Sonete, Versuri -, toate
GIGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287280_a_288609]
-
1882, București), gazetar, prozator și autor dramatic. Era unul dintre copiii Mariei (n. Câmpineanu) și ai marelui logofăt Dimitrie (Tache) Ghica. Învață, ca și fratele său mai mare, Ion Ghica, la Colegiul „Sf. Sava”, fiind apoi (1846) trimis la Paris. Boem, iubitor de petreceri și mare amator de aventuri galante, G. își neglijează studiile. De la Nicolae Bălcescu, al cărui secretar particular devine, prinde însă gust pentru studiul istoriei și, în 1847, se angajează secretar al „Magazinului istoric pentru Dacia”. În 1848
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
societatea română). Ținea să alcătuiască „după natură” o colecție de portrete contemporane. Ca romancier, G. nu este de ignorat. Din lecturi (Scènes de la vie de bohème de Henri Murger) și din amintirile pariziene s-a iscat încercarea de roman Un boem român (1860). Precaritatea epicului nu stânjenește privirea critică, uneori cu ascuțimi satirice, aplicată societății românești a vremii. Un capitol pur teoretic efectuează o scurtă incursiune în literatura română, pornind de la folclor. Ar fi una din primele schițe de istoria literaturii
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
reflectând formele tot mai complexe ale vieții sociale, precum și maturizarea literaturii unei țări. Deosebind mai multe tipuri - istoric, psihologic și de moravuri -, autorul optează pentru acesta din urmă. SCRIERI: Cămătarul, București, 1858; O lacrimă a poetului Cârlova, București, 1858; Un boem român, București, 1860, reed. fragm. în PRR, 171-189; Don Juanii din București, reed. fragm. în PRR, 191-202, reed. în Radu Ionescu, Scrieri alese, îngr. și pref. Dumitru Bălăeț, București, 1974, 316-381; Iadeș, București, 1866; Sterian Pățitul, București, 1866. Repere bibliografice
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
condiții adverse Promisiunea fericirii este una dintre strategiile sociale de legitimare a practicilor și a situațiilor sociale existente. Ca individ putem legitima aproape orice prin fericire: credința în Dumnezeu, dar și denunțarea religiei ca iluzie; munca asiduă, dar și traiul boem. La nivel social, însă, există anumite teorii larg împărtăștite asupra căilor de a atinge fericirea. Ancheta sociologică „Barometrul Opiniei Publice” din mai 2005, realizată de Fundația pentru o Societate Deschisă și The Gallup Organization Romania, indică faptul că există un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Arsene, Dan Petrașincu și G. Călinescu (Definiții pentru o nuvelă). Publicistica dau Dumitru Hâncu, Mircea Mancaș, Aurel Baranga, G. Călinescu. De consemnat și amintirile lui Zaharia Stancu (Din vremurile de altădată - Însemnările unui ziarist), precum și reportajul lui F. Brunea-Fox (Un boem al ideilor generoase) despre socialistul Panait Moșoiu. Câteva traduceri din Maiakovski și Nazim Hikmet apar nesemnate, în vreme ce V. Cristian tălmăcește din Jules Supervielle, iar Gh. Dinu din poezia bulgară. Silvian Iosifescu și Octav Șuluțiu fac bilanțul mișcării literare, iar F.
ALMANAHUL REVISTEI „APARAREA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285291_a_286620]
-
să fie realizată în material autohton, nu străin. În același articol despre "decăderea" literaturii române, Heliade Rădulescu denunță utilizarea antonomazelor de import, faptul că în cultura română circulă nume-gen de origine străină: ...și apoi ei între sine se numesc barzi, boemi, Tassi și Virgilii și Bérangeri (ei însă scriu Beranjeri) și de unde nici prin minte să nu-ți treacă, și Rafaeli, Filii ai lui Apollon, nutriții de muze124. Și puțin mai încolo: ...în van ne-am face unii pe alții crai
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
128), la Grandea ("căci în mintea lui lucia geniul poetic"129), și desigur - calficarea care a făcut scandal -, la Prale: "a fost un bărbat genial și ciudat în felul său"130. Pantazi Ghica, cel care a inclus în romanul Un boem român câteva pagini despre literatura națională, identifică geniul la V. Cârlova, la Grigore Alexandrescu și la Vasile Alecsandri 131. G. Sion confirmă, cam în silă, genialitatea lui Bolintineanu în prefața postumă la Operele acestuia din 1874: "Bolintineanu, măgulit, lăudat, respectat
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
aici "noutatea" e legată de locul pe care îl ocupa creația de lumi poetice în vechea economie a literaturii, de dinainte de Eminescu. În paginile referitoare la literatura română din romanul lui Pantazi Ghica pe care l-am evocat deja, Un boem român, unicul autor definit prin puterea de a imagina un univers poetic autonom fusese Bolintineanu: Dimitrie Bolintineanu, poet în toată puterea cuvântului [...] realitatea, pozitivul, lumea așa precum este nu intră cu nimic în inspirațiunele lui; - lumea lui e o lume
