769 matches
-
aluviale cu salcie albă; tufărișuri dacice cu cătina mică ("Myricaria germanica"); tufărișuri alpine boreale; tufărișuri de smârdar și afin; tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de ienupăr; mlaștini oligotrofe cu rogozuri de tipul "Carex limosa"; turbării active; pajiști alpine și boreale pe substrat silicos; pajiști cu vegetație de păiuș și lăptiucă, pajiști cu unghia-păsării și țăpoșica; pajiști cu ovăscior argintiu și crețișoara. Floră parcului natural este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
urmând ca din anul 1992, situl UNESCO să cuprindă și partea belarusă a pădurii, aflată în exteriorul parcului național din Polonia. Parcul național dispunde de habitate divese: cu păduri mixte de câmpie, păduri virgine de fag, păduri de conifere, tufărișuri boreale sau pajiști halofile, cu floră și faună specifică atât Europei de Est, cât și Europei Occidentale. Flora parcului național este alcătuită în cea mai mare parte din specii arboricole de pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Pinus L."), stejar ("Quercus
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
în amestec și păduri în tranziție). reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină și continentală aflată la poalele Munților Făgăraș, pe valea Oltului) ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Tufărișuri alpine și boreale"; și protejază o gamă faunistică variată. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună
Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu () [Corola-website/Science/330576_a_331905]
-
montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani)", "Tufărișuri alpine și boreale", "Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium" și "Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane" și protejază o mare diversitate floristica și fauna rară. La baza desemnării sitului se află două specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului
Valea Cepelor () [Corola-website/Science/330611_a_331940]
-
montan și alpin", "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)", "Tufărișuri alpine și boreale", "Turbării active" și "Vegetație lemnoasa cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane" și protejază specii importante din fauna, ihtiofauna și floră Orientalilor. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului
Siriu (sit SCI) () [Corola-website/Science/330656_a_331985]
-
cu răchită albă ("Salix eleagnos") de-a lungul pâraielor, la altitudini de până la 800 m.; Tufărișuri alpine cu specii sub-arctice de salcie de-a lungul văilor montane, la altitudini cuprinse între 1.350 și 1.400 m.; Tufărișuri alpine și boreale pe versanți și coame; Abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică dezvoltată pe roci de calcare (stânci verticale pe substrat calcaros cu expoziții sudice, la altitudini cuprinse între 400 și 1.050 m); Grohotișuri și șisturi calcaroase din etajul montan-alpin ("Thlaspietea rotundifolii
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
protejată (păduri de conifere, pajiști naturale, stepe, tufișuri și tufărișuri) ce adăpostește o mare diversitate faunistica și conserva habitate naturale de interes comunitar de tip: "- Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase, Turbării active, Tufărișuri alpine și boreale" și "Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane". Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: molid ("Picea abies"), brad ("Abies"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), ienupăr ("Juniperus communis"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus
Muntele Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330337_a_331666]
-
Pământului. Stelele care alcătuiesc "centura" sunt Alnitak, Alnilam și Mintaka (ζ, ε și δ Ori). Aceste trei stele strălucitoare aliniate permit să fie localizate cu ușurință pe cerul de iarnă, în constelația Orion, figură dominantă a cerului nocturn de iarnă boreala și de vară australa. Alinierea lor, cu toate acestea, este doar aparentă, datorită locației lor față de Pământ: "Alnitak" este la distanță de 820 ani-lumină, "Alnilam "la de ani-lumină, iar "Mintaka" la 915 ani-lumină. Acestea formează aproximativ centrul constelației Orion. Se
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
Boötis este une gigantă galbenă de tip G cu o magnitudine aparentă de 3,5. Numele său tradițional Nekkar provine din arabă "Al-Baqqar", semnificând „Conducătorul boilor”, „Boarul”. Steaua est uneori denumită și "Merez". Este o stea situată pe emisfera cerească boreală. Poziția sa moderat boreală oferă posibilitatea de a fi ușor observabilă mai ales din Emisfera Nordică, în ceea ce privește Emisfera Sudică nu este observabilă la latitudini mai mari de zona tropicală. Fiind de magnitudine 3,488, steaua se poate observa chiar și
Beta Bootis () [Corola-website/Science/334909_a_336238]
-
galbenă de tip G cu o magnitudine aparentă de 3,5. Numele său tradițional Nekkar provine din arabă "Al-Baqqar", semnificând „Conducătorul boilor”, „Boarul”. Steaua est uneori denumită și "Merez". Este o stea situată pe emisfera cerească boreală. Poziția sa moderat boreală oferă posibilitatea de a fi ușor observabilă mai ales din Emisfera Nordică, în ceea ce privește Emisfera Sudică nu este observabilă la latitudini mai mari de zona tropicală. Fiind de magnitudine 3,488, steaua se poate observa chiar și din mici centre urbane
Beta Bootis () [Corola-website/Science/334909_a_336238]
-
cu un cer nocturn nepoluat luminos în mod excesiv. Perioada cea mai potrivită de observare pe cerul de seară este cuprinsă între sfârșitul lunii mai și luna septembrie; în Emisfera Nordică este vizibilă chiar și la începutul toamnei, mulțumită declinației boreale a stelei, însă în Emisfera Sudică ea poate fi observată doar în lunile toamnei australe târzii.
