927 matches
-
și să mă vadă, am stat acolo preț de câteva minute, holbându-mă la scena de groază din fața mea, intrigat de ce anume ar fi putut să cauzeze starea diferită În care se afla capul comparativ cu restul corpului. — Dumnezeule mare, bombăni doctorul, Bernhard Gunther. Mai trăiești? M-am apropiat de masă și am strâmbat din nas: — Isuse, ultima dată când am Întâlnit o astfel de duhoare, pe fața mea stătea un cal. — Tipul e o adevărată priveliște, nu-i așa? — Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu papagali dresați. Un alt lucru care Îl face neobișnuit e faptul că e singurul bar din Germania care percepe o taxă de intrare. Stahlecker nu a fost deloc fericit de asta: — Am fost nevoit să plătesc de două ori, bombăni el. O dată la intrarea principală, și o dată ca să intru aici. Ar fi trebuit să-ți fluturi și tu legitimația de la Sipo, i-am spus. Ai fi intrat fără să plătești. Ăsta e și scopul ei, altfel la ce bun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
eu am vorbit mai departe: — Intrarea prin efracție Într-o locuință e o infracțiune gravă și nu vreau să fii prin preajmă dacă se Îngroașă treaba. Înțelegi? Se Încruntă și apoi aprobă din cap. În timp ce mă Îndepărtam, am auzit-o bombănind: — Brută. La nr. 120 era un bloc de cinci etaje, care părea să aibă apartamente scumpe, o clădire din aia cu ușă masivă neagră atât de ceruită că ar fi putut fi folosită ca oglindă În garderoba unui club de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
joace cu mustața atât cât să pufnească disprețuitor. Jost Îl privi un moment pe inspectorul său, după care se uită la mine: — Numai că vezi tu, colegului meu i se pare cam improbabilă. — Asta ca să vorbim În termeni frumoși, vorbă-lungă, bombăni Dietz, care de când Îmi speriase de moarte secretara și făcuse țăndări ultima mea sticlă de băutură bună, părea să fi devenit și mai urâcios. Jost era un bărbat Înalt, cu Înfățișare ascetică, cu un chip care avea permanent expresia surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
O să te arzi. —O VREAU! O VREAU ACUM!! —Bine, atunci. Încet, să nu o verși. Molly și-a pus gura pe marginea cănii, apoi a tras-o înapoi și a început să scâncească. —Frige! Doare! Oaaaaa! — E, să mă fut! bombăni Clodagh. Mă fut! pronunță Molly, cu o claritate perfectă. —Exact, spuse Clodagh cu o precizie care o șocă pe Ashling. Să mă fut! Dylan dădu buzna în cameră, ca răspuns la urletele lui Molly. —Ashling! zâmbi el, folosindu-și mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spuse Trix încântată. E foarte violentă. —Ei, asta sigur nu ține de partea ei vietnameză, spuse hotărâtă Dervla O’Donnell, încântată să abandoneze pentru câteva momente Hibernian Bride. Vietnamezii sunt foarte calmi și ospitalieri. Când am călătorit acolo... — Da, acolo, bombăni Trix. Fosta hipioată are iar amintiri din Vietnam. Simt cum mă ia cu amețeli. Ashling continua cu comunicatele ei de presă, dar copiatorul se mișca încet, apoi a făcut câteva sunete pe care nu ar fi trebuit să le facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el cu mare viteză. Ochii îi erau întunecați, fața schimonosită și picioarele lui lungi goneau să o prindă din urmă pe Mai. Dar, pe la jumătatea biroului, se pare că i-a venit mintea la cap și a încetinit. Ah, căcat, bombăni el, lovind copiatorul cu pumnul. S-a auzit un țiuit, apoi o pocnitură, și mașinăria a început să scuipe pagină după pagină. Copiatorul funcționa din nou! — Avem tehnologie! Jack Devine este eroul zilei, declară Ashling și începu să aplaude. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
creion roșu, i-a ordonat lui Molly. Molly s-a întors agale, aducând cu ea un creion galben neascuțit și o jucărie. —Of, lasă că îl aduc eu. Dacă vrei să faci ceva ca lumea, trebuie să îl faci singur. Bombănind de nebună pentru ea însăși, Clodagh scotocea furioasă în cutia de colorat până a găsit creionul dorit, apoi - plină de satisfacție - a aplicat un X imens peste pisică. Oare Flor va înțelege asta? După ce ultimul desen era gata, Clodagh a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
