1,700 matches
-
multe pagini de către autorul cărții Basarabia eminesciană, arătând că istoricul american, argumentează, cu suficiente documente, continuitatea politicii țariste și bolșevice, față de Basarabia, politică atât de puternic atacată, în articolele sale politice de poetul M. Eminescu. Politica țaristă, dar și cea bolșevică a avut la bază, printre altele, spusele lui F. Engels, cel care afirmă că: "românii sunt o națiune/ obstacol în calea revoluției mondiale. Românii sunt un popor fără istorie... destinați să moară în furtuna revoluției mondiale, prin conservatorismul lor național
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
românesc să ia atitudine, uneori de-a dreptul furioasă. Făcând o radiografie foarte exactă a situației Basarabiei în cei peste 200 de ani care au trecut de la ruperea ei din trupul României mari și alipirea la Rusia țaristă sau cea bolșevică, Theodor Codreanu demonstrează, bazat pe argument solide și pe documente care nu pot fi desconsiderate, din ce motive Eminescu a fost, este și va rămâne cel mai mare poet național român. Voi cita câteva dintre capitolele acestei cărți scrise de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a războiului și în primii ani următori, Tito și apropiații săi („clica” de mai tarziu) - Edvard Kardelj (slovenă, Milovan Djilas (muntenegrean), Alexandru Rankovici (sârbă Moșa Pijade (evreu) s. a - și-au ales ca model ideologic unele măsuri aplicate de Rusia bolșevica. A fost adoptată legea agrara, prin care se realiza un important transfer de proprietate, se introducea votul universal (în condițiile interzicerii activității unor partide politice), au fost expulzați peste o jumătate de milion de etnici germani și a fost adoptată
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
eu am fost pentru Walter, pentru că este muncitor și mi s-a părut ferm și serios. Mă bucur că nu m-am înșelat”. La Moscova, în plină teroare stalinista, lucrând în birourile Cominternului, o cunoscuse pe Elsa Gerlach, „o activistă bolșevica frumoasă”, care nu-i răspunde inițial la avansuri întrucât îl considera prea „burghez”. Vor trece peste tot felul de obstacole, dar nu se pot căsători pentru că legal era însurat cu Pelaghia. Alege calea binecunoscută, fugă, lăsând în urmă o femeie
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
să răsturnam monarhia burghezo-moșierească, să prefacem fabricile, uzinele și minele în bunul poporului muncitor? Fără îndoială că nu”. În încheiere, politrucul de pe malurile Dâmboviței își exprimă speranța că Partidul Muncitoresc Român va trage învățămintele necesare și va contribui, folosind „metodele bolșevice”, la „istorică bătălie pentru construcția socialismului”. Comuniștii români porneau de la premisa că „zadarnic umblă adulmecând șacalii imperialiști în jurul Iugoslaviei”, întrucât aceasta va găsi „drumul cel just” spre construirea unui stat socialist „în cadrul Frontului Unic al Socialismului, în frunte cu Uniunea
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Reacția autorităților „titoiste” constă în înfiltrarea în rândurile mișcării comuniste ilegale și în cele ale „emigranților revoluționari” a unor agenți și provocatori, ce au pricinuit la început un imens rău. Numai ridicându-și „nivelul ideologic și ascuțindu-și vigilenta lor bolșevica, revoluționarii iugoslavi pot lupta cu succes împotriva bandiților lui Rankovici, demascându-i în fața poporului și avertizând masele asupra primejdiei ce le amenință”. Se impunea crearea unui partid nou, „ale cărui principii au fost trasate de rezoluția Biroului Informativ”, scopul său
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
dezvăluit” puterea „artei publicității semite” - sau, cu alte cuvinte, capacitatea ei de a induce În eroare oamenii naivi (adică pe români). „De un sfert de secol”, a scris Șeicaru XE "Șeicaru, Pamfil" , „geniul colportajului semit Înebunește lumea cu minciunile revoluției bolșevice, Înfăptuitoare a raiului comunist. Evreii au fost impresari ai acestei minciuni”. S-a terminat. Ziarul antisemitismului românesc a fost mai puțin delicat, anunțând că „jidovii Încep din nou să-și facă meseria de răspânditori de zvonuri... pentru ei Rusia XE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
linie abuzivă: trupele românești În retragere, de asemenea garanție pentru retragerea populației civile și a tot ce poate să Însemne stat românesc, sînt hărțuite, supuse la provocări, protocoalele de retragere sînt Încălcate grosolan, căci nerăbdarea e mare În rîndul armatei bolșevice, au loc sabotaje - zona fiind frăgezită din timp de agenți NKDV și de propagandă. Urmează raderea urmelor de civilizație românească din teritoriile ocupate, mașinăria infernală de ocupație umplînd urgent acest spațiu cu ceea ce unii istorici numesc ciuma roșie, deportările spre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
