1,229 matches
-
acoperit, și-l puse la capătul stranei spunînd: — Poftim prînzul. — Nu era cazul să faceți asta, doamnă Coulter, zise el iritat. Ea pufni și ieși, apoi făcu același lucru în fiecare zi cu excepția zilei de vineri, cînd îi lăsă două boluri. Domnul Rennie, decoratorul, sosi într-o seară și zise din senin: — Mai aveți nevoie de ajutor? — Mai mult ca oricînd. — Bine. O să vin cîteva seri pe săptămînă. începu să se schimbe în salopetă, iar Thaw, care începuse să plîngă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că are nevoie de hrană doar cînd abia mai putea ține pensula. Momentele cele mai ciudate și mai visătoare se petreceau la distanță de pictura murală. Stătea la masa de împărtășanie și mînca bucăți din crema de zahăr ars din bolul doamnei Coulter, în vreme ce bătrînul pastor îl privea îndelung și murmura: — O, da, ești un adevărat artist. Un artist adevărat. Mai tîrziu se afla într-un magazin de artă aglomerat din centru, furînd tuburi de vopsea fără grabă sau panică. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pat era mic, dar confortabil. Lîngă el apăruse o masă cu farfurii acoperite pe o tavă. Lanark se simțea mai degrabă epuizat decît înfometat, dar după ce stătu o vreme, dădu la o parte șervetul din curiozitate. Sub el era un bol cu supă roșie din coadă de bou, așa că luă o lingură și începu să mănînce. Indexul nostru începe cu trei cuvinte de care nimeni n-are nevoie — Voi începe, spuse iluzionistul, prin a-ți explica fizica lumii în care trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
păpuși mari și neașteptat de gracile, se dădeau jos din pătaturi și-ncepeau să danseze prin salon. Mă ridicam în genunchi și, cu gura căscată, le priveam cor-pușoarele goale, cafenii-închis în lumina serii, rotindu-se ca doi peștișori într-un bol de sticlă. Din când în când, prinzând lumina ferestrelor, ochii le scânteiau, ca să se stingă în clipa următoare. Se-ntindeau pe jos și se rostogoleau pe covorul tocit, făceau podul, încercau să meargă în mâini, se-apucau de brațe și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mă lase singură la țară. Mi-aduc aminte însă că primele ore din momentul sosirii mele la bunici le udam bine pe bătătura casei și plângeam înfundat de parcă încercam din răsputeri să-mi înăbuș sughițurile, înghițeam ca și când îmi mestecam propriul bol alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia ce știa. Seara nu mai aveam nimic, îmi făcea plăcinte cu brânză și stafide rulate în cerc și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de la stradă, avea până și intrare separată, în idea asigurării unui confort tihnit. De câte ori Vlad povestește, ochii i se umezesc puternic, uneori devenind parcă neputincios în a derula firul amintirilor, mă cuprinde de umeri, înghite ostentativ ca și cum ar înghiți un bol alimentar și-mi spune: „Ați avut un tată minunat, un om care n-a trăit pentru sine, a ars mai degrabă și s-a implicat pentru toți cei din jurul său. Ceea ce-a făcut nenea Toma în ziua aceea ploioasă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
fiecare dată, dar aveau și motive gândindu-ne la distanță, veneau tocmai din „Comorofca”, un cartier satelit al „Brăiliței”. Și acum încerc sentimental, același sentiment creat prin cuvintele rotunjite și dicția sonoră a doamnei diriginte, de a „paleta” într-un bol numele noastre de familie, asemenea unei salate de fructe: Anghel, Angopolos, Ariz, Bunea, Calotă, Coteț, Caraianidis, Cucerenko, David, Desli, Dumitriu, Elizande, Fahri, Fatim, Giol, Ianis, Macarova, Mavrodin, Mezavian, Simachis, Simion, Sterios, Still, Sthüle, Pandrea, Topor, Turgün, Vasile, Ungureanu, Urgün. La
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mă lase singură la țară. Mi-aduc aminte însă că primele ore din momentul sosirii mele la bunici le udam bine pe bătătura casei și plângeam înfundat de parcă încercam din răsputeri să-mi înăbuș sughițurile, înghițeam ca și când îmi mestecam propriul bol alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia ce știa. Seara nu mai aveam nimic, îmi făcea plăcinte cu brânză și stafide rulate în cerc și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de la stradă, avea până și intrare separată, în idea asigurării unui confort tihnit. De câte ori Vlad povestește, ochii i se umezesc puternic, uneori devenind parcă