3,311 matches
-
le (Megachiroptera) sau liliecii frugivori este un subordin de chiroptere, care cuprinde lilieci frugivori (care se hrănesc în special cu fructe) de talie în general mare, ce au un bot alungit și asemănător cu cel al câinilor sau al vulpilor, din care cauză sunt numiți și "câini-zburători". Sunt răspândite în regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei, Africii, în Australia, Noua Zeelandă, Indonezia, Filipine, insulele Havai. Ca dimensiuni sunt foarte mari. Există
Megachiroptere () [Corola-website/Science/332804_a_334133]
-
de timpuriu slecția exemplarelor și inițierea unui standard. A fost mereu o rasă de câini preferată de reprezentanții înaltei aristocrații și folosită la vânatul cu pene. Un câine puternic, musculos, cu o prezență fizică spectaculară. Capul solid, bine desenat are botul lung si stopul pronuntat. Buza superioară este bogată, atârnând mult peste cea inferioară. Ochii, expresivi, au colțurile căzute, oferindu-i o expresie gravă, plină de noblețe. Urechile sunt mari, asemănătoare cu ale unui Bloodhound. Pielea, bogată pe gât, formează falduri
Brac italian () [Corola-website/Science/323006_a_324335]
-
încă din anul 1880 la cinci familii foarte bogate, fiind foarte popular și în SUA. Este un câine de talie mare, puternic, cu un corp destul de scurt cu aspect pătrat, îndesat și robust. Capul este mare, mai mult pătrat, cu botul egal ca lungime cu craniul, arcade proeminente. Ochii sunt de culori diverse (căprui, albaștri sau o combinație a acestor două culori) și nu se văd pe sub bogata podoabă capilară. Urechile sunt de mărime mijlocie, rotunde la vârf și lăsate. Coada
Bobtail () [Corola-website/Science/334204_a_335533]
-
de mare). Corpul este acoperit în loc de solzi cu plăci osoase care la același nivel formează câte un inel complet în jurul corpului. Aceste plăci sunt dispuse în 7 rânduri longitudinale în regiunea trunchiului și în 4 rânduri în cea a cozii. Botul este lung în formă de tub, la vârful căruia se află gura mică, fără dinți. Au o singură înotătoare dorsală (a 2-a), bine dezvoltată, fără radii spinoase, înotătoarea anală este redusă, iar înotătoarea caudală mică sau lipsește. Înotătoarele pectorale
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
longitudinală, care, împreună cu crestele plăcilor vecine, formează crestele longitudinale ale corpului: 3 perechi laterale și o creastă medio-ventrală pe trunchi; iar în regiunea cozii, 2 perechi de creste laterale. Unele specii au prelungiri tegumentare de-a lungul corpului, capului și botului. Capul este alungit. Pe fiecare parte a capului se află 2 nări. Botul este lung, tubular (în formă de tub). Gura mică, lipsită de dinți, este situată terminal la vârful botului. Cu ajutorul botului tubular, care funcționează ca o pipetă, acești
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
laterale și o creastă medio-ventrală pe trunchi; iar în regiunea cozii, 2 perechi de creste laterale. Unele specii au prelungiri tegumentare de-a lungul corpului, capului și botului. Capul este alungit. Pe fiecare parte a capului se află 2 nări. Botul este lung, tubular (în formă de tub). Gura mică, lipsită de dinți, este situată terminal la vârful botului. Cu ajutorul botului tubular, care funcționează ca o pipetă, acești pești absorb rapid apa în gură, aspirând în același timp nevertebratele mici (crustacee
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
au prelungiri tegumentare de-a lungul corpului, capului și botului. Capul este alungit. Pe fiecare parte a capului se află 2 nări. Botul este lung, tubular (în formă de tub). Gura mică, lipsită de dinți, este situată terminal la vârful botului. Cu ajutorul botului tubular, care funcționează ca o pipetă, acești pești absorb rapid apa în gură, aspirând în același timp nevertebratele mici (crustacee mici etc.) cu care se hrănesc. Coada (pedunculul caudal), lungă și subțiată, la unele specii ("Syngnathus") se termină
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
tegumentare de-a lungul corpului, capului și botului. Capul este alungit. Pe fiecare parte a capului se află 2 nări. Botul este lung, tubular (în formă de tub). Gura mică, lipsită de dinți, este situată terminal la vârful botului. Cu ajutorul botului tubular, care funcționează ca o pipetă, acești pești absorb rapid apa în gură, aspirând în același timp nevertebratele mici (crustacee mici etc.) cu care se hrănesc. Coada (pedunculul caudal), lungă și subțiată, la unele specii ("Syngnathus") se termină cu o
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