zâmbi lui Oliver și spuse: —Îndrăgostit. Atât de îndrăgostit. —Vrea să spună că tu ești sau că eu sunt? întrebă Lisa nerăbdătoare, realizând mai apoi că este un pic prea evidentă. —Tu, doamnă, spuse femeia bătrână, zâmbind. Pleacă de-aici, bombăni Lisa. Oliver a izbucnit instantaneu în râs, întinzându-și buzele frumoase peste rândurile de dinți albi și puternici. Ești sensibilă, o necăji el. Poate chiar mă iubești. Sau poate tu mă iubești pe mine, replică ea scurt. Nu am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
slujbele lor nu erau la fel de importante. Și apoi, tatăl ei venea acasă la sfârșit de săptămână și zâmbea și zâmbea și zâmbea. Ce facem azi? spunea el, frecându-și palmele și uitându-se la familia lui. Ce-mi pasă mie? bombănea Monica. Eu mor pe dinăuntru. —Ei, de ce ai vrea să faci un lucru atât de stupid? glumea el. Mama ta e o artistă, spunea el, zâmbind și întorcându-se către Ashling. Mama ei scria tot timpul poezii. Unul dintre poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
strâmtă a lui Jack, mulată pe mușchii spatelui în timp ce el stătea aplecat. —Adică, spuse ea, atașând un zâmbet dulce, care din păcate s-a dovedit a fi irosit, joci golf? — Asta e ultima dată când vin să îți repar boilerul, bombăni el. — Nu te vedeam ca pe un bărbat care joacă golf, oricum, râse ea. Atunci ce faci? —Lisa, nu îmi pune asemenea întrebări. Știu... spuse el, aruncându-i un zâmbet peste umăr. Repar boilere. Sun la întâmplare la ușile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Aștepta ca Ashling să o aprobe, dar, pentru prima dată, aceasta nu o făcea. Când Ashling a ajuns acasă, nu avea nici un mesaj pe aparat. La naiba cu Joy și cu manualul ei. —E abia ora nouă, pesimisto ce ești, bombăni Joy, care venise să o acompanieze pe Ashling în supărarea ei. Mai este timp destul. Deschide o sticlă cu vin și îți povestesc ce lucruri frumoase mi-a spus Mick aseară. Ashling abia putea face față suișurilor și coborâșurilor relației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dar nu la fel de mici precum talia. Ashling era înnebunită de invidie și de admirație. Mai părea atacată de tăcerea completă care trona în birou și de felul vinovat în care se zgâia toată lumea la ea. —Jack este? Tăcerea persista. Nu, bombăni domnișoara Morley, ștergându-se la gură pentru a îndepărta orice urmă de mustață lăsată de șampanie. S-a dus să îi pună la punct pe cei de la postul de televiziune. Apoi și-a încrucișat mândră mâinile la piept, insinuând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îndrepta către ușă, Jack o strigă, dintr-odată curios. —Hei! Domnișoară Repară-Tot! Te uiți vreodată la Star Trek? Ashling privi peste umăr și dădu din cap. Nu. — Mă gândeam eu, spuse el. — Nu am nimic împotriva lui. Așa spun toate, bombăni Jack. Dar sunt mai mult genul de fată care se uită la Doctor Who. 29tc "29" Sâmbătă seara, la șapte fără un sfert, Ashling și Ted s-au prezentat, pe bicicleta lui Ted, la datoria de a sta cu copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
văd chiloții. — Nu, nu-i vezi. —Ba da, îi văd! insistă el. — Ba nu, nu-i vezi, îl corectă Clodagh. Îmi vezi bikinii. Băieții poartă chiloți și fetele poartă bikini... Doar dacă nu e vorba de prietena lui Ashling, Joy, bombăni Clodagh pentru ea însăși, dintr-un exces de răutate care izbucnea de nicăieri. Molly, care era foarte ocupată în a se spăla pe mâini cu gem de afine, era singura persoană căreia nu părea să îi pese ce purta sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ducă acasă în momentul ăla și Craig a început să plângă. Ted a luat-o destul de în serios, mai ales când Ashling i-a făcut să izbucnească în hohote de râs, ascunzându-se în spatele unei pungi de hârtie. —Ticăloși mici, bombăni el. Mulți oameni și-ar da un braț pentru ocazia asta. Dar sunt copii. Craig a început să tragă de Ashling, cerând 7-Up. Când băutura nu a apărut instantaneu, au început să se arate din nou lacrimile. —Pitic răsfățat, scrâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
talie. De ce? întrebă Ashling defensivă. Se îmbrăcase cu foarte mare grijă și era mulțumită în mod special de cămașă pentru că, din cauza unei iluzii optice, dădea impresia de pseudotalie. Nu ai și tu o fustă scurtă? Nu port niciodată fuste scurte, bombăni ea, întrebându-se neliniștită dacă nu cumva exagerase cu fardul de obraz. Îmi urăsc picioarele. Am prea mult fard de obraz? — Unde ar trebui să mă uit? Chestia aia roșie de pe obraji? Nu, te mai poți da. Ashling începu imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
