852 matches
-
de vechimea ascendenței, bust. Bustul e incompatibil cu decolteul sau cu orice fel de balans. Sânii sunt Întotdeauna doi, pe când bustul e unul singur. Dacă sânii par să spună Hai, vino să te joci cu noi!, bustul spune, asemenea botului bont al unei mașinuțe din parcul de distracții, Dă-te din calea mea! Regina posedă un bust și la fel și Celia Harmsworth. —Katherine Reddy, mereu te grăbești, mă ceartă ea. În calitate de șefă a Departamentului de Resurse Umane, Celia este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rochiei și o ajută pe mireasă cu fermoarul de la spate. Lăsîndu-le să glumească Împreună și să-și chicotească reciproc la ureche, camera focaliză pe ursulețul de pluș și imaginea Începu să se apropie stîngaci de un gros-plan cu nasul lui bont. Ușa cu oglindă se deschise iar, reflectînd fugar un balcon umbrit și o parte din acoperișurile Estrellei de Mar. O a doua domnișoară de onoare Își făcu apariția - o femeie la patruzeci și ceva de ani, cu părul platinat, sulemenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
singuri în toată casa. Negustorul ofta lung, își apuca genunchii între palme și aștepta să mai spună și fata ceva. Linei nu-i plăcea. Privea pe sub gene la bărbatul înalt și gros. Mai mult o speriau mînile sale mari, muncite, boante și noduroase pe care și le trosnea. O apuca plânsul pe neașteptate pentru că o ținea o rană veche. Tată-său știa. Se uita după unul Nicolae, băiețandru de vârsta ei, crescuți împreună, n-avea ce le face. Se întîlneau seara
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
salcâm, la umbră, lega hățurile de un cui bătut anume în capră, se dădea jos, își ștergea frumos fruntea de sudoare și se așeza pe trotuarul de pământ. Scotea tașca în care ținea banii, și-i număra. Căuta un creion bont și o hârtie în brâul gros ce-i lega strâns mijlocul. Alături, în praf, așternea paralele. Dacă bătea vântul, ținea hârtiile de cinci lei sub o piatră, mărunțeii fișic-fișic, părăluță pe părăluță, să nu se risipească ceva. După ce termina cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
arginți... I-i strecurați în buzunarul de la șorț înainte de... ARTUR (Total aiurit.): Nu... nu... nu... GARDIANUL: Știți, se poate muri în atâtea feluri... Nu-i totuna dacă ți se retează capul cu o secure bine ascuțită sau cu o secure boantă... Și chiar pentru directorul închisorii, n-ar strica, înțelegeți... o mică atenție... dacă vreți un oarecare fast, o execuție mai onorabilă... Pentru că el nu e obligat să participe, dar, cu prezența sa, ar contribui, ar ajuta mult... ARTUR (Furios.): Haimanalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sau Wolseley, mă aștepta să mă ducă la școală. Prima, un automobil mare decapotabil, condus de Volkov, un șofer blând, cu față palidă, era cea mai veche. Linia lui părea În mod sigur aerodinamică În comparație cu cea a coupé-ului electric insipid, bont și silențios, care-l precedase; dar căpătase, la rândul lui, o Înfățișare demodată, foarte greoaie, cu o capotă trist contractată, Îndată ce limuzina englezească neagră și relativ lungă a venit să Împartă cu el garajul. Dacă mergeai cu mașina cea nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și palid din fața lui. Omul era extraordinar de șters ca Înfățișare, iar sănătatea precară Îi ruinase tenul. Nervii, se gândi domnul Opie, privind cum degetele omului se mișcau neliniștite, dar acestea nu arătau alte semne de acută sensibilitate. Erau scurte, boante și groase. Părerea mea, spuse domnul Opie, Întrebându-se dacă fusese cumva foarte nenorocos În privința companionului, este că dacă găsești o cușetă, nu-i nevoie să călătorești la clasa Întâi. Aceste cușete de clasa a doua sunt deosebit de confortabile. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
patru funți și opt uncii și jumătate. — E greutatea exactă? — N-are importanță. Arthur Rowe se uita, dus pe gînduri, la mîna stîngă a doamnei Bellairs, Încremenită În raza de lumină: o mînă urîtă, pătrată, cu niște degete groase și boante, Încărcate cu inele de argint enorme, pline de pietre scumpe. De la cine primise instrucțiuni? Oare de la spiritele cu care era În legătură? Dar În cazul acesta, de ce-l alesese tocmai pe el ca să cîștige cozonacul? Sau era, poate, doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un album. Mai bine zis un carton tăiat și îndoit stîngaci în formă de tartaj. Celei care îl deschide, dintre tartaje îi apare un petic de lînă neagră din mijlocul căruia, printr-o tăietură, țîșnește un cartonaș lung, cu vîrf bont și boit cu creionul chimic. Izbind cu pumnii în masă, fetele își pierd sărita și se rostogolesc pe tăblie, hohotind isteric. M-am dus să mă culc. În lampă gazul se terminase, așa că am aprins lumînarea; mă lungii cu mîinile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
