1,825 matches
-
să efectueze misiuni de noapte de pe portavioane.) În cele două zile care au urmat, avioanele de pe insulă și de pe portavioanele lui Spruance au lansat câteva atacuri succesive împotriva navelor rămase în urmă față de convoi. "Mikuma" a fost scufundată de un bombardier Dauntless, în timp ce "Mogami" a reușit să supraviețuiască și s-a întors acasă pentru reparații. Căpitanul Richard E. Fleming, aviator din cadrul US Marine Corps, a fost decorat post mortem cu Medalia de Onoare pentru atacul asupra lui "Mikuma". În august 1942
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
greco-italian. Cele 36 de avioane (Forțele Aeriene Elene aveau în total 77 de avioane de toate tipurile) cumpărate din Polonia reprezentau grosul avioanelor de vânătoare elene. Deși erau depășite numeric și tehnic, avioanele PZL au fost folosite cu succes împotriva bombardierelor italiene. În timpul unei misiuni de interceptare, avionul P.24 pilotat de locotenentul aviator Marinos Metralexis a rămas fără muniție. Pilotul grec și-a izbit avionul de coada bombardierului italian trimotor care s-a prăbușit. Avioanele de vânătoare elene au obținut
PZL P.24 () [Corola-website/Science/306506_a_307835]
-
depășite numeric și tehnic, avioanele PZL au fost folosite cu succes împotriva bombardierelor italiene. În timpul unei misiuni de interceptare, avionul P.24 pilotat de locotenentul aviator Marinos Metralexis a rămas fără muniție. Pilotul grec și-a izbit avionul de coada bombardierului italian trimotor care s-a prăbușit. Avioanele de vânătoare elene au obținut în total 64 de victorii aeriene confirmate și alte 24 neconfirmate, însă pierderile au fost mari din cauza superiorității forțelor aeriene italiene (și ulterior, Luftwaffe). Forțele Aeriene Regale Române
PZL P.24 () [Corola-website/Science/306506_a_307835]
-
și 62), ca parte a Flotilei 2 vânătoare. Avioanele erau repartizate aeroportului militar Otopeni și aveau misiunea de a apăra capitala. În primele zile ale războiului cu URSS, grupul de vânătoare și-a îndeplinit cu succes rolul, având 37 de bombardiere sovietice (fără escortă) doborâte în palmares. Până la sfârșitul anului 1941, trei avioane P.24 au fost pierdute. La mijlocul anului 1941, avionul a fost adaptat pentru atacul la sol, fiind echipat cu lansatoare de grenade. PZL P.24 a fost folosit
PZL P.24 () [Corola-website/Science/306506_a_307835]
-
nava și nici corpuri umane nu au fost găsite la fundul mării. În mai 1944, în plină zi, nava "Țiolkovski" (Циолковский) a dispărut la sud de Crimeea (la 70 km în larg). La 5 decembrie 1945, în perioada când l5 bombardiere americane Grumnan TBM-3 Avenger dispăreau în Triunghiului Bermudelor, 5 avioane militare rusești ar fi dispărut în aceeași zi în interiorul Triunghiului Morții aflat atunci lângă Crimeea (la 70 km de țărm). În 1990, un mic aparat de zbor grecesc a dispărut
Triunghiul morții (Marea Neagră) () [Corola-website/Science/329819_a_331148]
-
milioane de dolari) în 1977. Costurile cu dezvoltarea au fost de șase ori mai mare decât cele estimate. Concorde era un aparat cu aripile în forma literei delta (sau “ogivă”) cu patru motoare Olympus bazate pe cele dezvoltate inițial pentru bombardierul strategic Avro Vulcan. Motoarele au fost construite în cooperare de către Rolls-Royce și SNECMA. Concorde a fost primul avion civil cu circuite de comandă a zborului complet electrice. Botul avionului era înclinabil pentru o mai bună vizibilitate la viteze mici și
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
motorului, câștigând portanță și minimizând rezistența aerodinamică a motorului defect. În timpul testelor cu avionul Concorde ambele motoare de pe aceeași parte a avionului au putut fi oprite la viteza de 2 Mach fără ca să apară dificultăți în a controla aparatul. Motorul bombardierului englez Vulcan, Bristol (apoi Rolls-Royce plc) OLYMPUS 593 a stat la baza celui care echipa avionul Concorde. Modificări importante au permis creșterea tracțiunii și diminuarea consumului în regim subsonic. Versiunea finala a fost Mk IV. Concepția (dificilă), realizarea și punerea
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
furnizori Nokia, și-a anunțat intrarea în Cluj, investiția companiei din China fiind estimată la 150 milioane de euro și crearea a 5-6.000 de noi locuri de muncă În urma achiziționării în noiembrie 2010 a unei licențe de producție de la Bombardier Transportation, Remarul 16 Februarie va construi la Cluj trenul regional AGC pentru piețele din România, Grecia, Bulgaria, Croația, Serbia și Bosnia sau Muntenegru. Agricultura este practicată în zonele limitrofe, în 8.110 de gospodării ale populației. În județul Cluj dată
Economia Clujului () [Corola-website/Science/303896_a_305225]
-