dimorfism sexual limitat. Acum 14-12 milioane de ani se desprinde Grupul Hominidae-Ramapithecus, acesta fiind primul exemplar cu o clară poziție bipedă, chiar dacă accidental sau de scurtă durată. Apar grupuri care se individualizează în cadrul primatelor, ca Prosimienii, ce se caracterizau prin bot alungit, creier relativ mic, perioadă activă nocturnă. Familiile grupului includ: Lemuridae, Indridieni, Daubentonieni din Madagascar; Lorisidiene în Africa și Asia; Tarsidieni în Indonezia și Filipine. Simienii, a doua clasă de primate apărută, se segmentează în două mari grupe: platirhinieni - grupă
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
cm. Corpul este alungit, mai mult sau mai puțin cilindric, ușor comprimat lateral spre coadă și acoperit cu solzi foarte mici, fără a prezenta o linie laterală evidentă. Corpul este învelit într-un mucus foarte lunecos. Capul este mic, cu botul scurt. Gura mică, inferioară, este prevăzută cu 10 mustăți, dintre care 4 pe vârful botului (pe maxila superioară), 2 mai lungi la colțurile gurii și 4 pe mandibulă. Ochiul este mic. Sub ochi și ascuns sub piele, se află un
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
și acoperit cu solzi foarte mici, fără a prezenta o linie laterală evidentă. Corpul este învelit într-un mucus foarte lunecos. Capul este mic, cu botul scurt. Gura mică, inferioară, este prevăzută cu 10 mustăți, dintre care 4 pe vârful botului (pe maxila superioară), 2 mai lungi la colțurile gurii și 4 pe mandibulă. Ochiul este mic. Sub ochi și ascuns sub piele, se află un țep mic. Înotătoarele sunt rotunjite și mici. Înotătoarea dorsală situată deasupra înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
din subclasa elasmobranhiatelor ("Elasmobranchii") răspândiți în apele temperate, tropicale și subtropicale ale Oceanului Atlantic (inclusiv Marea Mediterană), Pacific și cel Indian. Au corpul discoidal, turtit dorsoventral, și înconjurat de înotătoare pectorale rotunjite. Ochii și spiraculele mici sunt situate pe vârful capului. Rostrul (botul) este scurt sau mijlociu. Nările transversale comunică cu gura prin câte un șanț. Gura mică sau mijlocie este prevăzută cu numeroși dinți mici monocuspizi care formează benzi de-a lungul ambelor maxilare. Înotătoarele pectorale mari cu marginile groase se extind
Torpediniforme () [Corola-website/Science/330835_a_332164]
-
Varietatea mică se mai numește PBGV și este mai răspândită decât varietatea mare. Este un câine de talie mică spre medie (în funcție de varietate) cu un corp mai mult lung decât înalt, cu picioare scurte. Capul este puternic, lunguieț, cu un bot dreptunghiular și mai lung decât craniul, cu un nas negru sau maro. Ochii sunt mari, de culoare închisă. Urechile prinse sub linia ochilor sunt destul de lungi, lăsate și pliate spre interior cu un păr lung ca pe corp. Gâtul este
Petit Basset Griffon Vendéen () [Corola-website/Science/326152_a_327481]
-
Amurului. Lipsește în Asia Mică. În România se găsește în zona superioară a râurilor și chiar mai jos. Are corpul alungit, subcilindric (aproximativ cilindric) și acoperit, în afară de abdomen, cu solzi foarte fini și mici. Capul este gros cu ochii mici, botul obtuz și scurt și gura mică, semiinferioară. Înotătoarea dorsală, cu baza scurtă, începe în urma înotătoarei ventrale și este plasată mai aproape de coadă decât de cap. Înotătoarea anală începe cu puțin în urma înotătoarei dorsale și ca înălțime este aproape egală cu
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
un drakon puternic”". În opera Bibliotheca se sugerează că monstrul sufla foc prin capul de capră. Alexandru Mitru o descrie "„Iar Himera aceasta avea corpul de capră, cu-o coadă de balaur, un grumaz de leoaică și două capete. Din boturile ei tâșneau, când răsufla, torente-nvăpăiate de foc mistuitor”". Himera este în general considerată un monstru de gen feminin, deși este de obicei portretizată în arta grecească ca având o coamă de leu. Există mai multe genealogii ale himerei. Hesiod relatează
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]
-
și "Eohippus", care se hrănea cu frunze și fructe din pădure. Mărimea sa era de 20 de cm înălțime la umăr. "Hyracotherium" se deosebea mult de calul de azi: era de mărimea unei vulpi sau căprioare, avea spinarea încovoiată, gâtul, botul și picioarele erau scurte, piciorul era asemănător labei de câine (cu degete), craniul și creierul erau mici. În urmă cu circa 50 de milioane de ani urmează un proces lent de evoluție, perioada de trecere de la "Hyracotherium" la "Orohippus". Aceasta
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
a stepei. Faza următoare de evoluție a calului "Mesohippus" a apărut în urmă cu 40 de milioane de ani. Acest strămoș al calului era mai mare, înălțimea la greabăn fiind de 60 cm, spinarea mai puțin încovoiată, gâtul, picioarele și botul mai lungi, numărul degetelor de la picior redus la 3 degete. În urmă cu cca. 35 milioane de ani apare "Miohippus", care era mai mare și cu craniul mai lung decât forma precedentă. În urmă cu 24 milione de ani, în