costum gri bine lucrat, stătea în fața intrării în hotel. —A, ia uite, drăguță, spuse Liam cu vocea joasă. Băiatul tău te așteaptă. Și înțolit la patru ace. E ziua ta? La mulți ani! Sau e aniversarea voastră? Acela este portarul, bombăni Lisa. Da? întrebă Liam cu vocea pițigăiată de dezamăgire. Credeam că e amicul tău. E, asta e. Vrei să te aștept? Da, te rog. Nu va dura decât un sfert de oră. Rapid, Lisa a testat fermitatea paturilor de la Morrison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se instaleze - oare va fi așa pentru totdeauna? Dintr-odată, își dădu seama că șuieratul lui Dylan crescuse în intensitate. Într-un acces de furie, explodă: Nu mai respira! Cu o lovitură puternică peste cap, îi schimbă direcția respirației. —Scuze, bombăni el, fără să se trezească. Ea îi invidia somnul lipsit de griji. Lipită de saltea, asculta pescărușii, până când Molly s-a urcat lângă ea în pat și a lovit-o peste față. Era timpul să se trezească. O apendicită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
încadrată de Boo și de Hairy Dave. Ia douăzeci de copii de la Niall și trimite-le tuturor producătorilor importanți. Scrie pe ele „Colecția de toamnă a Friedei Kiely. Numărul din septembrie din Colleen.“ Asta ar trebui să cauzeze ceva agitație, bombăni ea, fără să observe câtuși de puțin figura scârbită a lui Ashling. Peste câteva secunde, și-a dat seama că Ashling stătea încă lângă biroul ei. —Ce?!?! Putem să... cred... Boo și Hairy Dave... —Cine? —Vagabonzii. Din fotografie, explică Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a încerca încontinuu să fii cel mai bun. Un râs batjocoritor. Ba nu, nu înseamnă. — Dar tu ești cea mai bună. Ești atât de tânără și ai atât de mult succes, de ce nu îți ajunge? Asta este problema cu succesul, bombăni Lisa. Trebuie să te chinui să faci lucrurile din ce în ce mai bine. Cum să îi explice că, cu cât avea mai mult, cu atât mai mult își dorea? Fiecare reușită o lăsa rece, căutând-o pe următoarea în speranța că se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cred. —Te porți ca și cum m-ai urî, o acuză el. Sunt căsătorită, urlă ea. Am copii. Tu strici totul. La ieșire, când s-a întors să o sărute, ea replică supărată: —Pentru numele lui Dumnezeu, ne poate vedea cineva. —Scuze, bombăni el. Dar, în timp ce se întorcea, ea l-a apucat de cămașă și l-a tras înapoi lângă ea. S-au sărutat înfometați, cu disperare. Când s-au despărțit, mâna lui era sub tricoul ei, mângâind un sân. Sfârcurile ei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aduseseră la redacție unele dintre cele mai incredibile haine de pe planetă, din care alesese cele mai delicioase piese, pe care le purta acum. Pe drum, Lisa a explicat câte ceva din ce se întâmpla, ceea ce l-a supărat pe Liam. Divorțezi, bombăni el. Omul tău trebuie să fie nebun. Și orb. Pentru a ajunge cât mai aproape de intrare, Liam a parcat într-un loc care era și periculos, și ilegal. Te aștept aici. Lisa avea respirația tăiată înainte de a păși în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
avea reuniune. Robbie, Mostrulețul și domnișoara Morley erau adunați în încercarea lor de a da frumos din gene. Jack trecuse recent prin birou, arătând mai bine ca de obicei. Ceea ce, după spusele lui Trix, nu era foarte greu. Mă întreb, bombănea ea deseori, dacă a venit vreodată cineva la el pe stradă, i-a dat niște mărunt și i-a zis să își ia o ceașcă cu ceai. Dar în dimineața aceasta era spălat și lucios, costumul său negru era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
plac pentru că este celebru și el e ca un copil într-un magazin de dulciuri. Dar aceste cuvinte de înțelepciune nu prea reușeau să o trezească pe Ashling la realitate. Aveau chiar efectul opus. Părea să alunece din ce în ce mai departe și bombăni, în cel mai speriat mod: —O, Dumnezeule mare! Apoi fața i s-a luminat. —Revelațiile sunt ca autobuzele, nu-i așa? întrebă ea. Nu vine nici una pentru multă vreme, apoi vin mai multe deodată. Lisa își reprimă un urlet, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]