doua conflagrații mondiale, principalele forțe beligerante acordau o importanță diferită forțelor aeriene. Adolf Hitler le considera drept un ajutor important pentru sprijinirea forțelor terestre pe post de „artilerie aerienă”. Pe de altă parte Aliații considerau că forțele aeriene, în special bombardierele strategice cu rază lungă de acțiune, sunt cea mai importantă componente ale lor, considerându-le capabile să distrugă centrele industriale naziste. Luftwaffe a reușit ca la sfârșitul Bătăliei Franței să cucerească supremația aeriană asupra Europei Occidentale. Bătălia Angliei a reprezentat
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
est. După atacurile Operațiunii Argument (cunoscută și ca „Marea Săptămână’’) din februarie 1944, noul comandant al Forței Aeriene a 8-a, Jimmy Doolittle, a permis în martie 1944 avioanelor de escortă P-51 Mustang să zboare mult înaintea formaților de bombardiere pe care ar fi trebuit să le protejeze. Această acțiune era o tactică de „măturare cu avioane de vânătoare” a cerului Germaniei. Aviația aliată a atacat avioanele de vânătoare germane oriunde ar fi fost găsite și a reușit în cele
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
protejeze. Această acțiune era o tactică de „măturare cu avioane de vânătoare” a cerului Germaniei. Aviația aliată a atacat avioanele de vânătoare germane oriunde ar fi fost găsite și a reușit în cele din urmă să reducă pierderile proprii de bombardiere pentru restul războiului din vestul Europei. Atingerea superiorității aeriene a fost forța motrice din spatele dezvoltării portavioanelor, care permitea avioanelor să acționeze departe de bazele terestre. De exemplu, Atacul de la Pearl Harbor a fost executat de aparatele de zbor de la bordul
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
de aparatele de zbor de la bordul portavioanelor aflate la mai multe mii de mile de aeroporturile japoneze. Avioanele de vânătoare au fost specializate în combaterea unor aparate de zbor din aceeași categorie, în vreme ce interceptoarele au fost construite inițial pentru lupta bombardierelor. Cele mai importante avioane de vânătoare ale Germaniei au fost Messerschmitt Bf 109 și Focke-Wulf Fw 190, în vreme ce de partea britanică s-au evidențiat Supermarine Spitfire și Hawker Hurricane. Performanțele și raza de acțiune a lui P-51 Mustang au
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
Fw 190, în vreme ce de partea britanică s-au evidențiat Supermarine Spitfire și Hawker Hurricane. Performanțele și raza de acțiune a lui P-51 Mustang au făcut din acest avion cel mai important avion de vânătoare și escortă, ceea ce a permis bombardierelor americane să acționeze împotriva țintelor din Germania și în raiduri de zi. Piloții acestui tip de avion au reușit să doboare 5.954 de aparate de zbor inamice în Europa, mai mult decât orice alt model de avion aliat. Pe
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
zile mai târziu. Primele atacuri aeriene asupra Okinawei au început în acea zi, 17 avioane japoneze fiind distruse. Aici, "Alaska" a intrat în luptă când japonezii au lansat un atac aerian masiv asupra flotei americane. Antiaeriana sa a distrus un bombardier Yokosuka P1Y ce încerca să percuteze portavionul "Intrepid". La scurt timp după asta "Alaska" a fost informată că în zonă se află niște avioane americane. Cam 10 minute mai târziu, tunarii ei au observat un avion neidentificat, care părea că
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
care părea că se apropie amenințător, ca urmare l-au doborât. Însă s-a dovedit a fi un avion de vânătoare F6F Hellcat, iar pilotul nu a fost rănit. Mai târziu în acea după-amiază "Alaska" a doborât un al doilea bombardier japonez, un Yokosuka D4Y. În ziua următoare portavionul "Franklin" a fost lovit sever de mai multe bombe și de un atac kamikaze. "Alaska" și sora ei, "Guam", alte două crucișătoare și mai multe distrugătoare au fost detașate pentru a crea
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
atac kamikaze. "Alaska" și sora ei, "Guam", alte două crucișătoare și mai multe distrugătoare au fost detașate pentru a crea Grupul de Luptă 58.2.9 care să escorteze avariatul "Franklin" înapoi la Ulithi. Pe drumul înapoi spre port, alt bombardier D4Y a atacat portavionul "Franklin", iar navele de escortă n-au reușit să îl doboare. Focul tunurilor de 127 mm a cauzat arsuri unor oameni din apropiere; acestea au fost singurele răni suferite de echipajul ei pe toată durata războiului
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
avion japonez, a strijinit distrugerea altuia și a capturat un avion kamikaze Ohka. La 16 aprilie nava a doborât alte trei avioane japoneze și a sprijinit doborârea a altor trei. În restul lunii apărarea ei antiaeriană a reușit să îndepărteze bombardierele japoneze. După aceea "Alaska" s-a întors la Ulithi pentru a se reaproviziona, ajungând acolo la 14 mai. În continuare ea a intrat în componența GL 38.4, grupul maritim militar de sprijin al portavioanelor reorganizat. Flota s-a întors
