5,885 matches
-
sus cu firea omenească. Ispita Evei, fructul din livadă Din pomul crucii scris-a fost să cadă Din mărul pus în mijloc de grădină Nins-au în veac petale de lumină. Citește mai mult Lumină lină și tăceri de piatrăE bolta lumii tot îndoliatăCa n-a fost scris de viu să se usuceChiar Dumnezeu cel Întrupat, pe cruce.Ci poarta raiului ce a deschis sicriePrin cruce trece înspre veșnicie.Crucea-I putere sfântă și iubireEste-n învierea după răstignire.Crucea e
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
în lume furtuna Pirați ne privesc printr-un magic ochean. Și totuși convoiul de suflete urcă Pe podul luminii aprins Țărmu-i departe și parcă-i nălucă E tot mai greu, tot mai greu de atins. Cerul se-ntunecă, fulgerul sparge Bolta’ norată de fum funeral Vai, nu se mai văd ale lumii catarge Și noi nu mai ajungem la mal. Trecem desculți pe un pod de lumină ... Citește mai mult Trecem desculți pe un pod de luminăTălpile noastre s-aprinse de
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
2289 din 07 aprilie 2017. Ar trebui, smochinul Uscat și fără aripi, Să înfrunzească, toamna, Când florile se duc. Din țarina aridă Să înfrățească bobul; Un lan cu frunza verde, Cu spicele în vânt. Din lut, să se ridice Spre bolta minunată, Un nou Adam și-o Evă, Cu aripi de argint; Un nou Eden, să fie, Înveșmântat în slavă! Să fie doar iubire Și pace pe pământ! Citește mai mult Ar trebui, smochinulUscat și fără aripi,Să înfrunzească, toamna,Când
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
iubire Și pace pe pământ! Citește mai mult Ar trebui, smochinulUscat și fără aripi,Să înfrunzească, toamna,Când florile se duc.Din țarina aridăSă înfrățească bobul;Un lan cu frunza verde,Cu spicele în vânt.Din lut, să se ridiceSpre bolta minunată,Un nou Adam și-o Evă,Cu aripi de argint;Un nou Eden, să fie,Înveșmântat în slavă!Să fie doar iubireși pace pe pământ!... IX. EU VOI PLECA, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2286 din
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
-n efemer,Și nu e o iubire mai frumoasăCa lacrima plecată de la cer.... IX. ÎNTÂLNIRE CU EMINESCU, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. Azi mi-a vorbit un înger despre tine, Lumină sfântă-n bolți de neuitare Și-o lacrimă căzu pe-un țărm de mare Durerea noastră vrând să o aline. Te-ai cufundat în ceruri și visare, Să scrie veșnicia în destine Poemul unor suflete străine Care te plâng mereu doar cu ninsoare
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
ce dor Cu versuri de o rară frumusețe Dar și iubiri ce niciodat` nu mor. Iar îngerul privește cu tristețe Și-un farmec de lumini făuritor. Citește mai mult Azi mi-a vorbit un înger despre tine,Lumină sfântă-n bolți de neuitareși-o lacrimă căzu pe-un țărm de mareDurerea noastră vrând să o aline.Te-ai cufundat în ceruri și visare, Să scrie veșnicia în destinePoemul unor suflete străineCare te plâng mereu doar cu ninsoare.Pe fila vremii numai cu
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
voia să pară dur. Așa îi ținea pe toți la distanță.Toate acestea Mihai avea să le afle cu trecerea timpului. În acea dimineață frumoasă de mai cu cerul limpede fără nici o dâră de nori, doar o funie trasă pe bolta cerească de trecerea unui avion, Ion cu pălărie nouă pe cap, o avea de mai mulți ani dar nu avusese ocazia să o poarte, a venit în odaia în care Mihai se îmbrăca, l-a privit cu admirație, așa cum admiri
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
Ce multă, ce multă, ce multă...16 iulie 2016, ConstanțaSursa foto:#Raven - #Lindsey #Kustusch#Oil on #canvas#ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii... XXVI. ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. Am auzit că bolta-i mai aproape, Am auzit că muntele-i pustiu, Am auzit că podul peste ape S-a sfărâmat sub pasul tău târziu Și muntele așteaptă să se crape. Nu știu dacă dorința mea-i absurdă, Nu știu dacă pământu-i din
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
o simfonie învechită A unui trubadur necunoscut Și în această stare chinuită Stau coatele pe masa mea de lut, Săpând în liniștirea ghemuită. Sunt întrebări ce nu mai au răspuns, Sunt forfote și glasuri ... Citește mai mult Am auzit că bolta-i mai aproape,Am auzit că muntele-i pustiu,Am auzit că podul peste apeS-a sfărâmat sub pasul tău târziuși muntele așteaptă să se crape.Nu știu dacă dorința mea-i absurdă,Nu știu dacă pământu-i din pământ,Nu
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
