1,819 matches
-
loc mult mai secetos, departe de baltă, În preajma unei păduri de salcâmi. Lamentarea n-ar avea nici un rost, asupra supraviețuirii Anton e de multă vreme documentat, balta oricum nu i-a plăcut Încă de când era mic, așa că și Într-un bordei din marginea pădurii de salcâmi se putea supraviețui. Apoi, dacă viața bătrânului ar fi un roman de mare succes În zilele noastre, a presupusului său fiu, pedagogul de la Liceul de Mecanică Fină, ar fi cel mult un scenariu de film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ușor spre el. Fixând-o cu privirea, a început să-i șoptească apăsat: ― Ascultă, frumoaso! Cât ai să mă arzi așa pe foc mocnit? Da’ ce, crezi că eu îs de lemn? Vreau ca într-o noapte să vii la bordeiul meu din pădure. Hangița l-a privit în adâncul ochilor, murmurând înfiorată: ― Cum să ies din casă, bădie? Nu se poate. Dacă se trezește bărbatul meu?... După o scurtă gândire, bărbatul a vorbit tainic: ― Lasă că îl fac eu să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Te aștept, zmeule. Rămâi cu bine, Zaura! ― Mergi sănătos, mândrule. După această întâlnire cu țiganca, inima lotrului parcă voia să-i iasă din piept. Nu i-a bătut așa nici când potera - căutându-l - a trecut la un pas de bordeiul lui din codru și nu l-a descoperit... A luat surul de dârlogi și a pornit la pas alături de cal... Parcă îi era milă de el, fiindcă prea îl gonise venind spre țigancă. Când a ajuns la pârâul din pădure
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dop de ciocălău. ― Ia-l și să fie de leac. Ai grijă, zmeule! Nu uita să-mi aduci ulciorul, că mi-a mai trebui și pentru alt mușteriu. ― Fii fără grijă. Am să ți-l aduc. A pornit glonț către bordeiul din pădure, pentru a aștepta vești de la hangiu. Mai degrabă de la hangiță. Nu putea să meargă la han, fiindcă nu știa dacă pe acolo n-o fi umblând - cum avea obiceiul - potera. În seara aceea, a așteptat să apară feciorul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de a o avea, care îi ferecase sufletul și orice alt gând! Nu a putut face un pas până când lampa nu a fost stinsă... În acea seară, lotrul nu s-a trezit din vedeniile nebune decât atunci când a ajuns la bordeiul lui... A ațipit abia către ziuă. La primul licăr de lumină, l-a trezit galopul unui cal... Și-a pus pistoalele și durda la îndemână... După câteva clipe, galopul s-a oprit. Nu a trecut multă vreme și a auzit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pistoalele și durda la îndemână... După câteva clipe, galopul s-a oprit. Nu a trecut multă vreme și a auzit chemarea știută: un strigăt de pitpalac. Asta însemna că este feciorul hangiului. A ieșit. Din spatele tufanilor care mascau intrarea în bordei, a ieșit flăcăul: ― Bădie, m-o trimis tata să-ți spun că mâine, la al doilea cântat al cocoșilor, să fii acolo unde știi matale... ― Am înțeles. Mergi cu grijă, să nu te vadă cineva prin locurile iestea... A plecat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la gură. Ia și mănâncă, că îți fac și mâine seară - l-a îndemnat ea. Fără nici un gând îndoielnic, hangiul a mâncat cu poftă. Și... noaptea somnul i-a fost... liniștit. În după amiaza aceea, feciorul hangiului gonea călare către bordeiul ascuns în codru... Când se apropia primul cântat al cocoșilor, îmbrăcat în sarică mițoasă, lotrul s-a oprit la fântâna hanului... Un muc de lumânare ardea la geamul bucătăriei. Asta însemna că hangița îl așteaptă. Ca semn că a ajuns
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că hangița îl așteaptă. Ca semn că a ajuns, a aprins un chibrit doar cât ai clipi... Ușa bucătăriei s-a deschis încet și hangița, îmbrăcată de ducă, a ieșit cu grijă, să nu facă zgomot... Au ajuns repede la bordei. Lotrul a întețit focul. Apoi, la lumina și căldura lui, s-au iubit cu dor și nesaț... Când cocoșii cântau a doua oară, Irinuța „dormea deja dusă”... în patul ei din bucătărie... Dimineață, hangiul s-a trezit mai târziu ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lângă cai. Așa că le știu meșteșugul. Hangiul și-a pregătit pușca de cu seară. S-o aibă la el, că cine știe? La drum... Noaptea... Îndată, însă, ce