petec de hârtie. Florin scoate o foaie Întreagă și ne aduce cu picioarele pe pământ. Acum, aducându-mi-l aminte, ușor Încruntat și Învăluit În fum de țigară, Îmi vine să-i ridic mânecile și să-i așez un creion bont după ureche. - Hai să vedem de ce-avem nevoie! Când mă gândesc cum au evoluat lucrurile, cât de departe am ajuns, cât de mult a crescut Celebrul animal În cei aproape doi ani cât l-am Îngrijit, cum am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că teama de ridicol a apărut mai târziu. Nu mai știu. * Faima noastră de indivizi periculoși, cu care nu era indicat să te pui rău, s-a prăbușit după ce cuțitele, cu vârf ascuțit, au fost schimbate cu altele, având vârful bont, ceea ce anula dexteritatea mea. 9. Se zice că omul îmbătrînește când îmbătrînesc pasiunile sale. Dar poate că, înaintea pasiunilor, se uzează capacitatea de a înțelege unele din problemele noastre de altădată. Întorcîndu-mă la primii ani de liceu, îmi vine să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
1932, II, p. 79. 4 Marc-Antonio, op. cit., p. 348. Se știe că ambasadorul Austriei la Paris a mijlocit căsătoria lui Napoleon cu Maria Luiza de Habsburg, în 1810. 5 Ar mai fi de amintit studiul despre machiavelism al juristului Vl. Boantă (1937) și studiul lui Al. Bălăci (1969). Nu fără pierdere, studiul Ninei Façon, care prefațează traducerea integrală, din 1960, a Principelui trece sub tăcere monografia în 2 volume a lui C. Antoniade. Cenzura? Recent, editura "Minerva" a publicat o retraducere
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
viclenia săracului, duritatea lui mi-au fost ascunse de-ai mei. Nu erau nici feți, nici frumoși țăranii din Dorobanț, parohia bunicului. Urîți, morocănoși, rupți de oboseală, puși pe înjurătură (în loc de dialog), așa erau. Traiul aspru, nemilos răzbătea din unghiile boante, din mîinile murdare de pămînt și numai a brazdă proaspăt răsturnată nu miroseau. Trăsneau a redeveu (rachiu de vin) de cu noaptea-n cap. Se îmbătau de două ori, de la biserică la crîșma lui Pîntec și de la crîșmă la biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
adînc minor, cu multă gelatină în compoziție, se tolănea pe scaunul din față. Se zgîia la mine, lua din vaza mereu plină cu flori proaspete o margaretă, o dalie, o crizantemă și o (le) stîlcea pe mijloc, cu degetul mare. Bont, cu unghie incertă. Pînă cînd o nevastă avară și acră năpădea redacția și-l expedia la piața Sfîntul Spiridon, după ceapă. Mai era și Pasăre (care a cîntat după cum i s-a cerut să cînte: pentru Săvinești, pentru nu'ș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe 64 de pătrate. Turele (șefii de sector aleși dintre supușii mediocri, dar fideli) constituiau forța lui Mistrie. Pionii (prostimea de sacrificiu) erau băgați la "colțul roșu", un fel de gazetă de perete unde poetul își afișa poemele cu rime boante. Topîrceanu ar fi spus că sînt potrivite ca Eufrat cu castraveți. Nu erau întrecute decît de discursul optimist-insuflant din editoriale. Maître scria în toată forma (și nu de formă) despre importanța tratatului, "o călăuză peste a cărui aport nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ultima clipă, iar ritualul grațierii era ca gîtul condamnatului să fie atins de trei ori cu o sabie de lemn. Cum blestemata de speranță funcționează și funcționează, mulți deținuți se înșelau, voiau să creadă că au fost atinși cu sabia boantă. Senzația falsă a lemnului pe piele îi euforiza. Sperau că au scăpat de moarte, chiar și cînd capetele li se rostogoleau în coș. Lua cineva în seamă, ia cineva în seamă înțelepciunea antică? De la Vergiliu cetire: "Salvarea învinsului e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lălâu pe niște umeri înguști, iar de sub borul pălăriei îl fixau doi ochi încețoșați. Barbă nerasă de zile bune, cearcăne vineții, colțurile gurii lăsate în jos, a dezolare permanentă. Un chiștoc de țigară între buzele crăpate. Două mâini cu degete boante, frecându-se repetat una de