la o astfel de distanță decât abia în 2034. Anul 2016 se va încheia cu cea mai mare Luna plină pe care majoritatea oamenilor au văzut-o vreodată. Satelitul natural al Terrei se va apropia cel mai mult - devenind pe bolta mai strălucitoare și mai mare - față de Terra decât a făcut-o în ultimii 70 de ani, pe 14 noiembrie. Fenomenul de Super Luna, denumit și ”Luna la perigeu”, se produce datorită orbitei eliptice a satelitului natural al Terrei, când acesta
Cea mai spectaculoasa Luna Plina din ultimii 70 de ani. Cum ne poate influenta acest eveniment astronomic [Corola-blog/BlogPost/92760_a_94052]
-
schimbate, înnoite! Oare? Nu erau bune? Nu erau „plastice”, nu erau expresive? Să vedem: La apa neîncepută se spunea apă tăcută, La spicele de grâu se spunea barba Lui Dumnezeu, La flacăra mare se spunea bobotă, La pivniță se spunea boltă, La vasul cu mirodenii se spunea cățuie, La găleata fântânii se spunea ciutură, La vătraiul de jar se spunea corciovă, La varză se spunea curechi, La flăcău se spunea dănac, Dis-de-dimineță se spunea desniță, La femeia păcătoasă se spunea drăcoaie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
Să încercăm. „Miercuri desniță, se sculă drăcoaia de vecină, luă apă tăcută din ciutură, barba Lui Dumnezeu - făcută la seceriș - din cuiul casei, stropși focul cu cociorva de ridică bobota cât statul de om și, după ce boteză stâlpii și pietrele bolții, puse la foc ceaunul cel mare și negru să facă o zamă de galiță și curechi. Gătejele ardeau tare și fumul ieșea hojma pe hogeag, de ziceai că-i pară-n curtea ei. Dintr-o latură, de pe un țol, se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
rigoarea (deprinse din studiul științelor exacte, în secția reală a Colegiului Național ,,Nicolae Bălcescu/ Carol I’’ din Craiova), luciditatea și spiritul critic, moștenit pe linie maternă, sensibilitatea și simțul liric, lăstărite pe linie paternă, constituie temelia, cariatidele, arcadele, grinzile și bolta tuturor demersurilor sale de profesionist și patriot, de om în Agora unui timp istoric mereu viclean, terorizant, hulpav. 3. Kalokagathia Dacă în prima tinerețe - pe care și-o autodefinește drept fugoasă, romantică și dionisiacă -, era în stare să se ia
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
iunie 2014. O zi de cumințenie și de smerenie în fața strălucirii versului tău, Emin al nemuririi, Emin al înstelării, Luceafăr viu și tainic, „vultur de aur, cu-aripile de foc...” Povestea magului călător în stele) 15 iunie 2014. Priviți spre bolta-n stelată, El „trece dus pe steaua ce zboară ca un gând...” Negreșit, Eminule drag, „Îngerul tău e-o rază și trupul ei un nor...” Povestea magului călător în stele) Mantaua timpului, înstelare divină, îmi cere, acum, într-acest ceas
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93511_a_94803]
-
ca cea mai înaltă, recordul deținându-l catedrala din Beauvais de 47 metri înălțime. Specialiștii știu însă că acest record este depășit de catedrala bizantină Sfânta Sofia din Constantinopol mai înaltă cu aproape 10 metri (56,60 metri în cheia bolții) decât catedrala din Beauvais. Cu toate acestea nimeni nu a întreprins un studiu comparativ între reprezentantele gigantismului arhitectonic - Sf. Sofia și catedralele gotice - cu impact mult mai puternic asupra psihologiei privitorului datorită spațiului uriaș pe care-l închid, studiu pe
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
blânzi, mă văd acum regină Și fiori calzi rebelu-mi trup emană, Izbăvitoare rază de lumină, Când sorbi ultima-mi lacrimă din geană. Nu mai exist. Sunt frunza fără vină Și-n ruginiul toamnei, cu-o liană M-am contopit sub bolta diafană, Ni-e drag când trupul tău cu noi se-mbină, Izbăvitoare rază de lumină. Referință Bibliografică: Rondelul luminii / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul VI, 12 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Olguța Trifan
RONDELUL LUMINII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383161_a_384490]
-
și de dor Inima pare să se frângă Cu trupul străbătut de un fior... Când soarele va înceta să mai răsară Luându-ne speranța de-a iubi Vom face totul numai într-o doară Și - ncetișor, cu toții vom muri... Când bolta stelelor nu va mai lumina pământul Împărtășind al lunii blând amor Spre tine mi se-ndreaptă iute gândul Ești tot ce mi-a rămas, și te ador... Când viața va putea-ntrece măsura Și totu-n jur va fi armonios
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
