733 matches
-
bolovanul sau delfinul. Deosebit de subtil și profund este interpretat de Adrian Poruciuc elementul simbolic al fundalului marin din unele colinde românești. Foarte interesante sunt paginile despre motivul mitic românesc denumit de autor "Proto-Europa". El face trimitere la imaginea fetei cu bourul ce se cere înțeleasă ca fiind mult mai veche decât mitul grecesc al răpirii Europei de către taurul mitic ce era Zeus însuși. Episodul clasic ca atare face trimitere și la ritualul hieros gamos dintre o divinitate feminină și un taur
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
întemeierii statale) - include și ea narațiunea vânătorii arhetipale și descrie înființarea unei vetre de civilizație într-un nou teritoriu: ... că umblându păstorii de la Ardeal, ce să chiiamă Maramoroș, în munți cu dobitoacele, au dat de o hiară ce să chiiamă bour și după multă goană au gonit-o prin munți cu dulăi, o au scos la șesul apei Moldovei. Acolo fiindu și hiara obosită, au ucis-o la locu unde să chiiamă acum Bourenii, daca s-au discălicat sat. Și hierul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
gonit-o prin munți cu dulăi, o au scos la șesul apei Moldovei. Acolo fiindu și hiara obosită, au ucis-o la locu unde să chiiamă acum Bourenii, daca s-au discălicat sat. Și hierul țării sau pecetea cap de bour să însemnează. Și cățeaua cu care au gonit hiara aceia au crăpat, pre carea o au chiemat-o Molda, iară apei de pre numele cățelii Moldei, i-au zis Molda, sau cumu-i zic unii, Moldova. Ajijderea și țării, dipre numele apei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ignic și fumul, "stâlp al cerului", coborârea dinspre izvoare înspre vatră, întâlnirea cu bătrânul înțelept și predarea prerogativelor puterii, uciderea animalului-totem devenit apoi emblematic (motiv autohtonizat în urma preluării unui ansamblu cinegetic meridional), sacrificiul animalului-gonaci, înălțarea pe stâlp a capului de bour, înființarea noii lumi (centrul ei fiind vatra). Etapele mitului marelui vânător, combinate cu cele ale mitului întemeierii, se fixeaxă cu ajutorul formelor simbolice ale "diurnului" (regalitatea, drumul ascendent/descendent, muntele, focul, stâlpul, sulița) și ale "nocturnului" (bestiarul, apa, labirintul, întunericul, vatra
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de specii fiind pe cale de dispariție. Odată cu înființarea parcurilor naționale și a rezervațiilor științifice, s-a început acțiunea de repopulare a munților, multe specii fiind astfel salvate de la dispariția sigură. La noi în țară au dispărut încă din secolul trecut bourul (Bos primigenius, zimbrul (Bison priscus bonasusă, capra de munte (Capra ibexă, marmota alpină (Arctomys marmotaă, alte specii fiind pe cale de dispariție, ca de exemplu râsul (Lynx lynxă și capra neagră (Rupicapra rupicapraă, iar dintre păsări multe sunt amenințate cu dispariția
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
regulat de anumite figuri divine ale edificiilor, care devin aproape simboluri ale acestora și care nu au nici o legătură cu arhitectura egipteană clasică a templelor. Astfel, Sobekxe "Sobek" are la Fayyum o colibă deasupra căreia este așezat un cap de bour; Minxe "Min" are la Koptos un soi de tuqul cu doi pari În față și o coardă Înfășurată, iar exemplele pot continua. Astfel de construcții caracterizate și caracterizante au o personalitate proprie legată de cea pe care trebuie să ne-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
boabelor alimentare. În timpul banchetelor din Galia celtică, o parte dintre sclavi sau dintre copii făceau să circule din mână în mână cupe de vin de import italic (în acea perioadă nu existau pahare de uz individual) și chiar coarne de bour, pe care le descrie Julius Caesar în cartea a VI-a din Războiul galic (De bello Galico). Chiar dacă în Galia romană se bea foarte multă bere, în special bere din grâu (produsă din grâul cultivat în regiunile muntoase), utilizarea vinului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
prin care punctează vechile repere ale liniei despărțitoare ce a urmat din 1704 și până la data respectivă. Demn de reținut este că se repetă semnele de hotar menționate de hotarnică din 1817 precum: „capătul despre răsărit într-o poeniță și bour într-un copaciu chiar în malul Bârladului, la fântâna lui Goniș (Guneș) unde este și piatră hotar; (punctul unde noi ziceam La Dib, deformare populară în loc de dig, I. S.), spre apus prin pivnița lui Ocniș” până în apa Siretului, deoarece partea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]