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
partea sudică a județului Botoșani, la distanța de 25 km de centrul de județ. Fostele localități târgul Sulița și satul Sulițoaia formează în prezent o sigură unitate administrativă sub denumirea de satul Sulița. Fostul târg este așezat pe culmea și botul unui deal, ce se termină la confluența pârâului Burla, numit de localnici Ursoaia, cu râul Sitna. Fostul sat Sulițoaia este așezat pe coasta unui deal ce prezintă numeroase denivelări de teren, din care cauză sistematizarea lui este imposibilă. Acest aspect
Comuna Sulița, Botoșani () [Corola-website/Science/300925_a_302254]
-
lume. Etajul superior a fost lăsat dintr-un motiv simplu - se credea că viitorul aparține avioanelor supersonice, precum Concorde, și va fi destinat exclusiv transportului de mărfuri. Plasarea cabinei de pilotaj la etaj superior, permite încărcarea frontală, prin conul din botul avionului. Cum din cauza prețurilor la combustibil, și crizei petroliere din anii 1970 transportul supersonic nu s-a materializat pe scară largă, Boeing 747 a rămas, timp de aproape 30 de ani, un avion preponderent de pasageri. De-abia după 1997
Boeing 747 () [Corola-website/Science/306793_a_308122]
-
est al Oceanului Atlantic, în Marea Mediterană, Marea Egee, Marea Marmara. În apele Mării Negre este foarte rar. Se întâlnește și pe litoralul românesc al Mării Negre de la Constanța spre sud. Are o lungime de până la 40 cm. Corpul este ușor alungit, capul comprimat lateral, botul alungit și cu buze groase (de unde și denumirea peștelui), iar pe fălci dinți dispuși pe un singur rând. Înotătoarea dorsală lungă. Înotătoarele pectorale și ventralele scurte. Corpul, cât și opercularul și preopercularul sunt acoperite în întregime cu solzi. Coloritul lui
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
5% din înălțimea minimă a corpului și depășește ușor diametrul ochiului. În lungimea capului spațiul interorbital se cuprinde de 4,9-7,0 ori, iar diametrul ochiului de 4,0-6,5 ori. Nările sunt mai apropiate de ochi decât de vârful botului. Botul este lung și ascuțit. Lungimea botului este cuprinsă de 2,2-2,7 ori în cea a capului și de 0,94-1,20 ori în înălțimea trunchiului caudal și reprezintă 37-43,5% din cea a capului și 83-107% din înălțimea
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
din înălțimea minimă a corpului și depășește ușor diametrul ochiului. În lungimea capului spațiul interorbital se cuprinde de 4,9-7,0 ori, iar diametrul ochiului de 4,0-6,5 ori. Nările sunt mai apropiate de ochi decât de vârful botului. Botul este lung și ascuțit. Lungimea botului este cuprinsă de 2,2-2,7 ori în cea a capului și de 0,94-1,20 ori în înălțimea trunchiului caudal și reprezintă 37-43,5% din cea a capului și 83-107% din înălțimea minimă
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
depășește ușor diametrul ochiului. În lungimea capului spațiul interorbital se cuprinde de 4,9-7,0 ori, iar diametrul ochiului de 4,0-6,5 ori. Nările sunt mai apropiate de ochi decât de vârful botului. Botul este lung și ascuțit. Lungimea botului este cuprinsă de 2,2-2,7 ori în cea a capului și de 0,94-1,20 ori în înălțimea trunchiului caudal și reprezintă 37-43,5% din cea a capului și 83-107% din înălțimea minimă a corpului. Gura este este relativ
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
I 5. Înotătoarele pectorale sunt rotunjite și au o radie spinoasă și 14-15 radii moi. Formula înotătoarelor pectorale este P I 14-15. Solzii cicloizi, de mărime mijlocie, acoperă întregul corp și cea mai mare parte a capului (cu excepția frunții și botului). Numărul rândurilor transversale de solzi de pe corp este mai mare ca 42. Pe obraji între ochi și preopercular sunt 5-8 rânduri transversale de solzi imbricați. Operculele (opercularul și preopercularul) sunt acoperite în întregime cu solzi imbricați; solzii de pe preopercul sunt
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
și musculos și picioare lungi. Linia spatelui coboară ușor către trenul inferior. Blana este dispusă pe un sigur strat, și este alcătuită din fire scurte, lucioase, groase și foarte aderente la corp. Capul este relativ mare, de formă conică și botul lung, cu dantura foarte bine dezvoltată. Ochii de culoare închisă (nuanțe de căprui) sunt plasați la distanță, ușor migdalați și foarte expresivi. Urechile acestor câini se cupează în mod tradițional. Și coada se taie scurt, de regulă în a 3
Dobermann () [Corola-website/Science/323190_a_324519]