Beta Bootis () [Corola-website/Science/334909_a_336238]
-
olimpică a fost aprinsă pe data de 1 decembrie 2015 în Olimpia antică, conform tradiției care datează încă din 1896. Prima destinație a fost Parlamentul Norvegiei, pe 2 decembrie. Defilarea torței olimpice a început pe 11 ianuarie în „orașul aurorelor boreale”, Alta și traversează fiecare județ al Norvegiei, fiind organizate în total 21 de evenimente în cele 19 județe. Hedmark și Oppland, județe în care se vor organiza Jocurile, au fost vizitate de două ori. În cadrul ceremoniei de deschidere, torța a
Jocurile Olimpice de Tineret 2016 () [Corola-website/Science/335512_a_336841]
-
nou ciclu temporal. ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ se produce pe 21 martie, cănd longitudinea astronomica a acestuia revine la valoarea de zero grade. La momentul echinocțiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australa a sferei cerești în cea boreala. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mișcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopților, indiferent de latitudine. ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ. La latitudinile țării
Echinocțiul de primăvară. Ce NU este bine să faci pe 21 martie by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101303_a_102595]
-
Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"); Păduri de "Larix decidua" și/sau "Pinus cembra" din regiunea montană; Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene; Păduri relictare de "Pinus sylvestris" pe substrat calcaros; Tufărișuri alpine și boreale; Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium"; Fânețe montane; Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
reciproc în proiectele individuale. Ioana trăiește la ferma "Azimioara" alături de bunica ei, Didona. Într-una din zile ele primesc vizita lui Alexandru Bălănuță, unchiul Ioanei, venit să verifice stadiul în care se află cercetările întreprinse sub conducerea Didonei la stația "Boreal". Ioana primește misiunea de a-l întâmpina și de a-l aduce la fermă pe un traseu misterios, care apare doar în prezența Ioanei și Didonei, dar ale cărui efecte vizuale și energetice le resimt aparatele sensibile ale stației. Pe
Încotro curge liniștea? () [Corola-website/Science/328437_a_329766]
-
sau aflate pe lista roșie a IUCN. Situl dispune de clase de habitate constituite din păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestiera, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării și fânețe. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directivă 79
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
IUCN. Situl dispune de clase de habitate constituite din păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestiera, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării și fânețe. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directivă 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
superior al Văii Doftanei (păduri de foioase, păduri în amestec, tufărișuri, pajiști alpine și subalpine, ape curgătoare, cheiuri, stâncării); ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Tufărișuri alpine și boreale". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică
Pădurea Glodeasa () [Corola-website/Science/330465_a_331794]
-
Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Turbării cu vegetație forestiera și Tufărișuri alpine și boreale); ce adăpostesc și conserva o gamă faunistica și floristica diversă. Floră ariei protejate are în componență specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi) distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică și geomorfologica, caracteristicile solului, climei, sau altitudinii unde acestea sunt întâlnite
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]
-
stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar. dispune de 11 tipuri de habitate; astfel: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montana ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Tufărișuri uscate europene, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Fânețe montane, Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă
Creasta Nemirei () [Corola-website/Science/331228_a_332557]
-
o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar din Munții Harghita. Aria protejată dispune de șase tipuri de habitate; astfel: Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri alpine și boreale, Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Turbării active, Turbării cu vegetație forestiera și Peșteri în care accesul publicului este interzis. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de specii (mamifere
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992)cu specii de: gențiană mov ("Swertia perennis"), churechi de munte ("Ligularia sibirica"), gușa-porumbelului ("Silene nutans ssp. dubia"), drețe (Callitriche palustris), bumburez ("Schoenus nigricans"), laleaua pestriță ("Fritillaria meleagris"), darie (Pedicularis sceptrum-carolinum); precum și specii boreale de ochii-broaștei ("Primula farinosa") și coada-iepurelui ("Sesleria coeruleans"). În apropierea cursurilor de apă și în zonele mlăștinoase sunt întâlnite elemente floristice cu specii de: iarbă-albastră ("Molinia caerulea"), trestioară ("Calamagrostis nejglecta"), ghințură ("Gentiana pneumonanthe" și "Gentiana ciliata"), roua cerului ("Drossera angelica
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
tentația sexuală sau o viziune a idealului. Muntele Yaanek, cu „râuri de pucioasă” din „extrema climă, la pol”, a fost asociat cu Muntele Erebus, un vulcan din Antarctica descoperit în 1841, deși locația Yaanek este specificată ca fiind în „imperiile borealului pol”, indicând o locație ficțională arctică mai degrabă decât una antarctică. Auber și Weir din poem s-ar putea referi la doi contemporani ai lui Poe: Daniel François Esprit Auber, un compozitor de melodii de operă triste, și Robert Walter
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
Lină". În arealul sitului au fost identificate 9 tipuri de habitate naturale (prioritare) de interes comunitar ("Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană"; "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)"; "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior"; "Tufărișuri alpine și boreale"; "Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase"; "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase"; "Mlaștini alcaline și Turbării cu vegetație forestieră"), ce adăpostesc o gamă diversă de ierburi și flori rare. La baza desemnării sitului
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
la punctul de întâlnire a mai multor ecoregiuni, rezervația are un nivel ridicat de biodiversitate. Vegetația este de tip siberian și european, central-asiatic și arctic. Pădurile acoperă 80% din teritoriul rezervației, fiind format în cea mai mare parte din păduri boreale de pin și zadă, precum și din păduri de mesteacăn. De-a lungul cursurilor inferioare ale râurilor sunt fâșii de păduri de arin sau de salcie. Au fost identificate în rezervație 812 de specii de plante rădăcinoase, 95 de specii de
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]