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
("Băiețelul") a fost numele de cod al primei bombe atomice utilizată într-un conflict armat, care a lovit în dimineața zilei de 6 august 1945, orașul japonez Hiroshima. Bombă a fost lansată de un bombardier B-29 Superfortress pilotat de Colonelul Paul Tibbets de la baza aeriană 393d Bomb Squadron, Missouri Statele Unite. Faptul că în Germania se descoperise fisiunea nucleară, întărită de un raport al serviciilor secrete britanice (M.I.6), conform căruia, Germania era interesată de fabricile
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
de bombardamentele convenționale pentru a putea fi testată bombă nucleară. Americanii considerau că, pentu a observa mai bine efectele bombei, orașul nu trebuia să prezinte urme ale altor bombardamente. În dimineața zilei de 6 august 1945, la ora 8:15, bombardierul Enola Gay, pilotat de Colonelul Paul Tibbets de la baza aeriană 393d Bomb Squadron, Missouri Statele Unite, lansează bombă deasupra orașul japonez Hiroshima. Cu o lungime de 3 metri și un diametru de 71 cm, bombă cântarea 4.000 kg, din care
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
de la Uzina de apă grea "Norsk Hydro" a fost anulată după pierderea parașutiștilor-tehicieni britanici care trebuiau să execute sabotajul. Un comandou norvegian a reușit în februarie 1943 să distrugă depozitele de apă grea și instalțiile de producție. Un raid al bombardierelor americane din noiembrie i-a convins pe germani că zona este nesigură și au decis ca stocul de apă grea să fie mutat în Germania. În timpul deplasării, agenți norvegieni au organizat un nou sabotaj și au reușit să scufunde un
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Watson a fost unul dintre puținii președinți de corporații care au dezvoltat o asemenea politică. Watson avea și un interes personal în război: fiul său cel mai mare, , Jr., s-a înrolat în aviația americană, unde a fost pilot de bombardier, după care a fost ales să devină asistent și pilot personal al generalului Follet Bradley, care coordona programul "Lend-Lease" prin care SUA a furnizat URSS echipamente militare. Cel mai mare fiu al lui Watson, Sr., Arthur K. Watson, a luptat
Thomas J. Watson () [Corola-website/Science/322341_a_323670]
-
1940, sunt consemnate acte de vandalism deschis împotriva comunității evreiești severinene îndeosebi în timpul rebeliunii legionare din iarna anului 1941, acțiunile fiind sprijinite și de membrii ai comunității severinene de limbă germană. La începutul lunii aprilie 1940, aerodromul din Severin adăpostește bombardiere și avioane de recunoaștere germane care se pregătesc de atacul împotriva Iugoslaviei. Operațiunea aeriană condusă de Luftwaffe în timpul ocupării Iugoslaviei și în mod particular bombardarea Belgradului, va fi coordonată de generalul locotent Alexander Löhr, originar din Turnu-Severin. În mai, 1941
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
cartierul "nemțesc". De la 15 aprilie pâna la 22 august 1944, forțele aeriene anglo-americane efectuează asupra Severinului un număr de 11 bombardamente. Bombardamentele din 6 mai și, respectiv, 6 iunie 1944, au fost și ele extrem de violente din cauza numărului mare de bombardiere folosite. Scopul bombardamentelor asupra Severinului urmărea deopotrivă distrugerea concentrării de refugiați civili, universitari și industriali sosiți din Bucovina și Moldova dar, si din punct de vedere militar, blocarea legaturii economice si militare nevralgice, esentiale, intre trupele germane din Romania si
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
și": Comandamentul Africii Răsăritene Italiene). Unele dintre aceste avioane erau depășite din punct de vedere tehnic, totuși, ele se numărau printre cele mai bune aparate de luptă care erau dislocate în Africa de Est în acel moment. Italienii dispuneau de bombardiere Savoia-Marchetti SM.79 și Savoia-Marchetti SM.81 și de avioane de vânătoare Fiat CR-42. În plus, aeroporturile de pe care operau avioanele italiene erau mai bune decât cele folosite de britanici. La începerea ostilităților, piloții italieni erau relativ mai bine instruiți
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
schimb și piloți de rezervă, acești factori ducând în final la scăderea capacității lor de luptă. Forțele britanice dispuneau de aproximativ o sută de avioane la începutul războiului, care erau distribuite după cum urmează. În nord erau plasate două escadrile de bombardiere RAF la Port Sudan - Sudan, (una dintre escadrile era dotată cu avioane depășite din punct de vedere tehnic), și o escadrilă o escadrilă de cooperare cu armata. În sud se afla escadrila de bombardiere nr. 12 din cadrul Forțelor Aeriene Sud-Africane
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]