foi de angrenaj; armăsarul Canafas, scăpat de cuțitoaiele măcelarilor, a fost zărit zburdând ca un cârlan În Codrul tăcut de la Miazănoapte, Înconjurat de un harem de ciute - să-i fie de bine și la mai mare!; consilierul local de sorginte bolșevică - l-am numit aici pe domnul Untură-n Căciulă - a pierdut o sumă imensă la pariuri, deoarece a Înțeles greșit semnele cu ochiul făcute de frizerul Marinaru, organizatorul luptelor de gladiatori cu tigăi, fapt pentru care a fost felicitat călduros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câțiva ani de așteptare și se dusese, nebănuind ce fel de viață o aștepta, să-și trăiască restul zilelor și să le sfârșească În Satul cu Sfinți, ca nevastă de-a doua a fostului notar comunal, proaspăt uns de autoritățile bolșevice - pentru că era sărăntoc, provenea dintr-o familie numeroasă și fără multă avere și avea bacalaureatul - secretar la primărie. Venită În sat, se angajase la școală ca Învățătoare și-i pusese În mână tocul unui strălucit elev al ei, viitorul profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
distilarea de rachiu, negoțul cu alimente pe sub mână prin orașele mai apropiate. După revoluție, neliniștea și setea de dreptate i se ascuțiseră. Strigase În piețe publice, scrisese În presa liberă o seamă de articole, tipărise o carte despre ororile Închisorilor bolșevice, dăduse statul În judecată la o curte internațională. Nu-l luase mai nimeni În seamă, cei care reprezentau autoritățile - de la amărâtul de primar peste câteva sute de suflete până la miniștri - erau ocupați să fure și apuce cât mai mult din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ales că premierul român, deși nu vedea posibilă o uniune cu Ungaria, nu excludea însă posibilitatea unei alianțe româno-polono-maghiară, menită a fi o contrapondere la previzibila colaborare cehoslovaco-iugoslavă, cu sensibile conotații panslaviste, în ciuda faptului că Rusia era în acel moment bolșevică 58. Ideea liderului liberal avea să fie confirmată și de un alt diplomat britanic, Allen Leeper, prezent la București, împreună cu George Clerk, în septembrie 191959. Această concepție cu privire la o alianță, cu scop anticomunist, între Polonia, România și Ungaria avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o convenție militară, care preciza detaliile colaborării româno polone din acest domeniu 6. Apropierea dintre România și Polonia la începutul perioadei interbelice nu a fost una întâmplătoare, ci se baza pe abordarea în comun a diferendelor ambelor părți cu Rusia bolșevică. Pe lângă aceste interese comune, negocierile dintre România și Polonia, deși finalizate prin această alianță defensivă, au scos la iveală și unele divergențe, mai ales în privința celorlalte frontiere ale celor două state. Astfel, polonezii refuzau să se angajeze în garantarea graniței
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
agitației desfășurate pentru preluarea puterii și după aceea de către o minoritate de revoluționari de profesie. „Dați-ne o organizație de revoluționari și vom răsturna Rusia“, scria Lenin. La 7 noiembrie 1917 dorința și profeția s-au împlinit 3. Specificul propagandei bolșevice în Revoluția rusă este dat de extinderea și permanentizarea războiului. Războiul dintre națiuni, state naționale și popoare înarmate - esența Marelui Război din 1914-1918 - este transformat într-un război de clasă înlăuntrul fiecărei națiuni și apoi într-un război între sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din perspectiva acestei misiuni propaganda devine totală, menită să vizeze nu numai latura politică, ci toate elementele civilizației burgheze și ale societății capitaliste 4. Astfel se explică impactul Revoluției din octombrie asupra lumii contemporane a secolului al XX-lea5. Amplitudinea propagandei bolșevice trebuie corelată cu filosofia materialistă și concepția ei asupra omului: condiție sau produs al raporturilor de producție. Pusă astfel problema, observă tot Jacques Ellul 6, rezultă o certitudine asupra maleabilității omului; asupra posibilității de a-l schimba și a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
formarea omului nou (homo sovieticus). Câtă iluzie și câtă certitudine în acest obiectiv merită o analiză aparte și literatura de specialitate a insistat suficient asupra problemei. Tot Jacques Ellul 7 remarcă faptul că elemente de circumstanță / anumite împrejurări determină conducerea bolșevică să interpreteze doctrina marxistă într-un sens precis și să creeze un nou tip de propagandă. Declanșarea războiului civil implica folosirea propagandei pentru continuarea războiului contra albilor și pentru a convinge masa de necesitatea revoluției. Patru sunt direcțiile acestei propagande
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
convinge masa de necesitatea revoluției. Patru sunt direcțiile acestei propagande. O direcție viza celelalte națiuni ale lumii. Se urmărea crearea de mișcări revoluționare în celelalte state; mișcări de solidarizare a segmentului muncitoresc din alte țări, peste frontierele existente, cu Revoluția bolșevică. Din acest punct de vedere, apare semnificativă prezența în mișcările organizate de detașamentele muncitorești naționale a lozincii de solidarizare cu bolșevicii ruși și apoi cu Uniunea Sovietică și U.R.S.S. Tendința va căpăta un caracter sistematic, organizat, odată cu crearea Internaționalei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