neputincios în a derula firul amintirilor, mă cuprinde de umeri, înghite ostentativ ca și cum ar înghiți un bol alimentar și-mi spune: „Ați avut un tată minunat, un om care n-a trăit pentru sine, a ars mai degrabă și s-a implicat pentru toți cei din jurul său. Ceea ce-a făcut nenea Toma în ziua aceea ploioasă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fiecare dată, dar aveau și motive gândindu-ne la distanță, veneau tocmai din „Comorofca”, un cartier satelit al „Brăiliței”. Și acum încerc sentimental, același sentiment creat prin cuvintele rotunjite și dicția sonoră a doamnei diriginte, de a „paleta” într-un bol numele noastre de familie, asemenea unei salate de fructe: Anghel, Angopolos, Ariz, Bunea, Calotă, Coteț, Caraianidis, Cucerenko, David, Desli, Dumitriu, Elizande, Fahri, Fatim, Giol, Ianis, Macarova, Mavrodin, Mezavian, Simachis, Simion, Sterios, Still, Sthüle, Pandrea, Topor, Turgün, Vasile, Ungureanu, Urgün. La
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ea cu un zâmbet delicios. -Bună ziua, răspunsei, înghițindu-l pe Sigrid, pe care-l aveam pe vârful limbii. -Vrei cafea? -Da, mulțumesc. Poate că e cam târziu pentru micul dejun. -Nu. Aici nu există oră. Mă servi cu un bol de cafea și cu cornuri apoi se îndepărtă. De ce pleca? Mâncai cu un amestec de lăcomie și ciudă. Reveni cinci minute mai târziu. -Mai dorești ceva? Aș fi vrut să-i răspund: „Da, să-mi ții companie.” De neconceput. -Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ele doar prin podurile aeriene formate din frânghiile pentru uscat rufe. Puștani tăcuți și morocănoși, fiecare dintre ei având Între buzele subțiri o țigară din foi, cu capătul plin de scrum, ca o urmă de rahat de peștișor plictisit În bolul său de sticlă, sprijineau colțurile părăginite ale intrândurilor Întunecate, uitându-se fără vreo expresie pe chip la hoarda de copii mucoși care săreau și țopăiau pe pavaj. Copiii se jucau zgomotos, fără a-i lua În seamă pe cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
este rumenită cum trebuie. El zace în pat, fumând cu ochii fixați în tavan. Cina e gata, îi strig. Se dă jos din pat și vine la masă. Îl servesc, îi pun în față bețișoarele, un șervet și un mic bol cu oțet. El împinge la o parte farfuriile și începe să vorbească cu o voce ciudată. Să tânjești după celebritate este dușmanul fericirii. Nu există ceva mai rău. Îți pierzi cele mai bune calități. Ești influențată de ce are Shanghaiul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
transformat în iarnă. O iarnă groaznică, groaznică. Ea începe să plângă. Să facem o vizită primăverii, atunci? Îi trage un scaun. Trupul îi tremură la apropierea lui. Îmi cer scuze că nu-ți pot oferi un ceai. Îi dă un bol cu apă. Obuzele mi-au aruncat în aer toate cănile. Ia apa și o bea dintr-o singură înghițitură. Se șterge la gură cu mâneca. Afară, gărzile termină de încărcat mașina. Micul Dragon îngrămădește ultimele documente, îndesându-le în genți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în legătură cu părăsirea pământului natal. Pentru a nu-i primi, o invită pe Fairlynn în peșteră, la o discuție și la taifas. Soțul meu e în întrevederea cu Fairlynn de azi-dimineață. Pălăvrăgesc de la politică la literatură, de la bronzul antic la poezie. Bol lângă bol și pachet lângă pachet, cei doi toastează cu vin de orez și fumează țigări. Încăperea e ca un coș de fum. După ce o pun pe Nah la culcare, vin și eu, făcând din prezența mea un protest împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pământului natal. Pentru a nu-i primi, o invită pe Fairlynn în peșteră, la o discuție și la taifas. Soțul meu e în întrevederea cu Fairlynn de azi-dimineață. Pălăvrăgesc de la politică la literatură, de la bronzul antic la poezie. Bol lângă bol și pachet lângă pachet, cei doi toastează cu vin de orez și fumează țigări. Încăperea e ca un coș de fum. După ce o pun pe Nah la culcare, vin și eu, făcând din prezența mea un protest împotriva intrusei. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o constituție fizică puternică E aproape delicat. Însă are carisma unui idol adolescent. Atunci când vorbește, ochii îi scânteiază și chipul lui se îmbujorează. Deși nu e experimentat, ambiția și hotărârea lui îi vor asigura succesul. Mao împinge la o parte bolul și se lasă pe spate în scaun. Vrea să știe cum am ajuns să pun ochii pe el. Din cauza reacției sale la „Notificarea 5.16”, îi explic eu. A făcut un afiș cu litere mari, care îl ataca pe conducătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