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mai tare decât inima, mai fertilă decât senzațiunele 142. Pantazi Ghica distinge trei autori prin calificarea lor ca genii: V. Cârlova, Grigore Alexandrescu și Vasile Alecsandri. Însă în mod semnificativ, ezită să îi acorde același titlu lui Bolintineanu. Pentru autorul Boemului român, care îl privește pe Bolintineanu din perspectiva capacității creatoare de lumi, acesta nu e decât "poet". Mai exact, "poet în toată puterea cuvântului", expresie prin care autorul vrea să reamintească forța originară a termenului și etimologia sa (poiesis = creație
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în Ivașcu, Din istoria teoriei și a criticii literare românești, pp. 624-625. 100 Despre toposul "vizitei la scriitor" în romantism, v. José-Luis Diaz, L'Écrivain imaginaire. Scénographies auctoriales à l'époque romantique, Honoré Champion, Paris, 2007. 101 Despre imaginea de boem al lui H. Grandea se poate vedea prefața lui Pavel Țugui la ediția Grigore H. Grandea, Scrieri, ediție îngrijită de Pavel Țugui, Minerva, București, 1975, pp. V-XLIII. Tiparul de reprezentare se recunoaște și în alte portrete făcute de Sion
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
european". Izbită însă de un discredit acut se arată producția lui Dimitrie Stelaru. Atmosfera sa "halucinogenă/ halucinantă" ar fi văduvită de o substanță poetică creditabilă, impresionînd nemotivat, odinioară, prin stranietatea sa și, mai cu seamă, prin "obscuritatea organică a actantului boem" pe care E. Lovinescu l-a numit, condescendent, "înger vagabond": "Promiscuitatea boemei latente se extinde la toate nivelele receptive, atunci cînd recitim textele care, reluate, nu mai comunică aproape nimic. Se poate spune desigur că și această dîră obscură a
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
neliniștită și implacabilă a vremilor...". A copilărit, firește, într-o mahala, numită Gorgan ce cuprindea și strada Brezoianu de astăzi, maidanul jocurilor sale fiind pe locul unde mai tîrziu s-a ridicat clădirea Ministerului Construcțiilor. Aici s-a format ca boem incorigibil și din cauza distanței opozite față de școala oficială. Această trăsătură i-a inculcat și un soi boem de antiintelectualism premonitor din care au izvorît două cărticele (Glossa spiritului cărturăresc, Catehism pentru suflete nehotărîte) apărute imediat după primul război mondial (s-
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
Brezoianu de astăzi, maidanul jocurilor sale fiind pe locul unde mai tîrziu s-a ridicat clădirea Ministerului Construcțiilor. Aici s-a format ca boem incorigibil și din cauza distanței opozite față de școala oficială. Această trăsătură i-a inculcat și un soi boem de antiintelectualism premonitor din care au izvorît două cărticele (Glossa spiritului cărturăresc, Catehism pentru suflete nehotărîte) apărute imediat după primul război mondial (s-a născut în 1887). N-ar trebui să se înțeleagă de aici nu știu ce exagerare antiintelectualistă ci mai
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
un circ indescriptibil, rîd pînă și chinezii care pierd geamantane pline (cu bani?) pe la alte mese. Uneori, cînd cîștigă (te miri ce), face atîta tărăboi de parcă în clipa următoare va cumpăra cazinoul - cu bordel cu tot." Un diarist și un boem, în același timp - iată contradicția vizibilă în aceasă primă parte a învățăturilor: notele prea disparate (leneșe, boeme), eșuarea în meditații și reflexivitatea naivă, un autor suferind de sindromul "jurnalistului fără jurnal". Extrem de interesante sînt poemele și scrisorile fiului autorului, Matei
Neagoe și Nea Goe by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16627_a_17952]
-
o replică din care se poate ivi definiția spusă/ citită/ gîndită a unei stări, senzații, relații, a unui sentiment etc. E aici o secretă necesitate a lucrului stabil, definitiv, a reperului pe care, iată, îl caută poate cel mai "pur" boem în viață; de aceea, comparația frecventă cu efemerida, cu fluturele este, probabil, cea mai greșită imagine pe care și-a creat-o lumea în care se mișcă boemul de felul lui Bogdan Ulmu: sau, dacă, totuși, o acceptăm, trebuie să
Din LUDICITATE, viața mi-o pierdui by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16663_a_17988]
-
definitiv, a reperului pe care, iată, îl caută poate cel mai "pur" boem în viață; de aceea, comparația frecventă cu efemerida, cu fluturele este, probabil, cea mai greșită imagine pe care și-a creat-o lumea în care se mișcă boemul de felul lui Bogdan Ulmu: sau, dacă, totuși, o acceptăm, trebuie să știm că "zborul" acestuia e unul care permite accesul în profunzimea lumii și a ființei. Ludicul e, s-ar spune, un privilegiat; el scrie/ trăiește în afara oricărei dogme
Din LUDICITATE, viața mi-o pierdui by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16663_a_17988]
-
banilor ați avut atât cât să trăiți decent. A.C. - Dar eu n-am trăit decent. Am cheltuit brambura banii. Pentru că ăsta mi-e felul. N-am omorât pe nimeni, dar când am avut bani i-am cheltuit. R.G. - Sunteți un boem? A.C. - Și ce are a face? R.G. - N-am spus că sunteți un criminal. A.C. - Nu, dar pe aici o spun mulți. R.G. - A fi boem nu înseamnă a fi criminal. A.C. - A fi boem înseamnă să suporți crimele altora
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]