analiză aparte. Falanga specială de sprijin pentru bolșevici era constituită din muncitorii din fabrici. Promițându-le controlul muncitoresc asupra producției și repartiției și pâine, Lenin a scos principalele detașamente ale muncitorimii ruse de sub controlul menșevic. A patra direcție a propagandei bolșevice viza țărănimea rusă. Realismul acestei direcții poate fi ilustrat și statistic. Din populația Rusiei de 130,5 milioane, în 1920, aproape 111 milioane trăiau în mediul rural. Cercetătorii, mai târziu, vor ajunge la concluzia că „războiul între «roși» și «albi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
intelectuali ruși (și sovietici) adepți ai doctrinei socialiste, fără excesele staliniste“. Mai târziu, în 1967, un simpozion organizat la Cambridge Massachusetts reunea învățați între care Adam B. Ulam16. Ulam insista atunci asupra problemei controversate: ce a fost marxist în Revoluția bolșevică?17. Acest tip de controverse ne-a focalizat atenția asupra felului în care conducătorii, în genere, aduc adevărul în fața masei; cei bolșevici au biruit propunând utopia. Filosoful spaniol Miguel de Unamuno (1864-1936) va remarca faptul că „Adevărul este teribil și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
între legenda lui Octombrie analizată mai sus și miturile trainice aferente. Se anunța nu numai o ruptură • Ibidem, p. 426. Vezi și Leszek Kolakowski, A Calamitous Occident, în „Time Litterary Supplement“, November 6, 1992, passim: „Revoluția însăși n-a fost bolșevică, ci sovietică; însă partidul bolșevic n-a urmărit «puterea sovietelor», ci propria dictatură“. • Soixante-dix ans..., p. 38. • Richard Pipes, op. cit. • Ibidem. brutală, până la un punct nefirească, cu trecutul, dar și posibilitatea alcătuirii unei lumi noi, a așezării ei pe alte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
devin mai întâi Revoluția din Octombrie și apoi Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. Atât de mare încât, sub regimul sovietic, era interzis să se scrie despre Marea Revoluție din Franța; adjectivul era rezervat evenimentului din octombrie 1917 din Rusia. Propaganda bolșevică, ca propagandă politică modernă, lasă impresia unei înrudiri subtile cu propaganda creștină care, la începuturile creștinismului, datora mult mitului eschatologic; aici este vorba de mitul eliberării și al salvării lumii de către proletariat. La începutul anului 1919, de la Moscova, Lenin arunca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în agenți istorici care au favorizat geneza comunismului în România. Un teren solid democratic nu ar fi stopat ascensiunea comunismului în Răsărit, având în vedere condițiile istorice catastrofice generate de sfârșitul celui de al doilea război mondial și ascensiunea Rusiei bolșevice, însă ar fi atenuat, mai devreme sau mai târziu, asperitățile ori excesele sale. Comunismul nu a avut efecte egale pretutindeni, în Estul și Centrul Europei. Este adevărat că toate societățile din acest spațiu au fost destructurate de comunism, dar în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cerului cu pământul la 1789“7. După acest an a devenit regulă ca orice mișcare violentă să fie considerată continuatoare a revoluției. În perioadele de calm, revoluția subzistă în subteran, pentru a irumpe ciclic la suprafață în momentele critice. Revoluția bolșevică a preluat regulile, scenariul și filosofia celei franceze de la 1789. Beneficiind de un asemenea „pedigree filosofic“, superior oricărei alte utopii și asistat încă de la naștere de o cohortă de „filosofi, savanți și scriitori“8, datorând, ca și fascismul, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a condus la teama de modernitate, ce caracterizează „unul din elementele complexului (românesc) de inferioritate“. Revolta împotriva destinului românesc și atmosfera de „decrepitudine și inerție“ • Ibidem, p. 22-23. l-au condus pe tânărul Cioran, în mod paradoxal, la fascinația revoluției bolșevice, în care descoperea semnele unui destin major, caracterizat prin „frenezia industrializării“, mistica lumii urbane, măreția absolută a unui salt istoric și „discontinuitatea ca o manifestare vitală“11. Adică exact ingredientele istorice care, în viziunea lui Cioran, lipseau românilor din epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ingredientele istorice care, în viziunea lui Cioran, lipseau românilor din epoca sa. Peste doar câțiva ani, ne întrebăm cum va fi evoluat Emil Cioran, într-o Românie obligată să accepte un nou „ideal de împrumut“, de această dată de extracție bolșevică? Asemenea lui Sadoveanu? Sau Călinescu? În lunga serie a trădării intelectualilor 12 se va fi înscris oare și Emil Cioran, dacă nu ar fi ales Franța, înainte ca „eliberarea de decrepitudine“ să se fi produs? Desigur, sunt doar întrebări retorice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]