jumătate din membrii echipei de filmare sunt dați afară. Producțiile s-au transformat într-o harababură. În cele din urmă, camerele de filmat se opresc. Ea tot mai caută dușmanul. Prinsă din ce în ce mai adânc în capcana propriei nefericiri, vede otravă în bolul din care mănâncă și un asasin în spatele fiecărui zid. * Shang-guan Yun-zhu, stăpâna casei, încearcă de azi-dimineață să ia legătura cu Mao, amantul ei. Vrea să-i spună că a citit poemele lui despre Marele Vid. S-a săturat de rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și ridică hârtia. Înăuntru, o cutie de somnifere. Cu grijă, Shang-guang apasă marginea gârtiei. O împăturește în forma unui diamant. Apoi o presează înainte de a o arunca în coșul de gunoi de sub masă. Se duce la bucătărie ținând în mână bolul. Scoate din bufet un pahar și o sticlă pe jumătate goală de shaoju și amestecă băutura cu pastilele. Amestecă și pisează, fără să se grăbească. După aceea se duce înapoi în dormitor și face din nou patul. Netezește fiecare cută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o eroină și în viața reală. Am plănuit totul, îi spune ea la telefon lui Kang Sheng. Sunt în toiul unui proiect grandios. Mă pregătesc să intru pe scena adevărată. Indiferent ce faci, îi șoptește Kang sheng, pune otravă în bolul cu orez al lui Zhou înainte ca el să pună în al tău. Mao își pierde mințile și ar fi bine să te grăbești. Nu pot să respir. Cel mai groaznic coșmar al meu a venit să pună stăpânire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
contează dacă aproape toate presupunerile sunt greșite. Daniel era la fel de risipitor. Omul care-și refuza până și un duș fierbinte o răsfăță toată după-amiaza cu atenții. Interpretă pentru ea semne și urme. Găsi pentru ea un cuib de viespi, un bol alimentar rămas de la o bufniță și un craniu minuscul și decolorat de pitulice, care depășea în finețe priceperea oricărui bijutier. — Știi ce-a zis Whitman? o întrebă el. „După ce ai epuizat tot ceea ce au de oferit afacerile, politica, petrecerile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se trezi devreme, dintr-un somn agitat. Făcu un duș ca să se scuture de amorțeală, amintindu-și, cu o tresărire a conștiinței în timp ce apa fierbinte îl redeștepta, că mai făcuse unul în urmă cu doar câteva ore. Își pregăti un bol de cafea la filtrul care intra în dotările camerei, așezat, dintr-un motiv sau altul, chiar lângă chiuveta din baie. Apoi se așeză la masa de scris, răsfoind ghidul turistic rustic, cu ilustrații făcute manual, pe care îl găsi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
grupul de bărbați și începură să discute cu toții, cu voce scăzută. Despre el, cu siguranță. Specia extraterestră. Ea se întoarse la el, fluturând victorioasă cafetierele. —Ai văzut pozele cu ea de la Pioneer Pizza. Tipul ăla de colo... Indică direcția cu bolul de cafea fără cofeină. N-am să-i spun „domn“ - are o fată care te-a servit la masă. Weber își apăsă fruntea cu mâna. — Cred că sunt în inferioritate numerică aici. —E un oraș mic pentru dumneata, așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Împreună cu restul lumii, cei trei rămăseseră suspendați în nebunia cinematică ce se desfășura în ralanti, cu lupinguri nesfârșite. Din Câmpiile Centrale, New Yorkul se vedea ca un fulg negru la orizontul cel mai îndepărtat. Armata păzea podul Golden Gate. În bolurile de zahăr ale populației începuse să apară antraxul. Apoi începuseră să cadă bombe în Afganistan. Un crainic din Omaha declarase: A sosit clipa răzbunării și de-a lungul râului se auzise un murmur aspru și unanim de aprobare. Rupp o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi trebuit să rezolve criza din Orientul Mijlociu. O zi abia îi ajungea ca să stea jos și să se gândească la ce trebuia neapărat să facă mâine, efort urmat de puțină odihnă, necesară. Era mai uituc. Putea să-și pregătească un bol cu cereale chiar lângă cel pe care-l lăsase pe jumătate nemâncat. Ea îi spunea de câteva ori pe săptămână că era în concediu de boală, dar refuza s-o creadă. —Trebuie să mă întorc la serviciu, declara el. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]