a ieșit pe poartă, feciorul lui a pornit cu mare grabă spre bordeiul lotrului. Avea poruncă din partea hangiței să-i spună ca diseară să vină la han... Când se îngâna ziua cu noaptea, lotrul se afla deja în poarta hanului... Hangița a ieșit în prag. ― Bine ai venit. Intră, să nu te vadă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Ți-am pregătit o friptură de ți se topește în gură și niște Tămâioasă adusă zilele trecute. ― Unde spunea feciorul că ți-a plecat bărbatul? ― La Huși, să aducă Busuioacă de Bohotin. ― Atunci, în seara asta... ― Nu mai mergem la bordei. Avem culcuș cald aici... ― Mai sigur e în bordeiul meu. Acolo aud și un pițigoi dacă trece în zbor. Pe când aici... ― Dacă spui tu, așa... Când s-au văzut în fața vetrei din bordei plină cu jar, s-au despuiat cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în gură și niște Tămâioasă adusă zilele trecute. ― Unde spunea feciorul că ți-a plecat bărbatul? ― La Huși, să aducă Busuioacă de Bohotin. ― Atunci, în seara asta... ― Nu mai mergem la bordei. Avem culcuș cald aici... ― Mai sigur e în bordeiul meu. Acolo aud și un pițigoi dacă trece în zbor. Pe când aici... ― Dacă spui tu, așa... Când s-au văzut în fața vetrei din bordei plină cu jar, s-au despuiat cu grabă... Îndată nu au lăsat măcar aerul să-și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în seara asta... ― Nu mai mergem la bordei. Avem culcuș cald aici... ― Mai sigur e în bordeiul meu. Acolo aud și un pițigoi dacă trece în zbor. Pe când aici... ― Dacă spui tu, așa... Când s-au văzut în fața vetrei din bordei plină cu jar, s-au despuiat cu grabă... Îndată nu au lăsat măcar aerul să-și facă loc între ei. Au devenit un singur trup... În sfârșit, când și-au revenit din focul dragostei, lotrul a umplut două ulcele cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
deschis ușa cu cea mai mare grijă, dar... țipenie! „Unde-i?” - i s-a înfipt întrebarea în creier, ca un cuțit! „Poate îi în camera mea” - a încercat să-și liniștească sufletul... A deschis ușa. Pustiu! „Înseamnă că sunt la bordeiul lotrului!!!” În clipa aceea, a simțit că inima e gata să-i iasă din piept. Capul a început să-i vâjâie ca o furtună. Involuntar, a strâns pușca la piept. Cu gândul nebun: „până aici v-a fost!!!”, a pornit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a auzit un zgomot mărunt. „Poate a căzut vreo crenguță sub greutatea omătului de pe ea” - și-a zis el ascuțindu-și auzul. După câteva clipe, s-a auzit scrâșnet de omăt sub călcătură de om... „Cineva se apropie tiptil de bordei” a gândit lotrul. I-a șoptit hangiței: ― Tu stai ascunsă sub ogheal, că eu mă duc la ușă, să văd ce e... Hangiul mergea cu pas mare, gâfâind. Când a ajuns în fața bordeiului, s-a oprit. A ridicat cocoșul puștii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de om... „Cineva se apropie tiptil de bordei” a gândit lotrul. I-a șoptit hangiței: ― Tu stai ascunsă sub ogheal, că eu mă duc la ușă, să văd ce e... Hangiul mergea cu pas mare, gâfâind. Când a ajuns în fața bordeiului, s-a oprit. A ridicat cocoșul puștii, a pus mâna pe clanța ușii și... a deschis-o!... În aceeași clipă, un zvâcnet scurt i-a smuls pușca din mână. A urmat o lovitură în moalele capului, care l-a culcat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Nu după multă vreme, hangiul a deschis ochii. Cerceta cu surprindere încăperea străină... I-a scos călușul din gură. L-a dezlegat și l-a așezat pe un butuc care ținea loc de scaun. ― Ei? Ce cauți la mine în bordei la ora asta? Știi bine că nu trebuie să vii aici niciodată. Dacă ti-a luat urma vreo poteră? Cu alte cuvinte, vrei să mă dai pe mâna jandarilor! Și eu, care aveam încredere în tine... Ce ai de spus
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe mâna jandarilor! Și eu, care aveam încredere în tine... Ce ai de spus? Zi-i! Și la urma-urmei, de unde știi locul acesta? Hangiului nu-i venea să creadă ce aude. Nu-și dădea seama cum de se află în bordeiul lotrului... Lovitura primită i-a anulat orice continuitate a gândirii... S-a trezit în noua postură fără să realizeze cum a ajuns aici... Lotrul, bun cunoscător al oamenilor - altfel nu ar fi putut să ajungă ceea ce era - și-a dat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