cealaltă, ca și cum le-ar fi fost frică să nu se piardă, trădând nervozitatea celui care sunase la o ușă oarecare - dar poate că tocmai această ușă a unui scriitor ratat fusese adevărata destinație -, într-o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în poală. Râse, dându-și capul pe spate, și chiui când căluțul începu să salte. Cu basmaua înnodată de două ori sub bărbie, avea o față care parcă te privea dintr-un cerc decupat în zid. Nasul mic, cu vârful bont, parcă neterminat, buzele rotunde care, puțin strânse, ar fi încăput în conturul unui inel, ochii pieziși și verzui, irizând pomeții săltați, fruntea netedă, de copil, decupată la jumătate de sprâncenele neîndemânatic subțiate cu penseta, șuvițele blonde care, strecurându-se din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochii larg deschiși, dar lipsiți de lumină, cu gura strâmbă, amestecând sângele rănilor din colțul buzelor cu o spumă verzuie, ca de fiere. Golea o dădu la o parte și se apropie de masă. Îl prinse pe Coltuc de umărul bont și-l scutură. Corpul beteag se răsuci la acest nou imbold și se rostogoli, ca un butuc, pe podea. Abia atunci Melania înțelese grozăvia și se năpusti spre fratele ei, chemându-l pe nume. Cum el nu răspunse decât cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iglița, pe dedesubt. Barba nerasă de câteva zile, în loc să acopere, nu făcea decât să adâncească brazdele din obraz. Iar sângele, căznindu- se prin strâmtorile acelui obraz lipit de oase, se bulucea către nas, spărgându-se în vinișoare roșii, spre capătul bont. Hainele îi erau mototolite, dar se vedea că se străduise să se îmbrace cât mai curat, doar că hainele se molipsiseră de oboseala trupului pe care trebuiau să-l acopere. Pantofii, vechi și crăpați, fuseseră dați cu cremă de ghete
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
niște neamuri, la țară. Mai vin ei, mai stau pe la tine când au nevoie la doctor, mai mergi tu când ai nevoie de gogonele și castraveți pentru murături, știi cum e, o mână spală pe alta. A mai venit baga bontul ăla de azi-noapte ? — Nu l-am mai văzut. — Bine că l-am dat pe mâna Poliției ! Și cum arăta, parcă era moroi, Doamne iartă-mă... Da’ ce-o fi vrut, ai idee ? — Cine știe ? Cine stă să- ntrebe... Că nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de data asta, așezat pe două picioare. Ar fi avut urechi mici și ascuțite, țâșnind din părul creț, și o singură sprânceană groasă, dintr-o tâmplă în cealaltă, cu o ușoară arcuire în dreptul nasului. Care nas s-ar fi așezat bont pe maxilarele alungite, cu nările groase și răsfrânte, și peste o gură rânjind întruna din dinții lungi. Ar fi fost ușor adus de spate, dar asta doar din dorința de a părea ca și ceilalți oameni, altminteri înălțimea l-ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înțelesese nimic, îl irita însă că, după mișcarea buzelor, cuvântul îi păruse nemaipomenit de lung. Se întoarse la țărușul pe care se străduia să-l înfigă, bătând cu o piatră pe post de ciocan. Pământul era uscat și sfărâmicios, vârful bont nu se înfigea cum trebuie și nici brațele nu-l ajutau prea mult. Maca îi ceru piatra. Omul privi în jur și singurătatea în care se aflau îl sperie. Strânse piatra la piept, cu un aer pierdut, de parcă i s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Baroiu Marin, 4 apartamente, București, str. Maica Domnului 51. 467. Banu Smaranda, 6 apartamente, București, str. Austrului 26. 468. Bogatu V. Maria, 4 apartamente, București, str. Într. Ștafetei 1. 469. Butunoiu Cezar, 3 apartamente, București, str. Alex. Constantinescu 65. 470. Boanta Maria Brândușa, 3 apartamente, București, str. Prof. Dr. M. Georgescu 23. Galați, str. Holban 6. Brăila, str. C-tin Bernescu 31. 471. Banescu Victoria, 3 apartamente, București, str. Naum Romniceanu 26. 472. Balaban Atanase, 8 apartamente, București, str. Toamnei 132
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
lui Bem „că noi îi putem face o carieră mai strălucita decât i-au făcut ungurii, dacă se va da noă și va goni pe muscali din Valahia mare, lui Bem „nu i-a părut rău de această izbire à bont portant. Se vede că aceasta o dorește și Bem”. Este posibil ca lui Bem să-i fi surâs acele promisiuni, dar hotărârea de a pătrunde în Țara Românească, în acele împrejurări, trebuie întemeiată, înainte de toate, pe calcule militare și politice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]