să mai plângăFierbinți lacrimi amare și de dorInima pare să se frângăCu trupul străbătut de un fior... Când soarele va înceta să mai răsarăLuându-ne speranța de-a iubiVom face totul numai într-o doarăși - ncetișor, cu toții vom muri...Când bolta stelelor nu va mai lumina pământul împărtășind al lunii blând amorSpre tine mi se-ndreaptă iute gândulEști tot ce mi-a rămas, și te ador... Când viața va putea-ntrece măsurași totu-n jur va fi armoniosIubiri, vor triumfa-n
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
valorile ființei umane. Poetul își cântă cu ardoare trăirile așezate pe portativul luminii zdrobind întunericul și modelând din lutul vremii un drum presărat cu credință și seninătate. Sandu Cătinean este poetul sensibilității și al profunzimilor fără de margini care înalță spre bolta divină rugi copleșitoare în care freamătă dorința de pace și armonie. Zborul său se țese în acorduri de lumină în nopți strălucitoare și zile care curg precum izvoarele limpezi spre infinit. Vocea lăuntrica a poetului este un cântec de dor
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
care Îi trăda nerăbdarea. E niște apă, aici, pe jos, adăugă el apoi, arătând spre pardoseală. Dante nu Îi răspunse, absorbit de propriile gânduri. Își Întoarse privirea către fâșia de cer aflată dincolo de ferestruică, fixând stelele și desenele lor de pe bolta cerească. Straniu fel de a-și Începe mandatul În fruntea Comunei. Semnele rele Îl nelinișteau. Se scutură, ridicându-și fruntea dintr-o dată, și apucă sceptrul aurit pe care Îl lăsase pe cufăr. — Să mergem, porunci, luând-o Înaintea lui Bargello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ascuns, gata să lovească. Ridică lampa cât de sus putea, Însă lumina ei slabă dezvăluia doar o pădure de umbre. Locul părea pustiu. Și totuși, era sigur că nimeni nu alergase până la portal. Dinaintea lui se Întindea groapa Întunecată a bolții prăbușite. Poate că exista o modalitate de a coborî În prăpastie, ori cripta avea o ieșire secretă. Se apropie precaut, ținând opaițul mereu deasupra capului. Pentru prima oară privi cu atenție dărâmăturile. Pe margine se zărea o grămadă de materiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o străveche cisternă romană, pentru păstrarea apei. Dar, mai apoi, probabil că creștinii o transformaseră Într-o catacombă aflată În afara zidurilor, departe de privirile păgânilor. După ce, pe fundațiile construcției, fusese clădită biserica San Giuda, aceste morminte fuseseră uitate până la prăbușirea bolții, care deschisese din nou acea gură a iadului. Ori putea fi vorba de unul din mormintele pe care poporul etrusc le semănase În vechiul regat. Fuseseră descoperite foarte multe asemenea cimitire pe pământurile Maremmei. În orice caz, era opera unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un spațiu mai vast decât cel pe care Îl lăsase Îndărăt. Pe măsură ce lampa ilumina noi amănunte, aspectul construcției devenea tot mai familiar. Se găsea Într-o galerie săpată În stâncă, largă de cel puțin șase brațe și acoperită de o boltă accidentată. Ici și colo, fără vreo regularitate evidentă, bolta fusese Întărită prin pilaștri și arcuri de cărămizi. Galeria dispărea În umbră dincolo de cercul de lumină al lămpii. Sub picioare simțea un mâl vâscos, cu un miros puternic de putreziciune. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lăsase Îndărăt. Pe măsură ce lampa ilumina noi amănunte, aspectul construcției devenea tot mai familiar. Se găsea Într-o galerie săpată În stâncă, largă de cel puțin șase brațe și acoperită de o boltă accidentată. Ici și colo, fără vreo regularitate evidentă, bolta fusese Întărită prin pilaștri și arcuri de cărămizi. Galeria dispărea În umbră dincolo de cercul de lumină al lămpii. Sub picioare simțea un mâl vâscos, cu un miros puternic de putreziciune. Trebuia să fie argila de pe malul râului Arno, care urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai văzut fața, dar iubirea m-a preschimbat oare atât de mult Încât să mă facă de nerecunoscut? continuă noul venit pe un ton frivol. Dante Îl fixă făcându-și cu mâna paravan Împotriva razelor de soare care pătrundeau prin bolțile porticului. — Messer Angiolieri... Dumneata ești? Dar nu erai În temniță? Celălalt izbucni În râs. — Cu lacrimi amare l-am convins pe bătrânul să-mi plătească datoria la cămătari și am ieșit În urmă cu trei ani. Cât despre mișelul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]