hanul să ia foc, adună-ți mințile și fă ce îți spun eu! Nu mai umbla în urma ei... Altfel!... La auzul acestor cuvinte, hangiul s-a cutremurat, dar nu a scos un cuvânt. Clipea des, privind într-un colț al bordeiului. Asta însemna că întorcea spusele lotrului pe toate fețele... „Dacă mă opun, mă așteaptă dezastrul! Hoțul nu glumește. Îl știu destul de bine. Și muierea, dacă umblă după el, n o pot păzi oricât aș vrea. Eu am atâtea treburi: să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
departe. Trebuie să termin istoria, că, dacă intrăm pe poarta cazărmii, adio povești. Ei? ― Zi-i mai departe! Vrem să auzim cum s-a terminat povestea - au răsunat glasurile celor din vagon. ― Și cum spuneam, înțelegerea celor doi, acolo, în bordeiul lotrului, s-a sfârșit în „coadă de pește”. După vreo săptămână, așa, la vreme de seară, lotrul a pornit spre han. Începuse să ningă liniștit. Ce mai, ningea dumnezeiește. Când a ajuns aproape de han, se înnoptase de-a binelea. S-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a ieșit. Ninsoarea l-a înghițit pe dată. Și-a ridicat gulerul sumanului, a îndesat căciula pe cap și a pornit voinicește spre vizuina lui, dar pe o cale mai ocolită... În jur era liniște deplină. Când a ajuns aproape de bordei, o plesnitură de creangă ruptă l-a făcut să întoarcă capul și să ducă mâinile la pistoalele din chimir. S-a lipit de trunchiul unui stejar și a rămas nemișcat. Privirea îi alerga în toate părțile. Se întreba cine putea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sau... Cine știe? Poate... chiar potera. După un timp de așteptare, în care i se părea că aude până și căderea fulgilor de zăpadă, s-a desprins de trunchiul copacului. A mai privit o dată în urmă și a pornit spre bordei... Când mai avea de făcut doar câțiva pași, o detunătură surdă și o lovitură în umărul stâng l-a cutremurat! În clipa următoare, s-a întors și, cu mișcări fulgerătoare, a descărcat cele două pistoale în umbra din fața lui... Un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și apoi a pipăit umărul dureros. „Sunt rănit, dar, dacă pot mișca mâna, înseamnă că osul nu-i rupt”. Din mâneca sumanului picura deja sânge. „Cred că trebuie să leg rana, ca să opresc sângele, dar cum? Numai dacă intru în bordei pot face asta. Altfel...” A mai rămas câteva clipe nemișcat și cu urechea la pândă. Nici cel mai mic foșnet nu tulbura firea... Și ningea ca în Ajun de Crăciun! „Dacă ar fi potera pe urmele mele, de atunci se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cum e pace ca în ceruri, înseamnă că m-a urmărit cineva de unul singur... Cine-i? Să văd, însă, mai întâi de rana mea”. Cu acest gând în minte s-a dezlipit de copac și tiptil a ajuns la bordei. Din spatele tufarilor a mai cercetat locul din jurul bârlogului. Nici o urmă. Nici un zgomot... Cu măturoiul de lângă ușă a acoperit urmele de sânge din omăt și a intrat... A tras țolul peste ferestruica din ușă și a aprins felinarul. S-a dezbrăcat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sub nămeții așezați cu nădejde? A căutat o nuia și cu ajutorul ei a răscolit omătul palmă cu palmă... După multă vreme, nuiaua s-a agățat de cureaua puștii... Dar... Ce să facă cu ea? A luat-o cu el în bordei. „Toată noaptea mă voi gândi ce am de făcut”... ― Da’ ce, numai la asta trebuia să se gândească? - a întrebat un glas din mulțime. ― La ce altceva? - a intervenit un altul. ― Mai avea de dat răspuns la cel puțin încă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cu pușca s-a descurcat repede. A aruncat-o în aceeași văgăună unde a dus mortul... În a doua noapte, a simțit dureri din ce în ce mai mari în umărul rănit și că are fierbințeli. Nu știa ce să facă. A rămas în bordei. Nu se bizuia să iasă afară, mai ales pe ninsoarea care nu mai contenea. Durerile și fierbințeala îl chinuiau, dar a tot amânat întâlnirea cu hangița. A zăcut o săptămână încheiată. Mergând din rău în mai rău... Cu mare greu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]